Ai senzația că stai cu ei. Dar stai lânga ei doar. Ei stau pe tabletă, pe laptop, pe telefoane, tu de asemenea.
Nici nu știu cum de suntem atât de în acord cu atâta lipsa de comunicare, comunicând totuși pe alocuri.
Tu cu ei, dar ei cu ceilalți.
De fapt, este de la sine înțeles că noi avem senzația că stăm aproape de soț, copil, prieten.
Stăm fizic unul lângă celălalt.
Dar nu-i destul.
Resimt din ce în ce mai mult neimportanța așteptării răspunsului la un “ce faci”?
Eu nu mă aștept să mă bagi cu adevărat în seama, tu știi că-i o complezență că te întreb.
Căci observi cum zâmbesc în sine de fapt, urmărindu-mi comentarii de status de facebook. Sau instagram? Sau blog personal??? Sau.
Nici măcar nu-i de condamnat că nu mai comunicăm.
N-avem să ne spunem mai mult decât un “like”.
Întrebarea este alta:
“-De ce ne mai întâlnim?”
Leave a Comment