Sabina Teodorescu, fiica lui Oreste Teodorescu, controversatul om de televiziune, cel care, din punctul meu de vedere cel puţin, a dovedit coloană vertebrală în alegeri politice proprii şi a preferat să-şi susţină principiile în detrimentul unui job bine plătit, în care nu ar fi crezut până la capăt. Şi aşa mai departe. Nu despre asta vorbim însă astăzi, ci despre Sabi, un om mişto, o femeie cu principii de viață deja formate, careee… iată ce destăinuie….

Sunteţi un cuplu statornic de când vă cunosc! De când v-am întâlnit, chiar ţi-am spus, Silvana, dacă nu mă-nşel, că transpare mulţumirea sufletească şi împlinirea sentimentală a amândurora cumva.. Crezi că asta tine de compatibilitate, sau că se-ntâmpla pur şi simplu şi o simbioză de-a lungul anilor, ce duce la fericirea de cuplu pe timp lung mai apoi??

Silvana: Cred doar că dacă suntem compatibili în cuplu iniţial, acest lucru, pe parcurs, duce şi la dorinţa amândurora de a nu răni sentimentele celuilalt în vreun fel, condiţie sine qua non pentru a fi un partener bun, ba chiar fidel, deşi e greu de crezut în ziua de azi, ştiu..
atracţie + înţelegere + îngăduinţă + iubire multă ce se tot adună cu cât trec anii + copil/copii +..+…= statornicie sentimentală, aşa aş puncta într-un final.

Cum îţi place femeia? Ce te atrage iniţial la o femeie până s-o cunoşti atât de bine încât să alergi mai apoi alta? :))

Dan: Asta este o întrebare la care puteam să răspund acum 15-20 de ani.Mâine poimâine fac 60.

Mi se pare o întrebare caducă. Acum îmi plac femeile, aceleaşi femei.

Zici?? Nu ştiu de ce, mie-mi pare cumva, o întrebare de actualitate încă pentru tine ..!!! 🐹
De ce crezi că nu eşti, sau nu ai fost până acum, statornic într-o relaţie şi hotărât totodată în a-ţi dori să-ţi schimbi statutul, din burlac în om însurat la casa lui??

• Eşti percepută ca fiind una dintre cele mai drăguţe femei din România. Nu cred că există bărbat care să mă contrazică, de altfel…Tu cum te vezi în oglindă?

Marina: În primul rând, mulţumesc pentru aprecieri! Cum mă văd eu în oglindă? Ca orice om şi ca orice femeie am zile bune şi zile… să le zicem, mai puţin bune. În orice caz, indiferent de ceea ce percep ca reflexie a mea, ştiu că acolo se află o persoană care trebuie şi poate să îşi îmbunătăţească în mod constant viaţa şi imaginea. Încerc să mă apreciez şi să mă încurajez, să îmi explorez limitele şi să nu fiu niciodată prea mulţumită de mine.

• Înainte să te cunosc, aveam senzaţia că te iubeşti foarte tare. Acum, de când te ştiu bine, am ceva îndoieli. Tu ştii despre tine, că ai multe calităţi?

Marina: Am învăţat, în timp, să mă iubesc şi pentru defectele mele.

-Esti o femeie misto. Nici nu mai stiu in ce circumstante ne-am cunoscut, dar am observat la tine o energie pozitiva aparte.
De la inceput. Ma repet des cu chestia asta de optimism, dar cu adevarat, in general, reusesc sa ma apropii doar de astfel de oameni.
Tu chiar nu ai si greutati deloc?
Sau poate cumva ne inveti tu si pe noi, cum sa zambim cotidian pe dinauntru macar, desi mai vin cateodata si zile pline de atatea ganduri negreeee..

Iuliana:
Am avut sigur si eu greutati si probabil ca o sa mai tot am.
Dar cand zambesc, observi, ia uite..fac niste gropite prietenoase.
Am remarcat eu de-a lungul timpului ca oamenii devin mai binevoitori prin jurul meu decat daca as plange, poate ca si datorita lor.
Cand plang, pe de alta parte, ma si rosesc la fata foarte tare.
Am ten de neplans vreodata, nefavorabil lacrimilor, pe cuvant!
Nici eu nu mai stiu cum ne-am cunoscut noi doua..dar bag mana-n foc ca a fost o circumstanta vesela.
Mm? Asa e sigur, nu?

– Hahah..da, fireste.. sunt foarte sigura ca noi ne-am cunoscut razand!!
Si nu mai zambi cu gropita aia catre mine, ca tot iti pun a doua intrebare mai..intima un picut.
Si vreau si un raspuns, sa stii..😺 Ia zi, iubesti azi?

1. Cum si de unde ideea de a-ti face blog personal?

Adina: Uite un raspuns sincer. Vrei asa?
Din ambitie. Din nevoie de recunoastere.
Din dorinta de aplauze.
Scrisul mi-e pasiune efectiv de ani multi.
Am inceput timid, cu statusuri pe facebook.
Prietenii nu intelegeau cu totii, mare lucru din mesajul ce doream eu sa-l transmit.
Erau si altii,da, ce erau incantati de o anumita profunzime ce reiesea din scriitura mea, cateodata.
Prin blogul acesta vreau sa stiu sa ma pozitionez corect.
Caci mie-mi place ce scriu. Pun suflet in fiecare idee pe care o dezvolt.
Transpare, sper, asta.
Imi doresc eu cel putin, sa cred ca este asa.
Revenind, din ambitie si din dorinta/nevoie/prioritate de a demonstra ca am dreptate, unor apropiati de ai mei, in principiu: dreptate ca stiu sa scriu, ca am coerenta in idei si fir logic cap coada in transmitere de ganduri scrise.

De aceea blog si tot de aceea, n-o sa ma opresc aici.