Îmbracă-mă în tine!
Goală pușcă voi sta eu în fața ta,
mâine, c-așa m-am hotărât; în fine..
Îmbracă-mă cu tine,
mâine, când eu am să îți spun, un DA,
Acoperă-mi tu..goliciunea,
..desenându-mă cumva,
prin tine și în reprezentarea Ta. 

Dacă ești morocănos un pic
tu mâine,
Când eu iți spun aleatoriu doar.. un
DA,
Îmbracă-mă pe mine tu atunci,
doar cu un plâns cumva,
Ajută-te să-ti vezi astfel prin mine,
Neliniștea, ba chiar toată tristețea ta.

Dacă ești cu temeri
mâine tu,
C-așa te-a speriat un vis,
Aruncă haine pentr-un trist,
Să mă-nfășoare-n goliciune.
Căci tu, în haine negre de mă vei vedea,
Tu, singur, îmi vei spune..”dar
schimbă-te în alb, te rog, măi draga mea!”
Și astfel se va schimba total,
Cu totul radical..!!
Cu totul, garantez, acea stare atât de rea,
și-atât de astăzi doar, a ta!

Dacă ești înlăcrimat
tu mâine,
Și vei vrea să mă îmbraci
cumva,
atunci când eu voi spune-un pic șoptit,
Un simplu DA,
Vei dezbrăca, și nu vei îmbrăca,
lacrima aceea
pe care am alunecat cândva
și mi-a scrantit chiar până și glezna;
Doar lacrima ți-a fost de vină,
că se cam prelungea,
prin urma ta…

..și tot m-aluneca.

Dacă te trezești tu, însă, mâine,
Cu zâmbet larg de-mbrățișare,
N-o să mai spun un DA,
cerșind a îmbrăcare.
Îm voi dori să mă alergi râzând
și să mă dezbraci de gand;
gândul ăla, cel care
ni-l tot gândeam plângând
c-ar trebui să nu stea gol, stingher,
Cu lacrimi multe doar..îmbrăcat și el,
căci iată!! cum lacrimile toate pier
și doar cauză sau..datorită??!!
de zâmbet efemer.
Si tern sau efemer..așa,
măcar e zâmbet..
Nu-i așa?!

Zâmbet calin
ce până și în visul îmbrăcat
doar cu imbrățișări de dor,
preferă goliciunea goală într-un zbor,
Decât un simplu spatiu, impersonal și gol.