O dată poţi spune că te-ai lăsat violat de propriile principii… poţi striga: „Da, a fost un viciu de procedură!!” căci te va crede toată lumea. Chiar dacă doar tu ştii că nu-i chiar așa şi-ţi recunoşti un pic de vină în sine. Public, însă, iată cum nu-ţi asumi un gând greşit măcar, un gest care a dus la „violul” de principiu propriu zis. Când se remarcă însă o a doua greşeală de încălcare de principii proprii, nu mai e viol. E deja obicei pus în practică, un joc care ţi-a plăcut şi tinde să-ţi devină cutumă. Ţi-ai violat propriile principii pe viaţă atunci, în faţa celorlalţi. Asta dacă le aveai. 😀 Din nou, doar tu ştii .
Citeste…
Tot aud în jurul meu, dar cel mai des citesc ca să fiu sinceră până la capăt, despre lipsa dorinţei femeii de sex. Se plâng, ele, femeile, de tot felul de dureri de cap, de dureri de burtă, mint altele că sunt în perioada aceea a lunii datorată menstrei şamd..şi toate scuzele acestea au ca scop evitarea actului sexual cu partenerul.
Nu prea înţelegeam lipsa aceasta de dorinţa sau nevoie, până la urmă, căci există,nu? câteodată şi nevoie pur fizică de a te simţi bine, datorată estrogenului sau nu ştiu exact dacă dau informaţia chiar cea mai corectă..verificaţi şi voi prin google, cei/cele interesate efectiv…
Citeste…
Cum îţi place femeia? Ce te atrage iniţial la o femeie până s-o cunoşti atât de bine încât să alergi mai apoi alta? :))
Dan: Asta este o întrebare la care puteam să răspund acum 15-20 de ani.Mâine poimâine fac 60.
Mi se pare o întrebare caducă. Acum îmi plac femeile, aceleaşi femei.
Zici?? Nu ştiu de ce, mie-mi pare cumva, o întrebare de actualitate încă, pentru tine cel puțin.
De ce crezi că nu ai fost statornic pe de altă parte, până în prezent, în nicio relaţie?..hotărât totodată în a-ţi schimba statutul din burlac în bărbat însurat, la casa lui??
Citeste…
Dependenţe avem toţi, multe. Am realizat în timp că-s multe tare. Avem obiceiurile noastre. De care suntem dependenţi cotidian. Mai avem şi vicii, de care nu ne dăm seama exact, dar categoric, ne creează dependenţe şi ele. Cotidian. Mai apoi, avem dependenţe de persoane. Cele mai de nerezolvat, pentru că acestea te chinuie cel mai tare. Este dificil să nu depinzi sentimental de oameni, nu-i aşa?
Citeste…
Mereu m-am gândit că oamenii introvertiţi, sunt incompatibili cu mine. Dar şi în general, din punctul meu de vedere, nu-mi pare că sunt nişte oameni extrem de doriţi pe aproape. Oamenii care vorbesc cu suficientă sinceritate despre ei înşişi, ba chiar şi despre defectele personale ce-i apasă, îmi par întotdeauna mai veridici. Ştiu de unde să-i apuc, căci mă identific şi eu, cu acest gen de persoană; probabil că și de aceea îmi plac ei mai mult decât cei închistaţi şi secretoşi.
Citeste…
Cel mai important pentru un om, consider eu, că este a fi autentic. Degeaba scrii comercial, dacă nu transpare niciun pic de sentiment. Degeaba. Dacă scrii cu sufletul, cel ce te citeşte te şi simte mai apoi, nu? Pentru că tu transmiţi trăiri, nu doar cuvinte frumos aşternute.
Citeste…
„De ce încerci așa de mult să semeni cu ceilalți, când te-ai născut să fii diferită?” #whatagirlwantsmovie
Nu înţeleg, dar deloc nu înţeleg, de ce femeile au nevoie de scuza celor „2 bărbaţi” singuri prezenți în viața lor sexuală de până azi, când te-a întâlnit pe tine, cel de al treilea!?
Păi acum, pe bune, bărbaţii se tem de numărul precedenţilor din patul tău cu aşternut mătăsos..spălat bine şi foarte apretat, în momentul în care-l „pătrund”? Sau mai degrabă, ei acuză o conduită inadecvată povestită de vecini, fiind astfel în dubii de a forma sau nu, împreună cu tine, parteneriat de viitor cert și asumat?
Adică, ei sunt supăraţi pentru faptul că ai tot încercat să fii soţia cuiva, dar ai avut ghinion din cauza alegerilor proaste, totuși scuzabile? sau sunt mai degrabă enervaţi că ai tot căutat tu..un partener ușor păcălibil, care s-a temut precum el astăzi, să semneze viitor căsătorit cu tine?
Citeste…
Ştiţi ceva despre fetish-uri? Dar măcar vi le aprobaţi pe alocuri dacă v-aţi şi gândit la ale voastre? Nu ştiu dacă eu m-aş fi gândit vreodată la asta, dacă nu aş fi văzut din întâmplare un documentar care m-a şi pus pe gânduri un pic. Neimportant pentru subiectul de aici ce se discuta acolo, în documentarul ce mi-a dat subiectul pe care-l dezvolt acum.
M-a pus pe gânduri pentru că mi-am dat eu seama că şi de aici intervine emanciparea sexuală pe care nu ar trebui să ne-o negăm de teamă sau ruşine, ci pe care ar trebui să ne-o asumăm ca fiind un atribut al nostru neapărat şi foarte necesar, care ne umple şi ne încarcă pozitiv prin descărcare sexuală.
Citeste…
• Eşti percepută ca fiind una dintre cele mai drăguţe femei din România. Nu cred că există bărbat care să mă contrazică, de altfel…Tu cum te vezi în oglindă?
Marina: În primul rând, mulţumesc pentru aprecieri! Cum mă văd eu în oglindă? Ca orice om şi ca orice femeie am zile bune şi zile… să le zicem, mai puţin bune. În orice caz, indiferent de ceea ce percep ca reflexie a mea, ştiu că acolo se află o persoană care trebuie şi poate să îşi îmbunătăţească în mod constant viaţa şi imaginea. Încerc să mă apreciez şi să mă încurajez, să îmi explorez limitele şi să nu fiu niciodată prea mulţumită de mine.
• Înainte să te cunosc, aveam senzaţia că te iubeşti foarte tare, de când te cunosc însă bine și personal parcă am început să am ceva îndoieli. Te aceea și țin să te întreb ce părere ai tu despre tine? Cum te-ai caracteriza?
Marina: Am învăţat, în timp, să mă iubesc şi pentru defectele mele.
Citeste…
Nici nu ştiu care-s mai câştigate în viaţa asta. Amantele sau soţiile?
Mă tot gândesc, pe de-o parte, cât de uşor este să fii amantă.
Iar asta pentru că n-ai parte decât de momente bune în trio’parteneriatul pe care-l formaţi.
Căci toţi nervii şi toate zilele proaste, sunt suportate de către soţie. Acumaaa, nu ştiu ce să zic..!!
Citeste…
Nu mai revin şi astăzi cu ideea mea fixă, ce vizează diferenţele clasice dintre a fi bărbat sau a trăi femeie. M-aş întoarce puţintel la subiectul acesta tot mereu, dar realizez că totuşi cum mă va transformă mai repejor într-o bătrânică cu idei fixe. Am idei fixe de altfel. Dar chiar le-am remarcat.😀
Deşi nu sunt o conservatoare eu, observ totuşi cum se formează din neant şi de multe ori total neavenit chiar, principii principiale de viaţă, valabile doar ţie şi deloc uşor de manevrat, spre mai deloc, în timp, nici măcar discutabil a fi schimbabile.
Citeste…
Știi măcar cum te iubesc eu nevorbit?
Dar știi..cât de mult te iubesc eu?
În șoaptă sau pe vârfuri doar, dansând.
Mimez pași de Bolero când te gândesc pe tine.
Dar știi tu, câtă putere are dragostea mea? Mmm?? Știi?
Răzbate în întuneric. Se reflectă în întuneric ea cumva.
Devine vizibilă astfel; însă doar pentru cei ce-mi prind privirea.
Citeste…
Ce înseamnă cuplu fericicit? În câteva fraze?!?
Înseamnă acceptarea şi dorinţa înţelegerii divergenţei de opinie chiar, dacă ea există din punctul partenerului de vedere.
Înseamnă validare de mine în principal şi apoi şi validare de înţelegere a lui, partenerul meu compatibil, prin faptul că te aud, dar te aud mereu, atunci când îmi vorbeşti.
Deşi eşti diferit de mine genetic, căci aşa ne naştem, eu totuși te aud când strigi în gura mare diferenţele majore dintre noi.
..deşi nu le înţeleg, am totuşi puterea şi toleranţa măcar, de a le accepta existenţa.
Accept fără să vreau nici să înţeleg de altfel, teorii de când lumea, cum că masculul este genetic hotărât să mă însămânţeze; pe când eu, femeia, tot genetic, vreau să-l şi păstrez pe veci, cu sămânţă cu tot lângă mine, dacă tot m-am hotărât că merită să dau rod de om nou din noi doi.
Cuplu fericit, revenind, căci iar alerg printre idei şi mă pierd în ele totodată, nu înseamnă doar cuplu prieten cum ar putea părea la o privire superficială.
..acel prea prieten care doar ma înţelege subiectiv, fără să asculte însă cu adevărat ceea ce spun, care e de acord mai mereu cu mine, doar din principiu dat de sentiment afectuos pe care n-are chef să-l dezbată.
Înseamnă cuplu fericit acela în care contează până şi o opinie diferită de idei contradictorii importante. Căci aşa putem trăi doar paşnic sau mulţumiţi.. sau cum vreţi voi să spuneţi..şi în doi. Acceptând nuanţele diferite de aspecte asemănătoare, legate de percepţie diferită asupra vieţii. „…contradicţia noastră de astăzi te-a supărat. Eu te-am supărat!!! şi vreau să ştiu de ce am făcut-o, aş vrea să şi înţeleg pentru a nu mai greşi încă o dată şi pentru a nu mai fi tu din nou aşa de tristă; pentru că-mi pasă, chiar îmi pasă, da, dacă ai zile atât de proaste, cum observ că ai avut azi.”
Înseamnă că măcar vreau să îţi ASCULT părerea, n-o trec la plictiseală dată de rutina cuplului în care suntem de enşpe mii de ani.
… „Că nici măcar data de sărbătorit evenimentul nostru cel mai important” nu o ţin minte. ( ne-am disputat şi subiectul asta în trecut, am remarcat că ai înţeles si tu, deși nu îți convine, că bărbaţii nu ţin minte date; de atunci, nu ai mai trântit farfurii pe masă din cauza de zi uitată..îmi scrii tu cu o zi înainte dacă sărbătorim în vreun fel anii de căsătorie sau alte eveninente cărora tu, femeie fiind, le acorzi o altfel de importanţă. Sau doar eşti născută cu memorie mai bună, e posibil şi asta, nu?) M-ai auzit, deşi n-ai înţeles exact motivele pentru care bărbaţii uită zile ce nu-i marchează în acelaşi mod ca şi pe partenerele lor.
.. cuplu fericit înseamnă respect şi validare de opinie neînţeleasă câteodată întru totul, pentru că eu respect entitatea ta ce-i diferită de a mea.
Căci mă faci să zâmbesc des. Căci tu în general mă faci fericit. În general eşti paşnic şi nu certăreţ cum ai fost azi poate și din cauza mea.
Nici pe noi personal nu ne înţelegem uneori. Sau nu ne place de noi câteodată, în diverse circumstanţe date de gena moştenită.
„Nu-mi place că-s cam neatent mereu sau împrăştiat tot timpul sau nu foarte sociabil pe cât mi-aş dori.”
După ani în care n-am fost de acord cu mine în anumite privinţe, m-am asumat cu neregulile mele greu schimbabile. Nu mi le înţeleg încă, dar nici n-am şanse să le îmbunătăţesc aşa cum mi-aş dori. Aşa că mi le asum, pentru a nu aduna frustrări.
Pe de altă parte, prieteni am mulţi şi mă mulţumesc ei, prietenii mei, des. Fireşte că suntem ŞI prieteni cu partenerul nostru. Dar nu-i de ajuns însă, după cum spuneam chiar la început de idee de dezbătut cu voi azi, aici.
Prieten sunt şi cu vecinul.
Dar pe alocuri nu-l respect neapărat prea tare: minte mult, bea şi mai mult, este cameleonic în funcţie de impresia pe care vrea s-o lase şi nu-şi impune cu precizie principii bine stabilite de viaţă cum faci tu, prietenul, dar şi partenerul meu pe care-l şi AUD şi îl gândesc dacă-i nemulţumit astăzi, sau dacă are o critică argumentată real către mine tot astăzi.
Îl aud pentru că-mi pasă şi pentru că mi-e important să detectez divergenţele noastre pe care le vom vorbi mereu, în caz că nu le ascultăm cu atenţie.
Le vom relua în certuri şi mâine, dacă nu le trecem la chestii diferite despre noi, luaţi în plan separat fiecare, pe care putem însă, să le acceptăm, căci nu ne deranjează zilnic exagerat de tare.
Păi dacă amicul meu iubeşte Centru Vechi iar mie-mi displace printre altele, el amicul meu îmi rămâne tot UN prieten, căci nu sunt obligată să-l alerg prin Centru Vechi, dacă eu am chef de Loft.
Certurile multe într-un cuplu nefericit, nefericit da, am scris bine, date de divergenţe multe şi mereu neascultate din nepăsare de moment sau din neatenţie doar alteori, înseamnă printre altele, dacă lucrurile se tot complică negativ în timp, doar nevalidarea partenerului tău în plan personal.
Nici prietenie nu mai ai atunci; deşi ai putea avea senzaţia că o ai, confundând-o însă cu amiciţia; amiciţie ce nu-i de multă durată cum e prietenia dată de afecţiune şi înţelegere profundă. Atracţia sexuală..scade şi ea cu timpul, iar diferenţele majore existente cu adevărat dintre un bărbat şi o femeie devin tot mai semnificative.
În asemenea certuri cotidiene sau săptămânale, sau..mai ştiu eu cum, începi să urăşti femeia respectiv bărbatul, generalizând. Continuând mai apoi, relaţia în cuplu nefericit în care te-ai avântat într-o zi: ziua aceea pentru care tot eşti certat că ai uitat-o ca și dată imporyantă pentru voi. Gândeşti logic tu astfel, că aşa-i dragostea ! Plină de certuri. ..şi n-ai ce să faci..cu oricine ar fi la fel.
Nu ştiu ce să zic cu iubirea asta atât de certăreaţă şi neîngăduitoare.
Se poate numi doar dependenţă de o persoană, obişnuinţă cu aceeaşi persoană de mult timp, comodiytate/teamă de a o lua de la început şi tot aşa mai departe.
Cuplu fericit eu zic totuşi că este doar cuplu ce-şi acordă importanţă, în parteneriat, precum şi-o acordăăși în plan individual.
Ce se ascultă reciproc, ce se validează reciproc, datorită respectului reciproc ce intervine vis-a-vis de o persoană cu adevărat importantă ţie, ba chiar şi prin neînţelegere de idee (dar acceptare a ei într-un mod tolerant) ce vizează scop genetic atribuit sexului diferit ce ne uneşte într-o compatibilitate de doar 90 la sută; probabil.
Restul de 10 la sută rămaşi incompatibili, chiar dacă-i certăm uneori, ne armonizează relaţia prin diferenţa de nuanţă neînţeleasă, dar iubită.
Să avem măcar răbdare să o ascultăm până la capăt!
” Cel mai important lucru pe care îl vei învaţa vreodată, este să iubeşti şi să fii iubit.” Moulin Rouge
Citeste…
Categorii
- Articole Catchy
- Articole Revista Tango
- Citat de duminică
- Cu și despre copii
- De prin viață adunate
- Despre perechi de oameni
- Înțelesuri despre dragoste
- Interesant de răsfoit…
- Jurnal de Sex
- Nimicuri despre lucruri importante
- Pași în dezvoltarea cu sine
- Povestea lui PitchMe
- Povești de dimineață la cafea
- Presa
- Rânduri rimate-n vers
- Recenzii
- Sex Excentric
- Sexhibition
- Tineri afaceristi
- Una alta despre sex














