Trăim noi, nu-i aşa?

Nu ne ştim altfel, decât trăind. Nu este-aşa?!
Dar ce înseamnă „a trăi”?

Păi hai să vedem…
„A trăi” are sens pentru mine, spre exemplu, doar dacă am gând de dans.
Eu trăiesc dansând, zâmbind, explicând despre iubire, articulând iubirea.
Dacă nu dansez nici măcar în gând, dacă n -am chef să dau muzica la maxim… ok, da, exagerez…!!
Rectific! 
….dacă nu ascult muzica tare în maşină, atunci când mi-o conduc în drum spre piaţă… înseamnă pentru mine că doar trec timp trăind, degeaba.
Sincer acu’… că rar mai merg la piaţă lately. Hahahhah…
Păi nici nu se mai găsesc roşii bune ca la bunică-mea la ţară, brânza este gustoasă astăzi, stricată mâine… şi aşa mai departe.

Şi astfel, mi-am găsit motiv să nu mai merg la piaţă.
Tot astfel, uit muzica la minim când îmi conduc maşina într-un şofat nervos spre… somn.
Căci, recunosc, da, în ultima vreme, maşina-mi zace în garaj cam mult.

Căci tot aşa, în ultima vreme mă plictiseşte orice gând; chiar şi de Danza Kuduro.
Nici în gând nu mai dansez.
Am o perioadă cu gând de mine. Acuma… chiar pe bune, dacă m-ai întreba ce lipsuri am, de ce nu zâmbet, de ce trăiri sau gânduri fără dans… nu ştiu motive.

Totu-i bine, dar neutru.
Emoţii neutre, zile neutre, visee… neutre… sentimente și situaţii doar neutre.
Nu ştiu să trăiesc neutru eu; probabil de aceea nu fac nimic şi nici n-am chef de nimic azi.
Aşa şi ieri am fost. Dar şi alaltăieri.
Tot sper un mâine, care o să mă trezească din amorţeala aceasta.
Tot neutră.
Tot sper.

M-am reapucat şi de fumat… în forţă chiar.
Nu era momentul să mă întorc în viciu.
Şi nici măcar nu contează pentru multă lume, nici nu cred că-şi gândesc mulţi viciul.
Doar şi-l asumă.
Ehh… păi când dansam cândva… nici eu nu mă gândeam la viciul ce nu voiam să mi-l asum.

Azi însă nu dansez, nici nu zâmbesc… sunt doar neutră.

Când trăiesc eu aşa, în stare neimportantă, observ mai tare chestii ce nu îmi plac la mine.
Îmi dau seama acu’, căci de-aia îmi şi place să scriu… cred că v-am mai spus deja… sau nu?!?
Mă rog… dacă nu v-am spus vă spun imediat, iar de-am mai spus… repet tot imediat 😀atunci când scriu, pun gânduri şi idei… în ordinea ce-mi trebuie.
Atunci când scriu, îmi răspund eu mie la probleme ce le am, real sau doar închipuit; atunci când scriu, într-un fel asum, dar şi rezolv.

Măcar încerc, căci nu reuşesc întotdeauna.
Astăzi scriind, am mai aflat ceva eu despre mine: îmi trebuie să dansez, să râd dansând în drum spre… piaţă!

Nu ştiu, nu pot, nu vreau şi nici nu simt!! Că aş trăi eu… dacă nu dansez, dacă nu zâmbesc, dacă nu socializez, dacă nu cunosc oameni noi… dacă nu iubesc… dacă nu uit de neutrul ăsta cenuşiu de viaţă.

Astăzi nu ştiu însă mai nimic eu despre mine.

Nici neutră nu-s convinsă că sunt, cum ştiam ieri că aş putea fi; în lipsă de răspuns despre cum sunt sau simt, parcă şi-un „neutru” sună bine azi.

Decât un „nu ştiu”.