Avem mulți pasageri efemeri ce ne trec prin viaţă.
Şi trecători ocazionali mai avem, ce ni se opresc prin staţie; avem multicei şi de-ăştia!!
..hai să le spunem pietoni autorizaţi, pentru că-mi place cum sună.?
Fiecare îşi are rol important în viaţa ta!
Nu-s ei degeaba ajunși pe-acolo.
..te ajută să faci diferenţa, spre exemplu, să realizezi astfel mai bine atributele oamenilor pe care ţi-i doreşti permanenţi pe lângă tine şi de care nu te poţi lipsi nicicum.
Aşa cum ai necesar de partener/ă compatibil/ă pentru a forma o familie, căci ăsta pare că este curs firesc de om și ensul vieţii totodată, tot astfel, în același timp, îţi trebuie împlinit şi necesarul de prieten.
La fel de potrivit îţi trebuie, tot în completare cu tine, doar că nu de sex opus neapărat.
Efemerii pasageri şi pietonii autorizaţi îţi trec neapărat prin zilele din viață în pas grăbit sau dimpotrivă, pentru că numa’ astfel poţi face alegeri bune, în tandem cu tine.
Nu-ţi acoperă nicicum însă neajunsurile personale, nu te ajută în niciun fel în introspecţia cu tine sau în procesul de autocunoaştere și de asumare/validare personală, toate astea trebuie să le faci tu singur.
..vor veni de la sine într-un moment când începi să-ţi răspunzi întrebărilor din sine, când vei avea curaj să te defineşti și să te gestionezi emoțional, în carieră dacă ai deja, precum şi în calitate de părinte, firește.
Sarcina celor din jurul nostru este una singură: prin comparaţie de caractere şi personalităţi, formezi, alegi ce ţi se potriveşte conform genei, conform educaţiei, conform aspiraţiilor viitoare; toate concordă într-o imagine pe care ţi-o doreşti s-o vadă ceilalţi în tine inițial, dar care, la un moment dat, ajunge să se și identifice cu tine.
Atunci se-ntâmplă să realizezi că ai devenit omul, personajul principal din filmul preferat.
Ce faci mai departe??
Când te-ai recunoscut şi ai ajuns la nivelul de împlinire personală, când tu eşti asumat şi fericit cu principiile şi personalitatea construită, atunci nu-ți vei mai da teste..!!
Există, da, categoric mereu alte unghiuri noi din care să te privești, mereu vei avea de umplut și goluri pe care nu le sesizasei a fi goale, întotdeauna vei pucta cu paranteze noi fraza formată despre tine care te prezintă în intro scurt.
Aspiraţiile şi necesităţile viitoare, nu schimbă însă tot ceea ce ai devenit, nu-ți vor schimba major pe mai departe nici definiţia şi nici principiile proprii de viaţă.
Vei tot avea ţeluri şi dorinţe noi mereu, cum e şi normal în evoluţie, dar pentru că te cunoşti în profunzime, vei fi mult mai capabil să ştii exact ce poţi face cu adevărat și ce nu, de acum încolo.
Îți cunoşti limita, iar atunci vei avea și vise palpabile, uşor de îndeplinit.
Dorinţele, idealurile acelea foarte ale tale de ieri rămân valabile pentru acum, tu știind deja însă că-i foarte posibil să-ți rămână prezente doar azi, pentru că mâine te poți schimba, poți astfel să-ți schimbi până și ţelul trecutului, la fel de brusc, și fără avertizări în prealabil.
Ești conștient de asta!
Te cunoşti deja atât de bine, încât realizezi până și că targetul pe care ți l-ai propus în trecut, poate să nu-ți aibă aceeași conotaţie importantă şi în prezent.
Nu-ţi poţi aduce ţelul trecutului în prezent, cu atât mai mult, nu-l poţi trece graniţa spre viitor. Iar tu știi asta.
..căci nu mai e actual, nu te mai reprezintă, însă se poate să-ți rămână totuși agățat acolo în subconştient, în ciuda faptului că la modul conștient nu ţi-l mai doreşti deloc cu adevărat în plan personal.
..rămâi câteodată cu frustrări chinuite, iar asta doar pentru că-ţi sunt rămân neîndeplinite câteva chestii propuse și decise fi duse pân’ la capăt, considerate must have pentru împlinirea fericirii personale încă de când erai mai mic și nu visai măcar ce prag important în autocunoaștere ai de trecut.
Dacă vei analiza atent însă și vei face un bilanț apoi al dorinţelor tale de ieri şi vei decide că le schimbi categoric cu cele cele scrise deja tot de mine pentru mâine, te poţi considera cu adevărat un real adaptat nevoilor tale crescute adult în timp.
Te aplauzi atunci, zâmbind cu tine în gând, pentru că ai câştigat o luptă interioară, războiul tacit cu tine însuți.
Şi uite-aşa trec anii..şi uite-aşa ai o familie cu un copil născut din tine, sau poate chiar 2, care cresc mari și ei, destul de repede începi să constați cum trece timpul ăsta, al naibii! …apoi, nu știi nici tu de unde ori de ce începi să simți o doriță putrnică de a-ți reînvia trecutul
..și te gândești constant fără să știi de ce, cât de bine și de frumos ar fi fost dacă..dacă n-ai fi renunţat!
Ştii sigur deja, daa..sigur astăzi aș fi reușit ce mi-am propus și n-am avut curajul să duc până la capăt, dacă aveam eu un pic de experienţă şi încă un pic din maturitatea de acum, aș fi îndeplinit cu brio ţelul meu de atunci.
Şi-ncepi astfel să construieşti o carieră în ascensiune în gând pentru copilul tău; pentru că eşti convins c-ar fi perfect de înţelept, ba chiar inteligent să facă el ce n-ai putut face tu.
Să reuşească el unde n-ai fost capabil tu.
Crezi că deţii reţeta succesului, cernută şi adaptată timpului modern, prin el, copilul tău, vei reuşi să te-mplinesti total şi pentru totdeauna!
..şi iată cum îţi faci vise de viitor pentru copilul ce nu-şi doreşte visul tău, pentru că nu şi l-a propus că target de împlinire personală.
Şi-ncepi să-i transmiţi prin fraze oarecum timide iniţial, cam ce ar fi „bine şi extrem de potrivit pentru el însuşi”.
Îi dictezi ţelul neatins de tine, copilului tău, uitând să iei în calcul ţelul lui.
Greşită abordare, zic!
Lasă-l să-şi creeze el propriile dorinţe azi.
Mâine lasă-l să le schimbe fără vreun reproş, dacă asta simţi că-şi va dori tot el.
Ajută-l doar să aibă o stabilitate atât psihică cât şi emoţională, să-şi fie stăpân, să -şi creeze idealul cu atribute adaptate personalităţii lui, dar şi vremurilor actuale.
Lasă-l pe el să se-nveţe să-şi facă alegeri proprii pentru el, să-şi managerieze singur dorinţele prezentului, în funcţie de peisajul viitorului simțit în sine.
Lasă-l să fie puternic, să se cunoască şi să-şi acorde singur întotdeauna primul ajutor.
Pentru că poate.
Dacă vei face aşa, vei fi de 2 ori mai mulţumit cu tine: o dată pentru că ai ştiut să-ţi adaptezi un tel format în adolescenţă, un target adaptat perfect adultului care a crescut din tine, ai ştiut apoi să-ţi creşti cum trebuie copilul şi să-l educi într-o manieră perfect creionată cerinţelor şi dorinţelor sale.
Ai ştiut perfect că ieri este trecutul lui azi.
Şi ce-i şi mai important, ai ştiut că mâine trebuie creat și recreat.
Mereu şi tot mereu.
Dalai Lama era un înţelept, nu este aşa??
El a spus că există la modul concret 2 zile pe an: ieri şi mâine.
Eu nu sunt vreun filosof, nu pot crea şi nici susţine dogme, eu sunt un..cineva doar. Un X.
Spun totuşi şi pot să şi repet în caz că nu ai azit, că azi doar e ziua care contează.
Azi trăieşti, azi simţi, azi iubeşti.
Azi eşti aşa.
Ieri ai greşit, ieri te-ai minţit, tot ieri ţi-ai dorit.
Apoi te-ai culcat.
...ca să te trezeşti azi.
Azi e trecutul lui mâine şi viitorul lui ieri.
Mâine îţi uiţi azi-ul..!
Azi te iubeşti pentru că ai știut cum să-ți treci ieri-ul, iar mâine, pentru că ai știut că-i posibil să necesiți o mansarda la construcția de ieri.
Ai potrivit-o în gând de azi, în eventualitatea că..nu foarte sigur că-ți va și trebui extindere.
Azi e de fapt clipa ta și anul tău.
Şi de-aia zic acu, şi-mi voi susţine teoria: de fapt, Dalai Lama greşea profund.
Anul are o singură zi: azi.
Leave a Comment