Fericirea mea…ea vine din lucrurile mărunte,
precum se scurge-n clepsidră al nisipului grăunte.
Fericirea mea…e gândul ce la tine-mi zboară,
sufletul tău cald și iubitor ce mă-nconjoară.

Fericirea mea…e curcubeul de după ploaie,
e floarea parfumată, frumos mirositoare.
Fericirea mea…sunt ochii tăi ca vraja de culoare
și mă cuprinzi toată-n a ta palmă mângâietoare.

image5

Fericirea mea…e melodia ce-al tău nume-l fredonează
sub rafala de săruturi gingașe-n acorduri de chitară.
Fericirea mea…e privirea ta pătrunzătoare, vibrândă,
atingerea-ți pe blana de urs, ca o fierbinte dorință.

Fericirea mea…e zâmbetu-mi în care te oglindești,
chipul tău, raiul meu din grădina-mi tu ești.
Fericirea mea…e credință-n iubire și-n ce-i drept,
e flacăra divină ce-a început să-mi ardă-n piept.

Fericirea mea…e somnul ce tu mi-l vei veghea
cu mângâieri fine în părul meu de negru catifea.
Fericirea mea…e cerul înstelat în nopțile de vară,
scăldatul nostru în marea iubire spirituală.

Fericirea mea…e cafeaua-n doi din fiecare dimineață,
când razele dinspre răsărit ne trezesc la viață.
Fericirea mea…e briza mării ce adie pe umerii dezgoliți,
alaiuri de primăvară apar, de discul galben ceresc încălziți.

Fericirea mea…e să fiu fericită chiar dacă sunt tristă,
căci tu ai puterea de-a mă ridica și a-mi oferi o batistă.
Fericirea mea…e să înot contra valurilor și a brizei mării,
căci ești așteptat, singurătatea a rămas pe peronul gării.

 

Nu uita sa dai un Like/Share/Merita daca ti-a placut postarea si sa ma urmaresti pe Facebook
Irina BBota
Sunt un Eu a cărei inimă se răscoală, care cu poezia sufletului cochetează, care a cunoscut în viaţă şi durerea, dar nu şi-a pierdut niciodată puterea. Sunt un Eu ca oricine care are complexe, care visează la dimineţi calde și perfecte, care-şi trage sufletul şi cântă armonios, dar ştie-n viaţă ce-i urât şi ce-i frumos. Sunt un Eu căreia-i place bună seara-n doi, care nu mai vrea doar vânt rece şi ploi, care a plecat la drum c-un singur bagaj, dar nu şi-a lăsat nimănui sufletul gaj. Sunt un Eu care aşteaptă trenul pe peron, care nu trăieşte doar după a lumii zvon, care nu mai vrea amăgiri, iluzii deşarte, dar vrea, prin poezie, s-ajungă departe. Sunt un Eu ce crede că mai are o şansă, care după ce-a căzut, se mai înalţă, care e observatorul mut a zarvei lumii, dar mai speră la tăcuta linişte a inimii.
Irina BBota

Latest posts by Irina BBota (see all)

Loading Facebook Comments …

Leave a Comment




 

Copii fiind noi şi trăind de la începutul nostru pe lângă casa părinţilor noştri, ne vom forma iniţial numa’ de prin ideile lor importante despre optici de viaţă, despre moralitate, despre corectitudine, despre doi oameni care s-au iubit căsătorind iubirea lor, născându-ne pe noi din iubirea ce le trăia.
Învăţăm astfel încă din copilărie despre cum trebuie să comporte bărbatul căsnicia lui, care-i este acestuia aportul în matrimonialul pe care şi l-a ales să-l certifice legal la primărie, ce responsabilităţi va avea odată cu statutul nou căpătat, după ce principii importante de viaţă se ghidează..totodată despre cum ar trebui să îi existe iubirea pentru femeia ce îl completează în ideal la rândul ei şi care-i este compatibilă, femeia aceea singura cea mai importantă devenită lui pentru un termen..neştiut cu exactitate, de principiu însă, pe termen nelimitat ea existând alături cu el în timp şi-n suflet.

image

De asemenea și femeia, pe de altă parte, tot din copilărie va învăța despre ce înseamnă rolul de soție, de mamă, despre cum ar fi normal și firesc să comporte căsnicia dintre doi oameni care se iubesc și despre cum este firesc să știe să iubească ori despre moduri de a manifesta dragostea și mai apoi, firește, despre responsabilitățile părintești.

Copilul ăsta mic şi drăgălaş va fi întotdeauna un bun observator, va avea întotdeauna o inteligenţă emoţională probabil peste media noastră, a adulţilor, va simți energia care se plimbă prin jurul părinţilor săi, de la unul înspre celălalt, va desluși în percepție atunci când le există acestora armonia şi fericirea de cuplu ori dimpotrivă, când ei doar o imită pentru a sugera un climat afectuos, ce în realitate este destul de problematic și în dezechilibru emoțional, cu viitor incert!
Copilul va învaţa astfel să se educe personal în direcţia pe care noi, părinţii, le-o indicăm nevorbit și involuntar din: gestică, limbaj al trupului, grijă, fericire zâmbită, dorinţă cu iubire manifestată şi ea nonverbal de obicei.
Copilul percepe şi simte şi intuieşte de regulă lucrurile exact aşa cum sunt ele în realitate şi-şi va dori să trăiască mereu tot la fel, căutând întotdeauna să întâlnească aceleași emoții și sentimente și trăiri cunoscute lor, obișnuite lor, dezvoltând la nivel subconştient un pattern al unui partener ideal, considerat singurul potrivit cu el.
Așa se creşte copilul, așa se va înţelege, doar astfel îi va înţelege și pe ceilalţi, așa îşi va dori să și trăiască și să experimenteze şi să-şi însuşească în definirea şi în conturarea personalitatii adultului ce va deveni cândva: culegând lucruri percepute și deslușite din exemplul personal al părinţilor, adunaţi ei într-un tot, din doi oameni cei mai importanți din viața lui el va deveni o singură entitate.

În același mod a procedat în creștere și copilul care a fost fiecare dintre noi: a adunat iniţial ce i s-a potrivit de la mamă cu tată împreună.

I-a plăcut spre exemplu că mama lui este o persoană caldă, a înţeles ce înseamnă căldură şi a tras-o spre el, şi-a însuşit-o ca și trăsătură personală de caracter.

I-a plăcut la tatăl lui în special corectitudinea, şi-a asumat-o şi pe aceasta deci în definiţia lui proprie.

A observat apoi cum înseamnă să iubeşti în cuplu, a remarcat că tatăl are grijă ca mama să nu tremure de frig, spre exemplu; şi că mereu ţine cu el în maşină un pulover gros pentru ea, în cazul în care mama uită, căci mai este și uitucă printre altele ?, să şi-l tragă pe după umeri când iese grăbit ca de obicei pe uşă.
Astfel a înţeles copilul nostru că atunci când iubeşti, manifeşti grijă şi atenţie pentru persoana de care ești atașat cu dragoste.

Apoi a mai văzut încă ceva ce mai face tata: o priveşte pe mama cu o privire care pare că o mângâie..o mai priveşte totodată, cumva mai altfel decât pe oricare restul: cu blândeţe şi mulţumire şi cu fericire..”deci daaa!! Înseamnă că asta-i fericirea!” își zice copilul mic, fericit că a mai descoperit încă ceva ce-i va trebui categoric când va fi el mare: iubire egal fericire cu pace în priviri.
Mama însă? Ea cum îl iubeşte pe tata?
Ca pe ea însăşi şi peste ea încă o dată!
..așa mi s-a părut mie firesc să zic, dar nu știu exact ce-am vrut să spun cu asta! ??

Pentru mami, tati este un erou, este bărbatul ei care-i există ca fiind singurul bărbat din lume..!
Şi uite-aşa încetişor, copilul învaţă singur despre cum îi va fi lui scrisă viaţa, despre cum şi-o va dori el pentru el să îi existe, despre cum îşi va alege şi despre cum îi va trebui un partener de viaţă pentru el însuși, pentru a avea un cuplu fericit și neconflictual, despre cum va înţelege el fericirea şi despre cum va manifesta el iubirea pentru a-i fi percepută cum trebuie de către persoana iubită.

Adultul crescut din copilul mic din noi, va căuta toată viaţa lui să retrăiască emoţiile simţite în copilărie, singurele pe care le va recunoaște și pe lângă care se va simți confortabil și în siguranță, care l-au format, care i-au şi hotărât identitatea emoțională viitoare, destinul afectiv în genere.
Copilul care ne-a crescut adult ne reprezintă în majoritatea ideilor și în convingerile noastre viitoare despre sensul vieții în genere, astfel noi la maturitate vom căuta să găsim tot mereu aceleaşi înţelesuri despre viaţă pe care le-am perceput inițial în copilărie ca fiind ea, viața însăși.

De aceea spun psihologii că traumele copilăriei sunt greu vindecabile, de aceea susţin ei că sunt şi greu schimbabile trăsăturile noastre importante de caracter, pe care le-am căpătat intuind viaţa şi sensurile ei de mici, privind-o în înţeles prin ochii părinţilor care ne-o transmit fix aşa cum o și simt: nefericită sau fericită, iubită sau condamnată ori sacrificată, responsabilă asumat sau iresponsabilă trăindu-se la întâmplare, plânsă cotidian sau râsă în fiecare zi.
Încăpăţânată ori flexibilă.!

 

Nu uita sa dai un Like/Share/Merita daca ti-a placut postarea si sa ma urmaresti pe Facebook
Loading Facebook Comments …

Leave a Comment




16. Eu și-un zâmbet de copil!

Simt aşa un mare chef deee.. bună dispoziţie!
Nu-mi dau seama ce-i cu cheful ăsta venit de-a buzna peste zilele mele atâââta de plăcut de agasant de terne în plictis!!
Păi nici nu ştiu, frate, cum şi de unde mi-a veniit mijind agale, un ditamai zâmbetul nou pe printre buze..mai-mai să nu-l mai pot opri!

Zi şi tu, aşaa mare ghinion să am eu astăzi?
Să-mi ies eu din starea mea cea proastă care-mi devenise cu acte pe deplin în regulă, cea de-a doua personalitate?
Preferată ca și cum mi-ar fi a mea cea singura și prima?!!???
..în care mă-mbrăcam eu ponosit mai înspre dimineaţă, sperând că voi mai stoarce 2-3 lacrimi uscate iaaar și iaar..de dorul meu??.. cea care-am ştiut să mă amuz eu mai cândva, cum nimeni alta nici că mai ştia vreodată să se bucure de viaţa sa??!

Hahahah! Deci, dacă tu citești acum aceste rânduri, știi deci tu cu siguranță, că mi s-a întâmplat ceva mai neobișnuit cu mine!! Realizezi și tu un pic, ori nu-i așa??

image
Hmm! Nu-mi dau seama ce-i cu mine de trec prin rătăcirea asta de..mmm..!!..de moment, sper!!..în care să reuşesc cumva să-mi râd cu mine însămi împreună, de mine însămi luată separat! Hihihihi..!!

Stai să mă gândesc cum trebuie..dar oare de unde până unde mi-a zâmbit mie brusc zâmbetul în colţurile cele amândouă ale gurii?
Şi de unde până unde de-am hotărât eu astăzi pentru mine să privesc în oglindă privirea jucăuşă feciorelnic spre timidă, privirea mea aceeeea..de obrăznicuţ’ mai tinerel aşa, zglobiu şi pus pe soţii?

Adina, draga mea, dar vaii!! Dar unde ţi-e blazarea anotimpului pierdut? Unde ţi-e resemnarea?
Unde ţi-este ție lacrima care mă mângâia, plină de compasiunea ei mult prea mămoasă?

..dar nici eu nu-mi dau seama de unde-a renăscut Adinuța asta zveltă în privire amuzată şi cu atâta bucurie hidratată pe printre pomeţii-mbujorați nerabdători săăă..hahahahah!
Săăă ce?
Ia să te-aud de ce eşti tu pregătită-n gândurile toate astea ale tale, atât de foarte noi şi bulversante!

Măi, nu ştiu să îţi explic nimic!
Dar știi ceva? Păi află că n-am chef și nici măcar ca să gândesc măcar, un minim minimache de cea mai minimorum ipoteză cât de cât plauzibilă!
Măi, dar pot şi eu astăzi să nu mai gândesc nimic prea mult şi prea obositor, de despicat iar şi din nou al 15-lea fir în cele 14 înapoi?

Măi, dar ce zici?
Ce zici tu să ne bucurăm noi astăzi împreună pentru căă..ia uite!!..afară plouă infernal!
Eeh? Şiii? Dacă plouă-afară, cui îi plouă lui neapărat și înăuntru?? Hahahah..!

Deci azi, mi-am dat seama!
NU am noimă!
Dar m-am trezit fericită!
..și-mi e de-ajuns!

..scuzee!! Scuze că te-am incitat din greşeală să citeşti un SexHibition cu idei mai psiholo..bleahh!
Cui îi pasă, măi, de atâtea gânduri desluşite în urma unei întâmplări caree..putea duce la un dezastru dacăă..!
Dar dacă nu?!? Ee..? Ce zici de asta? Dacă..va fi de data aceasta un dacă pozitiv și flușturatic? Și mai nepăsător așa??

Hihihihi!
Niciun dacă astăzi. Şi nici măcar un parcă!
Un sigur, certamente, veridissimo..TI AMO!
MI amo, pardon!

Iar asta pentru că râd cu mine fără rost!
Mi-am amintit ce mişto este…cât de fooarte tare este..!! să râzi prosteşte negândit!

PamPam! Cheers everybody!
Let’s cheers with sooome..happy smiles!!
Say cheese! Give me a real smile! A childish one!

 

Nu uita sa dai un Like/Share/Merita daca ti-a placut postarea si sa ma urmaresti pe Facebook
Loading Facebook Comments …

Leave a Comment




Mmm..ți-aș spune ceva! Să-ţi spun ceva ori să-mi abţin confidența? Adică mă asculţi??..Sau ai chef să mă treci pe lângă urechi asurzite? ?
Că dacă azi eşti surd şi mut şi orb, mai bine vorbesc mâine cu tine, când îţi revii un pic ca să putem conversa, zic!
..căci cu monolog așaa..devin destul de seacă în tonalitate și mai greuț de urmărit! ?
Mă gândeam cât este de esenţial să nu ne înverşunăm noi în niciun fel de relaţie pe care-o desfăşurăm cu oamenii, în general.
Că-i ea de cuplu ori de prietenie..nu-i relevant acum tipul relaţiei care brusc ne poate deranja cumplit de tare doar pentru că ne există!

Mi se pare un pic anopoda să cataloghezi şi să hotărăşti la un moment dat, cum că trebuie neapărat conflict într-un loc, că nu mai ai chef să înţelegi nimic de astăzi înainte, pentru că nu mai vrei tu să asculți nimic şiii..punct!

image

Ideea e că dacă proiectezi conflict în capul tău, va şi urma conflict de-atunci încolo..greu de oprit după aceea, pentru că se va forma un lanţ conflictual întreg al slăbiciunilor, de la gând până la dialog și până la acţiune.
Până la declaraţie de război într-un final!?

Dar cui îi plac irascibilităţile astea?
Sunt atââta de prea obositoare şi de stresante, îţi consumă naibii toată energia!!..te și încarcă cu ditamai starea negativă pentru o perioada lungă!
Şi când te gândeşti ce simplu ar fi fost ca doar să hotărăşti tu pentru tine înte-o zi, că vrei să fii un bun ascultător, care măcar să îşi dorească să priceapă pân’ la capăt ce vrea să spună celălalt ori ce-și doreşte în plus de la tine pentru a fi mai bucuros un pic!

Azi ne reprezintă fericit un zâmbet despre alţii, iar mâine, uite cum tot aşa de simplu și dintr-o dată, nu ne mai regăsim noi bucuria-n gând despre aceiaşi alţii ai noștri de ieri!..dar nici dacă ne-ar tuna furtuna Lumii Zâmbite, Taifunul Zâmbetelor de ne-ar picura el vijelios în picături vesele până la inimă atingându-ne şi înapoi..!..dar nici măcar atunci nu mai suntem capabili să simţim într-o zi fericire de-asta comună amândurora, existentă alalteieri pe printre noi!

Dar de ce să fim atât de negativisti până şi-n gând? Şi să ne stricăm fără motiv relaţii frumoase deodată, dintr-un senin destul de circumstanțial? Şi doar pentru că nu ne-a plăcut o situaţie, interpretând un moment mai agasat, drept o ofensă personală, fără ca măcar să aibă legătură cu noi în fapt mai câteodată?

Citeste si…  Femeie frumoasă

Mă gândesc că-i mult mai benefic să acceptăm oamenii așa cum sunt ei şi să-i iubim dacă așa alegem, pe aceia care ne plac nouă, însă cu toate cele ce le aparțin! Nu doar pe părți!
Să învăţăm să-i cunoaştem în reacţii, să-i înţelegem şi când desfăşoară scene probabil destul de antipatice time to time, să-i ascultăm şi când ne ceartă, să-i îmbrăţişăm şi atunci când am considera că nu merită îmbrăţişare..și etc şamd.

Păi mi se pare firesc să nu te-aştepţi să cunoşti mereu şi întotdeauna oameni care să-ţi fie numa’ pe plac și în asentiment! Care să adore orice vei spune, care să nu contrazică, care să nu greşească vreodată-n viaţa lor, care să nu-ţi atragă atenţia atunci când îţi observă erorile.

Căci de aici se nasc conflictele, nu? De la sensuri definite diferit, percepute diferit, comunicate mai apoi tot diferit de cum am comunica probabil noi.
Primite însă în replică de către amândoi în mod flagrant de asemănător: încrâncenat, deloc binevoitor, revoltător și arţăgos.

Păi de ce să comporți tu astfel?
De ce nu calm şi paşnic şi deschis şi gândit pozitiv?
Orice comportament are la bază un..ceva acolo pozitiv.

Caută-l! Găseşte-l! Înţelege-l! Acceptă-l! Discută-l!
..chiar şi în controversă dacă nu eşti în asentiment întotdeauna!

Şi controversa poate fi pozitivă dacă nu-i dai tu vreo conotație răutăcioasă şi o analogie de gând stresant, înecăcios, războinic. Răuvoitor!

..așa mai făceam şi eu cândva.
Duceam câte o analogie destoinică şi fooarte intuitivă, ?construind o poveste în capul meu atâât de lungă şi de paranoică uneori, de aproape că o simţeam trăind în realitate pe lângă mine şi prin relaţiile mele toate existente la ora aceea care mă nemulţumiseră tot doar pe mine în..gând!
Doar că gândul eu îl proiectam!
Şi supărarea de asemenea!
Interpretarea tot a mea era, firește!
Măi, dar de multe ori greşim!
Şi mai înţelegem şi cum nu trebuie, nu?? neatenţi fiind mai uneori!
Şi-atunci pooc! Conflict! Naștem încrâncenare!

Păi asta zic c-ar fi drăguț să controlăm!
Gestionarea emoţiilor negative..!
Care duc grăbit spre gând negativ, spre trăire negativă, vibe..stare frecventă, negativ toate resimţite!
Ce zici, ameliorăm încrâncenarea? Ce spui? Hotărâm noi pentru noi să direcționăm
gândul spre primăveri însorite, dacă-l simțim erijat spre iarnă viscolită, mocirlită..noroioasă? Alunecoasă??

Uităm revolta? Schimbăm voit anotimpul gândului?
Ne readucem pacea în priviri? Şi liniştea sufletească?
Haiii..! 1..2..3..start!

 

Loading Facebook Comments …

Leave a Comment




Cum ar trebui să fie femeia
pentru care să vrei să trăiești?
Să-ți fure inimii tale cheia
și să te-nvețe cum s-o iubești?

Picioare dezgolite, mișcări grațioase,
alunițe pe obraz, pistrui pe spate?
Sau să-i poți lăsa sărutări furtunoase
pe chipul, corpul ei, mereu repetate?

image5

S-o vezi cu zâmbet naiv, deloc aranjată,
în zorii zilei, dis-de-dimineață?
Sau s-o faci să se simtă protejată,
să-i arăți din inimă că ție de ea îți pasă?

Cu ea restul lumii să-și piardă sensul,
potolindu-vă iubirea de nedomolit,
prin vorbe mieroase să-i arăți universul,
chiar dacă tu ai sufletul de emoție golit?

Femeia ta, cum ar trebui să fie?
Te-ntreb acum, te-ntreb și mâine iar…
Să vă simțiți inima, prin telepatie
pân’ la ultimul ceas, aniversar?

Nu uita sa dai un Like/Share/Merita daca ti-a placut postarea si sa ma urmaresti pe Facebook
Irina BBota
Sunt un Eu a cărei inimă se răscoală, care cu poezia sufletului cochetează, care a cunoscut în viaţă şi durerea, dar nu şi-a pierdut niciodată puterea. Sunt un Eu ca oricine care are complexe, care visează la dimineţi calde și perfecte, care-şi trage sufletul şi cântă armonios, dar ştie-n viaţă ce-i urât şi ce-i frumos. Sunt un Eu căreia-i place bună seara-n doi, care nu mai vrea doar vânt rece şi ploi, care a plecat la drum c-un singur bagaj, dar nu şi-a lăsat nimănui sufletul gaj. Sunt un Eu care aşteaptă trenul pe peron, care nu trăieşte doar după a lumii zvon, care nu mai vrea amăgiri, iluzii deşarte, dar vrea, prin poezie, s-ajungă departe. Sunt un Eu ce crede că mai are o şansă, care după ce-a căzut, se mai înalţă, care e observatorul mut a zarvei lumii, dar mai speră la tăcuta linişte a inimii.
Irina BBota

Latest posts by Irina BBota (see all)

Loading Facebook Comments …

Leave a Comment




 

Nu ştiu cum de nu vedem noi mereu lucrurile ca fiind atât de simple, cum sunt ele de fapt.
Nu-mi dau seama nici ce anume ne trezeşte la un moment dat din vise complicate despre lucruri simple, astfel încât să le remarcăm noi dintr-o dată simplitatea, ciudat de brusc să și gândim după aceea, firescul lor atât de uşor de gândit dacă îl urmăreşti cu logică şi nu inventând ecuaţii cu multe necunoscute apărute de nu se ştie unde, împiedicate în fir croșetat iraţional.

Pe de altă parte, ştiu acum deja că nu mai trebuie explicat oamenilor în general, chestiuni pe care ei nu şi le doresc deloc a fi explicite în înţelesuri. Pe care de altfel le evită și în gândurile discutate în sine. Pe care n-au chef să le extindă în niciun fel, căci bănuiesc ei că dacă le-ar gândi ori dacă le-ar discuta prea mult, concluziile nu le-ar mai fi pe plac defel și probabil i-ar și cam indispune mai apoi.
Nu este deloc necesar să te pierzi în detalii explicative către alţii despre cum îţi par ţie lucrurile în percepţie proprie, câtă vreme percepţiile lor despre viaţă sunt diametral opuse. Ori nu le sunt deloc.

image

Nu faci astfel decât să pierzi timp mai degrabă! Timpul tău totodată și nicidecum pe-al lor!

Nimeni nu are chef să asculte ce nu are chef să înţeleagă.
Fiecare dintre noi trăim în alt timp şi în alt loc în genere, deși fizic poate că stăm așezați unul lângă celălalt!

Hai să-ți spun ceva drăguț, ce zici? Ai chef de povești??? Uite..azi am văzut o floare cum înfloreşte şi mi-a plăcut, culmea! și încă îmi place mugurul ei abia înmugurit, deşi până ieri nu aveam răbdare şi nici timp mult la dispoziție pentru a privi florile care de altfel, printre altele, mi se păreau destul de antipatice!
Astăzi am descoperit însă din senin, cum că îmi pot plăcea la nebunie!
Dacă mi-ai fi povestit ieri înflăcărat în vorbire și în retorica ta toată, povestea florii şi despre cum se naşte ea, cum creşte şi cum naşte după aceea alte flori..m-ai fi convins doar că eşti un pic dus cu pluta..parcă şi un pic cam razna, total neinteresant ca să spun pe scurt..! Foarte nepotrivit cu mine. ?

Nu ştiu acuma sigur dacă exemplul florilor, care sincer şi pe bune încă nu mă înduioşează ele pe mine foarte empatic în trăiri şi sentimente pozitive, este şi cel mai concludent şi mai fericit exemplu pe care-l puteam folosi eu aici pentru ca tu să înţelegi exact ce am eu în cap şi ce-mi doresc eu să-ți transmit astăzi.

Ideea este simplă însă! Tot din punctul meu de vedere, evident:
Nu are rost să vorbim împreună lucruri care (nu) ne interesează (nici) separat. Asta mi-am dat seama!

..căci până ce tu nu vei simţi că vrei să simţi ce îți spun eu şi apoi să şi vorbeşti cu mine schimbările tale dorite a fi simţibile azi, în comparaţie cu ieri când nu credeai că-ţi trebuie vreo schimbare importantă de experimentat, eh! până în acel moment este clar că îmi voi bate capul degeaba explicându-ţi eu ţie că mie îmi par lucrurile foarte simple în general.
Până când tu nu vei începe măcar să gândeşti chestii generale despre lucruri, nici nu vei înţelege în particular ce vreau eu să spun şi să-ţi transmit agitând mâinile spre tine în dorinţa ca ele să mă susţină în argument convingător atunci când îți spun că..totu-i simplu dacă ai chef să înţelegi şi nevoie să simţi şi necesitate să iubești.

Uite! Fii atent că mai vreau să adaug ceva care să te ajute să mă crezi atunci când spun că mi-am dat seama că este foarte posibil să vorbim fiecare pe limba lui, şi de aceea probabil că nu reuşim decât să ne plictisim unul pe celălalt, în loc să ne amuzăm împreună categorisind una-alta din ce ne interesează pe-amândoi, ajunşi cumva în punctul în care să facem haz de necaz povestind noi viaţa şi dragostea şi copiii şi timpul şi somnul şi visul şi nevoia şi tristeţea şi fericirea!

Deci fii atent ce mai cred eu..!
Cred că dacă vei fi tu mult prea mereu înţeles şi acceptat şi iubit aşa cum eşti, fără niciun pic de critică şi fără niciun pic de discuție conflictuală pozitiv, controversată în opinii..ei bine! eu cred că, dacă vei sta tu în confortul ăsta care să-ţi confirme cum că tu eşti singurul din ce cunosc eu cel mai foarte bun în toate cele, din toată lumea pe care am întâlnit-o..eu cred că astfel te voi încurca şi nicidecum nu te voi descurca..!..şi nici vorbă nu te voi ajuta, nicio secundă măcar!! şi nici nu te iubesc atât de tare cum aveam senzația că te iubesc, din moment ce nu-ţi dau voie să evoluezi spre o etapă superioară!
Pentru că dacă eu te tot confirm..şi dacă eu îţi tot ofer pe tavă recunoaştere prin faptul că-ţi tot spun că..eşti îndeajuns atât cât eşti şi este foarte suficient cât cunoşti şi nu mai ai nevoie să mergi mai departe în dezvoltare personală, ei bine! atunci eu de fapt te țin pe loc, iar tu simțindu-te atât de confortabil, vei stagna total.

Citeste si…  Oameni bâjbâiți

În altă ordine de idei, nici dacă te bat la cap cu ideile mele tot timpul mereu noi şi schimbătoare şi privite din perspectiva mea mergătoare înainte cu paşi repezi şi mai niciodată înapoi, nu voi face altceva decât tot să te plictisesc!

Ți-ar trebui doar să te las în pace şi poate doar să-ţi pun întrebări uneori.
Asta doar câteodată, atunci când eşti în impas şi nu ştii de ce-ai ajuns acolo.
Doar atunci.
Îmi dau seama că nimic nu se învaţă şi nici nu se va simți cu forţa.
Totul se va învaţa și se va pricepe, doar atunci când tu vei simţi dorinţa de a învăța mai mult decât ştii acum .
Tu vei evolua singur doar atunci când te vei plictisi de atâta stat pe loc.
Tu singur vei şti să-ţi cauţi şi apoi să-ţi şi găseşti sensurile noi, însă doar atunci când cele vechi îţi vor părea deja demodate.

Eu nu prea am deci, pare-se, ce să-ţi explic şi nu prea mai am nici ce să îţi spun mai mult şi mai interesant şi mai inedit şi mai curios..în percepţia ta decât percepi tu în reprezentare proprie.

Eu pot doar să-ţi povestesc, atunci când vei avea timp şi chef să asculţi poveşti evident, aş putea atunci să-ţi explic câte ceva despre ce am remarcat eu în urma experienţelor mele, în urma trăirilor mele mai mult sau mai puțin negative pe care am încercat să le înţeleg de ce mi-au fost aşa şi nu altfel..aş putea deci să vorbesc la nesfârşit cu tine, însă doar atunci când tu vei și avea răbdare suficientă cât să mă și asculţi, fireşte!
Când vei fi curios să și auzi motivele pentru care gândind lucrurile, acestea mi-au devenit brusc mai clare şi le-am remarcat apoi ca fiind și extrem de foarte simple.

..și după ce aş termina de expus simplităţile astea despre nimicuri importante care mă fac să zâmbesc azi, deşi ieri abia ce doar le încruntam atunci când sufeream şi mă încovoiam sub greutatea lor nedesluşita…măi, după ce m-aş opri eu din tot povestitul ăsta, mi-aş dori să ştiu la rândul meu de la tine un singur lucru: de ce ţie lucrurile nu ți-au părut niciodată nicicum, asta aș vrea să știu!
Nici grele şi nici uşoare, nici simple, dar nici foarte complicate, nu ți s-au părut; ci doar indiferente.

De ce tu nu le păsai deloc.
Iar azi?
Păi azi..nimic! Nimic nu s-a schimbat!
Treci viaţa tot la fel de neinteresat! cu sensul ei cu tot, eşti încă total nepăsător în ceea ce-o privește!

De ce? asta mi-ar plăcea mie să știu în plus față de ceea ce-am aflat!
Mi-ar fi curios să știu, cum poţi tu trăi aşa de greoi, fără nevoie de a înţelege una alta despre..orice..??
Asta nu mi-e deloc simplu de înţeles precum restul lucrurilor a căror simplitate înţeleasă m-a copleşit cu zâmbet plin la un moment dat, înţelegând-o.
Ia zi-mi și mie, te rog, asta doar dacă știi, de ce crezi tu că-i foarte simplu să trăiești așa!
Neîntrebându-te nimic din ce e important pe lângă tine!

 

Loading Facebook Comments …

Leave a Comment




Şi hai şi spune cum mă gândeşti tu cu adevărat!
Şi hai, te rog! Dar hai să povestim și alte lucruri noi,
Lucruri mai neştiute încă despre-amândoi!
Dar haide, eu te-aș ruga să recunoaştem cum simţim exact,
Şi nu cum credem noi că ne-am dori s-audă celălalt!

Uite, eu m-aş plimba pe-o stea de zi mereu numai cu tine!
Aşa cred eu că mi-ar plăcea! Să ţin în mână mâna ta,
S-o simt împreunată până-n suflet,
Trăindu-se în entitate cu a mea!

Şi..cred c-aș vrea încă ceva! Dar mult aş vrea!
Mi-aş mai dori să simţi şi tu la fel!..și tot aşa..!
Mi-ar mai plăcea să-ţi domolesc apoi privirea toată,
Atunci când mă priveşti prin ochi încă o dată!

image

Iar..domolit înseamnă să-ţi revii din zâmbet trist,
În hohot vesel de copil care se ştie fericit!
Mi-aş mai dori când mă priveşti mereu,
cu faţa toată să îmi tot zâmbeşti,
Să te transformi din muritor în Zmeu!
Zmeu iubăreț, în suflet trăind prinţ,
Prinţul acela din poveste doar al meu,
Pe care îl trezesc când vreau din visu-i adormit,
Cu un sărut șoptit!..sărutul care mângâie cum știu doar eu!

Ador să mă preumblu-n vis pe toate stelele din cer doar eu cu tine,
Cu pas încet să mergem mai agale noi,
Tot povestind poveste de iubire,
Să ştiu convins că dacă mâna mea mi-o ţii în palmă,
Îţi sunt în tine şi acum şi peste primăvară,
Cum ţi-am fost mai mereu, încă din prima seară!

Ne-am trăit în noi aceştia amândoi, o vară lungă doar a noastră!
Uşor-uşor am consumat-o uşurel, încetişoor pe toată!
Eu cel puţin, aşa credeam!!..că nu mai poate
ea de-acum, să ne răzbată nori mereu!
Şi iar şi iar din nou..şi iar încă o dată!

Citeste si…  Citatul Zilei-“Niciodata nu poti inlocui pe nimeni deoarece fiecare este plamadit din cele mai frumoase si unice detalii.” (Before Sunset)

Daar ia uite-o! Nici nu-mi dau seama cum, dar uite! ..reapare..!
De printre vijelii tunate cu fulgere nervoase ..mai-mai să zici că-s niște vrăjitoare..!
Ia..ia uite-o!! Cum se ridică în fărâmă nouă, zăresc parcă..da..da!
Mai creşte încă o fărâmă alta de prin ea..
Mereu renaşte, promite acelaşi anotimp
Mă lasă să mă trăiesc la fel de visătoare,
Hotărând iar pentru noi timp lung..!
..zvâcnit întotdeauna doar cu soare!

Hai!! Dar zi şi tu ceva!..căci eu am gând să tac!
Aştept să zici şi tu măcar un strop de picătură.
Un..ceva scurt, nu te stresa acumaa să scrii cu totul o lectură!
..zi-mi o metaforă care-ţi trăieşte despre mine,
Ca să-nțeleg eu și-ncă un pic în plus din tine!

Nu-ţi cer să-mi cauţi rima toată, identic cu a mea!
Dar zi măcar că..vrei să ne plimbam şi-atât!
Prin cer ai vrea să ne plimbam?
Ori poate tu preferi pământ??
Ori poate că nu ai cuvânt aşa de important,
Cuvânt simplu de vorbit, însă cu sens mirabolant,
Care să spună căă..nimic nu-ţi este vară în priviri,
Decât doar eu!..care-ţi sunt simplu eu, de spus în vorbe de cuvânt,
Căci pentru tine nici măcar nu sunt prea mult: decât o iotă ce-ți rimează-n trup!
Ori..toată poezia ta! Atâta de puțină-ți sunt!

Și doar atât.

 

Nu uita sa dai un Like/Share/Merita daca ti-a placut postarea si sa ma urmaresti pe Facebook
Loading Facebook Comments …

Leave a Comment




Oamenii încăpăţânaţi sunt pentru mine printre cei mai enervanţi din câţi există.
Nu prea înţeleg treaba asta cu încăpăţânarea în exces, nevoia asta cu exces de a nu recunoaşte măcar o dată că..”da, m-am înşelat în privinţa chestiunii X!”
Iar pentru satisfacerea Ego-ului tău personal, dacă tu chiar ţii la orgolii dintr-astea copilăreşti, poţi adăuga liniştit la sfârșit și ceva de genul: ‘am înţeles prost căci n-am fost foarte atent, am tras concluzia grăbit şi de aceea probabil că nici nu-i concluzia cea mai fericită..” şi etc şamd.

E simplu, nu? Cât de uşor şi de simplu este, să-ţi asumi şi tu că da, mare brânză asumată!..nu eşti întotdeauna cel mai intuitiv şi nici cel mai înţelept mereu şi nici cel mai obiectiv câteodată!
Nu ştiu ce-o fi atât de dificil pentru unii să înţeleagă că acesta este și el un firesc al vieţii, să ne acceptăm și greşelile time to time dacă ele ne există, şi nu doar să ne aplaudăm reuşitele.
Chiar şi atunci când ele nu există.?

Nevoia asta încăpăţânată a multor oameni de a demonstra ei întotdeauna câtă dreptate au mereu, mi se pare extrem de obositoare la un moment dat pentru noi restul ceilalţi.

image

Ştii, nu? Știi că la început când îi cunoşti, te intrigă atât de tare, încât îţi doreşti cu tot dinadinsul să te faci înțeles, să le argumentezi mereu mult..şi după aceea și mai mult, cât mai mură-n gură, lucruri care ţie-ţi par extrem de simplu de remarcat în realitate cea reală şi nu în cea alambicată pe care o susţin ei încăpăţânat să ne existe nouă.

N-ai ce să faci însă cu oamenii mult prea căpoşi.
Te duc spre exasperare, te îmbolnăvesc de creieri dacă-i vei lăsa să ţi se-apropie de suflet prea tare.
Căci nu le vei învinge niciodată forţa neobosită de luptător nedrept şi încăpăţânat, care le toot pulsează nervos prin venele toate, împrăștiind spre noi complexe multe de superioritate.

Mai sunt pe de altă parte şi încăpăţânaţii muţi. Care nu se ceartă, nu te contrazic, dar îţi zâmbesc ironic toate părerile ‘proaste’..hmm! în comparaţie cu ale lor, cele întotdeauna bune!
Acelea aşaaa de deştepte, cum numai ei le pot gândi. Hahahah..!

Muții încăpăţânaţi nu spun însă nimic, repet!
Tac superioritatea pe care şi-o manifestă pe de altă parte destul de evident, cât s-o resimţi în toată energia care-i înconjoară!
Ăştia vor fi de o calmitate care care te doboară mai rău decât încăpăţânaţii aceia cărora le place controversa vorbită mai certat, ţipată pe ton ridicat şi spre deloc leneş.

Muții încăpăţânaţi, ăştia născuţi muţi în comunicare, sunt însă cu atât mai mult mai periculoşi! şi de o sută de ori mai de neclintit şi mai hotărâţi a fi războinici până la capătul din capăt!

..totodată, ca un paradox, nu contrazic idei pe care le discutaţi împreună despre ceilalţi, ba dimpotrivă se poate întâmpla să-ţi fie și-n tandem dacă ai argumente mai bune decât imbatabilul lor raţional introvertit şi şchiop în exprimare de gânduri, pe care de obicei le place să le rumege doar ei cu ei şi numa’ mereu cu ei, și în tăcere.

Ştii de ce spun însă că-s inamici importanţi şi mai de luat în seamă decât guralivii?
Păi pentru că ei sunt atât de convinşi despre dreptatea pe care şi-au hotărât-o despre ei, discutând în sine cu firul lor logic şi raţional, încât nici nu-ţi vor mai comunica ție părerea!
Nu-ţi vor mai lăsa nici măcar dragul discuţiei în contradictoriu, care de cele mai multe ori le-ar fi benefic personal!

Nu, nici măcar atât! Ăştia din copilărie începând şi până la adolescenţă se desenează în personalitate.
Îşi pictează însuşirile ce trebuie neapărat să şi le însuşească, îşi construiesc apoi în linişte definiţiile despre iubire, căsnicie, fericire, frumuseţe, părinte, carieră..în fine, toate definiţiile astea importante trebuincios de ştiut în sens de viaţă..le hotărăsc înţelesul o dată pentru totdeauna şi total irevocabil în neschimbări de înţelesuri sau adăugiri de sinonime/antonime, le bagă aşezate ordonat în cutiuţele considerate adecvate pentru fiecare dintre ele în parte, șii..gaata!
Trec la următoarea treabă pe care şi-o observă ei de rezolvat rapid!
Căci, nu? ..primele sunt încheiate definitiv şi irevocabil şi fără gând măcar de adaptibilitate la noile condiţii de viaţă, cărora le creşte numărul anilor prin timp, însă nu şi sensurile toate!

Ăştia muţii, consideră percepţiile lor copilăreşti şi infantile ca fiind literă de percepţii categoric aceleaşi şi la maturitate.
Nu schimbă percepţia odată cu trecerea de la copil la adult, n-o mătrăşesc pe cea pitică şi deloc înţeleaptă aruncând-o cât colo când experienţele vieţii personale ar trebui totuşi zic, să-şi pună amprenta singure şi decisiv şi hotărât ca fiind percepţia lucrului proiectat prezentului pe care îl trăieşte în prezent; şi nicidecum aceea care le stă atârnată aiurea într-un trecut exprimentat în percepţii labile de copilaş prin ochii altora numa’ şi nu oglindit în propria oglindă.

Încăpăţânaţii ăştia puţini, căci din fericire, sunt destul de puţini, mai sunt cumplit de enervanţi..şi pentru că trebuie să stai să-i studiezi în reacţii, îţi e necesar mereu să-i urmăreşti atent, să nu-i pierzi din atenţie nicio secundă măcar, pentru a nu le oferi astfel şansa să ţi se furişeze şi să ţi se ascundă în vreun cotlon numa’ de ei știut..
Căci gata! Atunci ţi s-ar fi terminat! Nu-l vei mai putea nici să-l ghiceşti..! căci al naibii coțofoi , şerpoi şi cameleon, tace şi mai chitit în siguranţă pe printre culoare doar de el ştiute, pe unde s-a pitit grăbit de tine; carree..obosit fiind de-atâta muncă psihică depusă..ai aţipit și tu..pentru o secundă scurtă!

Dar ce crezi? El îţi pândea secunda aceasta preconizată de neatenţie pentru a-ţi ieşi grabnic fix atunci din vizorul atenţiei.. Știa el că ești om și nu..vreo altă entitate neobosită, trăită fără nevoie de somn pe viaţă.

Dă-i încolo, măi, așa zic!
Şi dacă se ascund ei pentru că aşa simt, care ne e nouă problema?
Noi trăim la suprafaţă vizibilă evident, ne plimbăm prin locuri populare, vorbim sociabil şi deschis cu toţi necunoscuţii cei mai necunoscuţi..dacă empatic simt și ei nevoia să ne vorbească un picuţ..!

image

De fapt noi suntem adulţii înţelepţi, aceia deschişi şi doritori de schimbare permanentă cu ei înșiși în principal de câte ori va fi nevoie de schimbare pentru ei, aceia suntem noi, aceia care pleacă urechea atent până şi gândului necunoscut atunci când gândul se-ntâmplă să fie un John Doe care are nevoie să şoptească.

Asta trebuie să înţelegi: că îți trebuie în primul rând în relaţia cu tine, multă deschidere pentru a-ţi accepta primul greşeli care-ţi există, erori construite tot de tine poate, personal, pentru tine însuţi însuşite, într-un moment când le considerai adevăruri absolute în rezolvare de adevăruri despre viaţă.
Ne trebuie să luăm calcul încă de la început, faptul că percepţiile copilăriei noastre nu vor fi întotdeauna identitatea expusă percepţiilor tale viitoare, de om mic ajuns adult.

Copii fiind noi şi trăind iniţial pe lângă casa părinţilor noştri, ne vom forma iniţial numa’ de prin ideile lor principale despre optică de viaţă, despre moralitate, despre corectitudine, despre doi oameni care s-au iubit căsătorind iubirea lor, născându-ne astfel pe noi din iubirea ce le trăia..; învăţăm încă din copilărie despre cum trebuie să comporte bărbatul în căsnicia lui, care-i este aportul în matrimonialul pe care şi l-a ales să-l certifice legal la primărie, ce responsabilităţi duce în spate odată cu statutul nou căpătat, după ce principii importante de viaţă se ghidează, care-i sunt totodată principiile morale, cum îi există iubirea pentru femeia ce îl completează în ideal la rândul ei şi care-i este compatibilă, femeia aceea singură cea mai importantă din viaţa lui pentru un termen..neştiut cu exactitate, de principiu pe termen nelimitat ea existându-i alături în timp şi-n suflet.

Copilul ăsta mic şi drăgălaş va fi întotdeauna un bun observator, va avea întotdeauna o inteligenţă emoţională probabil peste media noastră, a adulţilor, va remarca întotdeauna energia care se plimbă prin jurul părinţilor săi, va simţi când le există acestora armonia şi fericirea de cuplu ori dimpotrivă! doar o mint!
Va învaţa el astfel să se educe personal în direcţia pe care noi, părinţii lor, le-o indicăm nevorbit: prin gestică, limbaj al trupului, grijă, fericire zâmbită, dorinţă cu iubire manifestată şi ea tot nonverbal de obicei.

Copilul ăsta care ai fost și tu, percepe şi simte şi intuieşte de regulă, lucrurile exact aşa cum ne sunt ele în realitate şi-şi va dori astfel şi pentru el involuntar şi la nivel subconştient va forma acelaşi pattern de partener, de om, de persoană considerată cea mai potrivită cu el.

Copilul doar astfel se creşte, doar astfel se înţelege, doar astfel îi va înţelege pe ceilalţi, doar astfel îşi va şi dori să trăiască și să experimenteze şi să-şi însuşească în definirea şi în conturarea personalitatii adultului ce va deveni cândva: exemplul personal al părinţilor adunaţi ei într-un tot, din doi oameni deveniți o singură entitate.

Asta a făcut şi el, copilul care am fost noi: a adunat iniţial ce i s-a potrivit de la mamă cu tată împreună.
Îi plăcea că mama lui e caldă, a înţeles ce înseamnă căldură şi a tras-o spre el, şi-a însuşit această trăsătură de caracter.
Îi plăcea la tatăl lui în special corectitudinea, şi a asumat-o şi pe aceasta deci, în definiţia lui proprie.
A observat apoi ce înseamnă să iubeşti în cuplu, a remarcat că tatăl are grijă ca mama să nu tremure de frig, spre exemplu; şi că mereu ţinea cu el în maşină un pulover gros pentru ea, în cazul în care ea va uita să şi-l tragă pe după umeri când ar fi ieşit pe uşă.
Astfel a înţeles că atunci când iubeşti manifeşti grijă şi atenţie pentru persoana care-ţi este iubită.

Apoi a mai văzut încă ceva ce face tata: o priveşte pe mama cu o privire care pare că o mângâie şi..o mai priveşte totodată, cumva mai altfel decât pe oricare restul: cu blândeţe şi mulţumire şi cu fericire..”deci daaa!! Înseamnă că asta-i fericirea!” zice copilul mic, fericit că a mai descoperit încă ceva ce-i va trebui categoric când va fi mare: iubire egal fericire şi pace în priviri.

Mama însă? Ea cum îl iubeşte pe tată?
Ca pe ea însăşi şi peste ea încă o dată!

Aşa mi s-a părut mie firesc să zic, dar nu înţeleg nici eu exact ce-am vrut să spun de data asta! ??
Asta n-o ştiu încă argunentat, dar las’ c-o aflu eu…aha! Asta e!
Pentru mami, tati este un erou, este bărbatul ei singurul bărbat din lume..!

Şi uite aşa încetişor copilul învaţă singur despre cum îi va fi lui scrisă viaţa, despre cum şi-o va dori el pentru el să îi existe, despre cum îşi va alege şi îi va trebui un partener de viaţă pentru el însuși, pentru a fi un lungan cuplul lui, despre cum va înţelege el fericirea şi despre cum va manifesta el iubirea pentru a-i fi și înţeleasă de către persoana iubită.

Adultul crescut din copilul mic din noi, va căuta toată viaţa lui să retrăiască emoţiile simţite în copilărie, care l-au şi format de altfel, care i-au şi scris identitatea viitoare, destinul lui.

Copilul care ne-a crescut pe noi, este singurul care ne va învăța ce înseamnă sensul vieții în genere, va căuta să găsească tot mereu aceleaşi înţelesuri despre viaţă pe care le-a perceput în copilărie din comportamentul părinţilor săi.

De aceea spun psihologii că traumele copilăriei sunt greu vindecabile, de aceea susţin ei că sunt şi greu schimbabile trăsăturile noastre importante de caracter, pe care le-am căpătat intuind viaţa şi privind-o în înţeles prin ochii părinţilor care ne-o transmit fix aşa cum o și simt: nefericită sau fericită, iubită sau condamnată şi sacrificată, responsabilă asumat sau iresponsabilă trăindu-se la întâmplare, plânsă cotidian sau râsă în fiecare zi.
Încăpăţânată sau flexibilă.

Asta-inproblema cu încăpăţânaţii ăştia muţi.
Nu sunt deschişi pentru a înţelege realitatea vieţii care-i înconjoară, nu se lasă supuşi greşelii..iar asta pentru că au trăit în copilărie greşeala ca fiind regula normalităţii, au trăit, consideră ei, general de viaţă şi nu excepţia de la regulă.

De aceea nici nu se lasă învăţaţi percepţii noi şi doar le încăpăţânează pe cele vechi..
Ştii ce vreau să spun prin de aceea cutare şi de aceea cutare??
Vreau să spun ceva foarte simplu: că nu te poţi schimba tu din tine care ai trăit doar ca tine până acum, căci aşa te-ai strâns tu de mic, adunând percepţii şi stări şi emoţii copilăreşti importante care te-au şi marcat în vreun fel sau altul..deci n-ai cum să te schimbi tu brusc atunci în alt tine, adunat din lucruri netrăite în emoţie şi în senzaţie şi în sentiment şi în stare şi în percepţie.
N-ai cum să devii un necunoscut tu pentru tine, brusc aşa să-ţi laşi pierdută voluntar şi poate pentru totdeauna, identitatea câştigată într-o viaţă!

Măi, dar să ştii că iar percepi greşit şi eronat şi din nou complici lucruri simple.
La tine-i totul alb sau negru, aşa pbserv!
„Păi ori sunt încăpăţânat în a mă păstra nătâng prin viaţă, considerând că nătâng nu înseamnă cu adevărat neghiob, ci perfecţiunea întruchipată în..mine, măreţul..ori trec în extrema cealaltă şi încep să mă conving că transformările nătângului care de fapt chiar este și neghiobul, trebuie să se întâmple de tot şi pe peste tot prin mine dar şi cu mine!

De-aia zic şi tot repet că-i greu să te-nţelegi cu încăpăţânaţii ăştia muţi.
Nefiind comunicativi ei spre deloc, freamătă doar singuri gânduri personale şi le tot frământă până când le-au frământat atât de mult, încât tot greşit le-a cam ieşit aluatul.
Tot ca acela prea puţin frământat în timp de copt în efecte.

Niciodată însă nu vom creşte din copii adulţi, cu toate treburile strâmbe şi fără vreun sens aşezate ele total nepotrivit cutiuței în care au fost încuiate prin forţa intuiţiei ori a percepţiei mult prea duse în extremă nefericită.
Mereu există câte un lucru-două….15 care să ne trăiască frumos şi iubibil şi important şi apreciat şi inteligent înţeles.

Asta cred eu că ar trebui să vorbească încăpăţânaţii muţi şi să şi înţeleagă după aceea: unde nu le prieşte lor exact încăpăţânarea pe care şi-au prea adunat-o într-un veşnic nefavorabil şi deloc optim ori benefic pentru o fericire personală trăită fericit aşa cum ar trebui să trăiască ea.

Toţi suntem schimbabili, oricare dintre noi avem puterea de a schimba la noi trăsături ori principii ori definiţii greşite ori neintelesuri exacte.
..tot ce vrem noi putem schimba la noi dacă ne lăsăm liberi de preconcepţii cum că aşa trebuie să fim, iar altfel dacă am trăi nu ar fi normalitate, n-ar fi aşa cum trebuie!

Ce simţim noi că ne trebuie schimbat la noi vom şi reuşi să schimbăm.
Tot ceea ce ne dorim să învăţăm mai mult, vom avea puterea să învăţăm până la capăt.
Tot ceea ce am perceput cândva greşit şi am asumat ca fiind litera de lege, putem învăța cum să percepem adevărat în realitatea adevărată pe care-o trăim noi şi pe care o dezvoltăm noi cu noi privind în noi şi înspre noi, experimentând cu noi , şi nu privind prin prisma experienţelor părinţilor noştri.

Nici măcar nu ne trebuie eforturi multe şi îndelungi pentru a capăta înţelepciunea adultului care trece într-o etapă superioară, tot evoluând.
Ne trebuie doar libertate de gând lăsat gândit autentic şi nu încăpăţânate de gând gândit împrumutat.

Nu uita sa dai un Like/Share/Merita daca ti-a placut postarea si sa ma urmaresti pe Facebook
Loading Facebook Comments …

Leave a Comment




15. Două femei și un bărbat!

„- Bunăăă!! Măi, dar ce dor mi-era să ne reunim toate într-un gossip! Chiar nu ne-am mai văzut de multă vreme în formaţie completă..cât să fie, Kayla? Că tu eşti aia..cu cifrele exacte şi niciodată mai mereu uitate..hihihihi..!!” zâmbesc fericită, aşezându-mă nerăbdător alături de prietenele mele frumoase şi simpatice şi bune şi drăguţe, pe care le iubesc din tot sufletul.

„- A trecut ceva, da..dar sincer, n-am stat să socotesc exact, căci de când sunt aşa bulversată cu..mmm..! Să le zic..ori să nu le zic..săă…sunt însărcinată!”

„-Cu..cu cine? Wow! Asta da ştire nouă de înconjurat tot Loft-ul până pe după Fratelli şi-aproape-apoi de Entourage şi întors din ocol spre Brasserie..!! WOW! Dar cu cine eşti însărcinată, măi fato? Că parcă te despărțisei, nu?? de..cum îl chema, Monica, pe ultimul? Antoniu? Sau cum naiba..pffoa..! Dar ce lapsus am..!” se trezește Mara cu fățuca toată concentrată asupra aducerilor aminte, pe care mereu însă le cam uită de-obicei.

„- O să râdeți sau o să mă certaţi sau o să vă uitaţi strâmb, dar uite că nu mai sunt cu nimeni aglutinată în niciun cuplu scurt și fără rost..iar asta chiar de multă vreme ..! Șiii..însărcinată sunt cu Marco!” buffff! apoi își bagă tot capul sub pământ.

„- Frate, concluzia mea este că eşti dusă departe și de tot. Eşti nebună şi fără remediabil de vindecare! Nu-mi dau seama ce-i în capul tău, dar nici nu vreau să mai extind cu o secundă măcar, subiectul Marco-Kayla, căci nu am aici nimic de adăugat şi nici de dezbătut şi..n-am chef să mai aud despre nicio asociere a voastră și nici măcar de nume.” spun deja iritată-n suflet.
„-Bea careva vin, sau îmi iau un pahar doar pentru mine? Fiţi vă rog amabil..”

image

„-Bem toate, zic! În ne’cinstea evenimentului deloc aşteptat şi atât de foarte nedorit! Cheers!”

„- Cheers, Mara! Cheers everybody!” şi-a tras Kayla paharul spre ea, golindu-l tot dintr-o singură înghițitură scurtă..
„-Oricum, am hotărât împreună cu Marco să..vedem cum facem..! Că aşa cum suntem noi de ciudaţi şi de extrem de spontani în despărţiri, ne e cam teamă momentan de certificate noi semnate, care să ne atârne noptiera cu greutate multă..! So..poimâine suntem programaţi şi..”

„- Ştii cât de rău mă enervează ăștia care spun cu ‘suntem hotărâţi’, ‘facem somnică?? mmm..?? ce zici, iubirică..??’, dregem cutărică etc și blablabla..? Ahh! Mor când le aud pe fetele-astea atât de dublu asumate-n entităţi..! LOOOL! Bleah! Alt uzitat care mă scoate din pepeni!
Nu ştiu ce-ţi veni şi ţie cu pluralul ăsta nefericit, pe bune dacă pot înţelege de ce spunem ‘trebuie să vorbim’ în loc de ‘am chef să vorbesc’..ai vreo explicaţie pentru asta?
De ce „facem noi pipi” şi „nu faci tu singură pipilică”?? Ca să-nţelegi exact ce vreau să spun şi să nuanțez defectuozitatea ta de astăzi în exprimare..!” spun ironic certăreț, observând din treacăt chipul Marei, alarmată ea ca nu cumva să ne fi auzit chelnerul vorbind atâta de inadecvat unei femei cu muuultă prea mare clasă.

„- Ei! şi tu repede..! alergând mitraliera după noi, să împuşti tu repede greşeala!..habar n-am de unde mi-a venit, uite-aşa mi-a venit natural!”

„- Ok..ok! Şi ca să schimbăm subiectul gravidiei tale neinteresante, a cărei evoluţie nu ne este dat s-o urmărim, căci nu ne este nouă dată această bârfă şi nici această grijă maternă privită mai atent spre tine, ce spui Monica, despree..sexul în trei, spre exemplu? Mmm..? Cum îţi sună ideea aceasta curândă intrată-n modă??.. expusă fashionistic pe toate televizoarele noastre?” întreb încercând să anticipez care și ce răspuns urmează să-mi dea.

„- Dar de ce-aş avea eu păreri de-astea mai prea moderniste? Nu ştii că-s o conservatoare eu şi o tradiţionalistă? Aşa de mult să fi trecut de la ultima noastră întâlnire? Încât să mă uiţi cu totul, draga mea Adina? Dar să ştii că aspectul ăsta chiar mă deranjează şi mă și pune pe gânduri in același timp! Să nu mă mai cunoşti tu chiar deloc pe mine? Dar cum de chiaar aşa?” se amuză Monica înspre mine, cu sprâncenele împreunate a mirare destul de prost jucată actoricește prin mimică, fie vorba între noi.

„- Aşaa..deci! Ce părere să avem noi, dragelor nevăstuici, despre acest sex mirabolant în povestiri, desfășurat în trei persoane, care cică acţionează toate trei iubiros, una înspre celalalte şi celalalte înapoi spre una, cu sentimente de atracţie sexuală atâââta de puternice, încât le trebuie lor brusc descătuşări de energie sexuală triunghiulară? Hahahah..!..cum stă ea această treabă, care nu este nici prea ortodoxă, printre altele dezvoltând noi vorba?? Mmmm? Care și cum credeţi?” dilat eu întrebarea explicând-o şiii mai bine pentru a capăta eu răspunsuri şiii mai bune în explicaţii șiii mai bine argumentate.

„- Mie mi se pare scârbos şi nu-i văd vreun aport pozitiv pentru cuplu. Adică..de ce să aduni tu cuplul tău cu încă unul în plus? Și în altă ordine de idei, cuplu în sine ca şi definiţie înseamnă..cuplu. Adică doi oameni.
Nu trei şi nici cinci şi nici altfel atât de diferit decât doi, unul plus încă unul!
Nu înţeleg deloc rostul acestor ‘jocuri erotice’, unde de fapt satisfacem doar fantezia cea mai întâlnită a bărbatului universal.
Dar el? El ce ne satisface nouă înapoi, pe acelaşi plan sexual discutând lucrurile?
Nii-miic!” roteşte Mara cu privirile aruncate de sus în jos şi-n lateral apoi, ofuscată toată în tonalitate.

„- Măi, eu nu sunt pro dar nici împotrivă nu m-aș pronunța! Nu ştiu dacă m-aş lăsa jucată sexual înspre genul ăsta de sexual cu al meu, care-o fie atunci..hahahah..! dar nici n-aş judeca prea aspru cuplurile care mai aduc câte o picanterie uneori prin dormitorul lor. Acumaa..nu ştiu ce să zic exact, că nu-mi dau seama ce probleme implică asta exact, dacă nu cumva schimbă cuplul în vreun fel negativ..!
Nu pot să mă transpun într-o situaţie de-asta de cuplu atât de asumat în puterea lui de cuplu, încât să aibă atâta încredere să dezvolte fantezii de-astea încă nu prea suficient verificate pe cobai mulţi care să susţină un plus de ceva care ar și putea vindeca ceva, ori dimpotrivă, ar îmbolnăvi!
Oricum, cred că dacă e să se-ntâmple asta unora, atunci ar trebui măcar să se-ntâmple pentru c-o vor ambii parteneri aflaţi în relaţie..adicăă..nu desfăşurat un trio care de obicei există în normalitate de duo şi asta doar pentru că el vrea încă o femeie mototolită în patul lui şi al neveste’sii..!
Altfel, nu ştiu ce să zic..adică nu cred că poate dăuna totuși foarte cumplit pe undeva.. Cheers again! Mai e vin??”

image

„- Ba da, dăunează extreem, dar extreem de tare! Uite de ce cred eu că nu-i deloc interesant să laşi să vă cuprindă o debandadă de genul ăsta…!
Păi uite cum stau lucrurile, sau mai degrabă uite cum cred eu că ar sta ele: deci fii atentă..! Ce crezi tu despre faptul că..”

O să redau din restul discuţiei monologând concluziile, căci mi-este mai simplu şi am în plus și senzaţia că mă fac mult mai bine înţeleasă atunci când nu mă las întreruptă în desfășurarea gândurilor mele cu fir raţional de câte-o Kaylă sau Mară sau Monică..!
Nuu..! Nu pentru că ele nu ar vorbi ideile la fel de logic, nu de aceea prefer monologul în detrimentul dialogului sporovăit vesel cu fetele..! Ci doar pentru ca am eu senzaţia, repet, că-s mai uşor de urmărit de către tine astfel: pentru că fiind numai eu, Adina, cea care-mi voi păstra și aceeaşi tonalitate vibrată empatic cu tine..uite-așa astfel tu vei înţelege exact ce vreau să transmit eu ca şi opinie personală evident, nu neaparat ca și regulă generală ori ca și principiu de viață general unanim acceptat.

Deci..eu cred că nu-i optim în nicio variantă de cuplu intruziunea cu o a treia persoană.
Şi ştii de ce?
Pentru că astfel, în cazul formării unui trio’parteneriat cum îmi place mie să-l numesc, se poate întâmpla un fenomen ciudat şi nu ştiu cât de reversibil ar putea fi el în timp.
..asta dacă acest joc de cu-plu va deveni cutumă firească de tri-plu.

Se va întâmpla deci atunci, ca în cuplul acela devenit triplu, să se pornească un proces de stagnare a evoluţiei sexuale, deşi parteneriatul despre care vorbim, mergea probabil până mai ieri, ca uns pe roate de perfect ce era..!! din orice perspectivă i-ai fi privit tu lucrurile.

Eh..! şi ia uite cum că, dintr-un moment de aventură inițial începând această tevatură, te apuci din senin să declanșezi riscul ca toate acelea care îți erau aşezate cum trebuie și la locul lor prin viață, să-ți intre brusc într-o degringoladă bulversantă.

Citeste si…  Femei căsătorite

Iar asta pentru că bărbatul partener, căci în genere un cuplu se lasă intervenit cu nevoie de femeie nouă şi nu cu dorinţă de mascul nou..bărbatul din cuplu deci, se va împlini arhisuficient cu această nouă prezenţă mai feminină și tot mereu alta şi astfel acestuia îi va fi apoi îndeajuns de mulţumitoare viaţa LUI sexuală, drept urmare nu va mai considera poate necesar pe mai departe să mai introducă joc nou şi încă o picanterie, atunci când nu va ațipi dormind patul cu soața lui împreună..ci doar il va mișca atingând cu tăblia fix în același loc mereu, peretele dinspre partea de nord a dormitorului.

Soțului începe să-i devină brusc soția povară sexuală, pe care esteee..el obligat să o bâțâie constant o viață-ntreagă, cu patul care face și ăla un zgomot atât de in-fer-nal, frățicule!!..și-atât de antipatic..! încât mai-mai că-i adoarme până și erectul, abia trezit cu greu din somnul cel fără de vis de sex în cuplu!

Şi-o să explic imediat de ce și cred eu așa..

..păi pentru că el soțul, în primul rând, va desfăşura de-acu’ înainte în act de trei tot ceea ce ar fi fost nevoie să fie neapărat desfăşurat numa’ în act de doi..și cu emoţie cu tot pe deasupra..!..iar mai apoi cu partenera sa cotidiană se va simți doar ‘obligat’ să sexualicească el câteodată, din ce în ce mai rar de altfel.
Şi de ce continuă el totuși să facă lucrurile-astea obligat și măcar nu le abține, cum poate că ar fi mult mai firesc? Dintr-un respect..datorat vârstei, probabil..că merită și ea, mititica, măcar atât..!!..hahahahah…!

Sexul în parteneriat îi va deveni deci responsabilitate pe umeri şi nu plăcere cum îi era perceput până atunci.
Nu va mai simţi la un moment dat nici nevoie afectiv emoţională prin sexualul obligat de circa trei minute cu soţia pe care-o iubeşte, dar pe care însă o va proiecta în acelaşi timp, din punct de vedere sexual ca fiindu-i o corvoadă pentru care el se sacrifică mereu și iar mereu, iar acest extravagant sacrificiu va începe să-l resimtă ca fiind din ce în ce mai dificil.

– și da, exagerez voit pe alocuri, asta doar pentru a puncta mai evident un pic opinia mea vizavi de-acest subiect controversat –

Cu soţia, revenind, sexul îl va sexua doar plictisit, cu restul celelalte îl va percepe mai apoi drept singura și unica distracţie erotică existentă pe lumea asta, plină de altfel de tot felul de dansuri diversificate erotic și fantazate excitant.

..un corp nou care îi trezeşte emoţii noi şi vibe nou şi atingere nouă şi tot mereu astfel un altfel de orgasm mai nou, îi va amorți în acelaşi timp cu totul, relaţia lui stătută şi veche şi involuată voluntar şi tot mereu ostenit pregătită de sex, în tot mereu prea aceeaşi poziţie confortabilă de familie.
Care nu-i mai este iată! și singura cea mai orgasmica.?

Şi știi ceva? Mi se pare şi foarte logic să începi să simţi tu astfel!..ba şi mai mult decât atât, consider că te vei adânci din ce în ce mai tare în empatie de cuplu negativă, până ce într-un final vei distruge relația ta de cuplu pentru totdeauna și definitiv.

Pe de altă parte, tot în acest mod se poate pierde în timp şi vibraţia sexuală comună, căci dacă o vei desfăşura permanent ori foarte des și destul de constant în trio’parteneriat, atunci vei reuşi să o determini să vă scoată din starea voastră mirabolantă sexual de cuplu care astfel, fireşte, vă va deveni plicticoasă şi acoperită toată cu rutină, din cauză că ea vi se va mişca aceeaşi tot mereu și fără inspirație ori gând cu noutate.

El, soțul, nu va mai avea niciun chef să descopere trăiri noi, nu va mai simţi nevoia să dezvolte sexual cuplul lui cel vechi, pentru că..nu va duce nicio lipsă importantă de lucruri noi întâmplate în viaţa lui sexualicească.
Nu va mai avea nevoie deci sa se evolueze sexual și în parteneriat, pentru că a extins deja suficient de mult parteneriatul în sine.

..şi totul din cauza persoanelor noi pe le care le lăsaţi să va invadeze intimitatea.! astfel concentrarea pe viaţă voastră sexuală personală devine minimă. Ori spre deloc!

Cred în acelaşi timp că tot de aceea și infidelii se plâng frecvent de o rutină sexuală intervenită în cuplul lor şi tot de aceea se și remarcă în discuţiile acestora vorbe multe despre muuultul plictis sexual de cuplu care le există: pentru că şi soţii infideli ascunşi de nevastă, fix la fel precum aceia infideli cu nevasta de mână, trăiesc suficiente noutăţi sexuale reprezentate prin femei noi adăugate ca şi condiment în patul cuplului lor vechi şi astfel le este mai mult decât îndeajuns evoluția doar personală în plan sexual.

Nu te joci erotico- fantezist cu încă o femeie introdusă pe printre cearceafurile matrimonialului vostru fără să-ţi asumi că astfel energia ta sexuală nu va mai exista nerăbdătoare de-atunci înainte pentru soţia ta, ci se va împrăştia pe drum cu restul celalalte.
Energia ta sexuală va exista de-acum pentru alte femei care, uşor-uşor, fără a-ţi deveni ţie neapărat amante permanente, vor reuşi să o scoată pe ea soția, cu totul din aşternutul vostru confortabil, zâmbit sexual mulţumitor până mai ieri.

Dacă a treia persoană v-ar fi mereu câte un bărbat, acelaşi bărbat sau alţii noi mereu..că nici nu cred că ar conta prea tare numărul lor, probabil că atunci tu, soțul, ai fi cel izgonit din viaţa sexuală a cuplului vostru..ori dacă s-ar întâmpla o dată femeie iar altădată un bărbat, sau de 5 ori femeie şi măcar o singură dată și-un bărbat..eh!..posibil ca astfel să înceapă să existe un soi de echilibru pe-acolo, cum de altfel cred eu că ar exista la swingeri!

Tot de aceea şi cheful tău de a face orice cu ea soția, din perspectivă sexuală, ori de la o discuţie prietenească discutată și până la un preludiu incitant desfășurat cu drag, ori până la orice altă acţiune care să implice fantezie pusă-n practică de voi doi ai cuplului..deci de aceea, repet, cheful tău sexual care să o implice doar pe ea, soția ta, îți va fi ajuns nul, minus, absent. Enervant și agasant!

..pentru că te-ai obişnuit să flirtezi mereu nou înaintea sexului, te-ai obişnuit să te joci întotdeauna nou înaintea sexului, să ai emoţii tranzitive noi înaintea sexului şi-n timpul lui..și tot mereu cu altcineva nou care să te ducă la orgasmul împlinit: flirt/ preludiu/ pătrundere/ ejaculare !
..cu soţia doar pe alături aşternută ponosit pe lângă voi, pe post de..popândău!

Fireşte că astfel nu mai vei mai avea nevoie de ea, fireşte că astfel te vei declara rutinat cu ea, plictisit şi de vorbă şi de act sexual în sine şi de petrecerea oricărui timp al tău cu ea împreună.

..pentru că ai eliminat-o din viaţa voastră şi fără să conştientizezi poate măcar, i-ai luat și din importanță, ai scăzut-o și în interes pentru tine.

Astfel ea îţi va deveni parte neglijabilă şi enervantă şi vei uita temporar că-ți este de fapt partea importantă și compatibilă și complementară, care-ţi exista firesc și fericit atunci când voi trăiaţi în cu-plu împreună şi nu în tri-plu separat.

Iar ce voi spune acum în plus, are rolul de a te ingrozi și mai tare..vei uita și ce înseamnă fericirea, n-o să ți-o mai atingi deloc în ideal al tău de viață.

Vei deveni nefericit și confuz și plictisit și prea banal, vei produce transformări importante cu tine dar și cu voi, și toate în sens negativ.
Vei incepe să-ți strigi emoția de o secundă trăită în extaz, fericire, în același timp, fericirea pe care-ai știut-o fericită o viață o vei gândi ca fiind de fapt nefericită.
Cuplul tău cel perfect funcțional îți va deveni obositor și trist, vei bâjbâi viața pe care ți-o știai pe dinafară poezie de dragoste..și nu-ți vei mai găsi locul pe nicăieri.
Nici in căsnicie, dar nici înafara ei, nici cu soție dar nici în lipsa ei..nici cu tine n-ai mai sta, dar și pe tine dacă te-ai părăsi nu ai mai ști apoi ce-nseamnă lumea.
Ai vrea să ai și n-ai mai vrea..!
Degringoladă emoțională, amestec de vibrații ce nu știi dacă-s pozitive neapărat, incertitudini în înțelegere de sentimente, cu întrebări dacă-ți există ori dacă doar nu mai știi tu să le simți.

Și uite-așa observ eu cum te-ai putea complica tu foarte tare și fără niciun rost, dacă ai încerca cumva niște experiențe din acestea noi, care sună mult mai palpitant în povestirile altora decât pare că sunt cu adevărat în realitatea lor!
Câteodată e bun și-un pic de conservatorism, zic!
Tu ce zici? Te ascult
! ??

 

Recomandări

Loading Facebook Comments …

Leave a Comment




 

Nu sunt de acord deloc cu perpetuarea aceasta permanentă a tradiţionalului într-o relaţie de cuplu.
Noi femeile, ne-am obişnuit să creştem cu obsesia statutului marital, obligatoriu de-mplinit în termenul prestabilit de către părinți cu rigurozitate..; în aceeași ordine de idei, tot ei, părinţii ne formează de mici principii conservatoare, în ceea ce priveşte sexul și sexualitatea noastră, insistând cu prea puțini de „aşa da” și cu mulțime mare-mare de teorii cum că „aşa, nici vorbă! niciodată”..!!
Ne este firesc să nu vorbim care cumva după aceea, cu partenerul nostru de viaţă, despre chestii inedite ce ne-ar ajuta probabil să scăpăm, măcar pe alocuri, de rutina unui act sexual de cuplu, ce va duce spre banal, dacă nu-l evoluăm un pic, de-a lungul anilor petrecuţi în doi, aceiaşi noi doi.
Prinde bine niște de relaxare chiar şi-n sex..şi, de ce nu?! un plus de excitaţie psihică ne va umple și ne va preumbla și ne va gâdila orgasmic diferit, pulsezi altfel în punct culminant sexual dacă vei scrie o poveste nouă între voi, dacă vei face jocuri sexuale noi și..tot astfel mai departe..!

image
Cel mai important pentru un cuplu, pentru a fi longeviv în fericire şi pentru a fi împlinit pe toate părţile pe termen lung.. îi este esenţial deci cuplului, să se păstreze curios sexual, să aibă încă un secret mereu şi tot mereu de împărtăşit, să fie inovator în toate cele dar şi mai mult şi-n principal, să nu-şi uite deloc flirtul..!!

M-a sunat astăzi una dintre cele mai bune prietene ale mele, căci de aceea am şi extins acest subiect eu astăzi, printre altele.

Şi m-a sunat plângând.

„- Adina..!! Off..! dar ce bine că mi-ai răspuns. Credeam că dormi şi nu ştiu ce mă făceam dacă dormeai. Vin la tine acum? Pot? Eşti acasă ??”
„- Acasă, da, te aştept. Dar linişteşte-te că orice-ar fi, o lămurim noi când ajungi.”
..îmi închisese însă deja.
De-abia mă trezisem şi eram un pic cam buimăcită încă, somnoroasă, deşi era, pare-mi-se, un 12 după-amiaza.
Maria, prietena asta a mea, este una dintre femeile cele mai fericite şi împlinite pe care le cunosc; are doi copii superbi, o căsnicie reuşită, este o femeie frumoasă, fără probleme de viaţă esenţiale. N-a avut necazuri mari ori ghinioane ţinute lanţ de capul ei..! nici vorba de aşa ceva..! Şi nici plângând nu cred că am văzut-o eu vreodată, de zece ani de când o ştiu.

..dar ce s-o fi-ntâmplat?

Nici n-am apucat bine să fac cafeaua, pe care personal mărturisesc că n-o beau în nicio dimineaţă, că a şi ajuns Maria, ciocănindu-mi uşa cu bubuieli ce prevesteau cu certitudine nerăbdarea de a confesa cu mine repede, foarte rapid, problema cuplului ce-o copleşise.
„- Dar nu poţi să-ţi imaginezi ce-am păţit! Nici nu visezi, n-ai efectiv o şansă minimă ca să ghiceşti! Sunt tristă rău şi simt şi teamă, o apăsare cred că e…!” urlă ea către mine, cu lacrimi mari şiroindu-i obrajii traşi de supărare.
„- Dar nu-mi imaginez deloc..şi nici nu mă chinui să ghicesc!! Dar relaxează-te un pic..hai te rog, stai jos! Respiră calm..! Vrei un pahar cu apă?? Hai! Povesteşte-mi liniștit!!” zic eu, un pic contrariată.
Şi au început să curgă fraze..nu se opreau cuvintele odată, încerca să întregească câte-un sens, dar nu reuşea deloc; nu-i reușeau decât propoziţii multe și toate fără noimă.
Într-un final, am înțeles!
Soţul i-a propus ceva extrem de jignitor…ceva ce-a bulversat-o.

Citeste si…  Secret de Casanova

..nu m-aş fi gândit vreodată că un film pentru adulţi ar putea naşte atâta drama.

Ce-i așa de grav să ai preludiu, după enșpe ani de căsnicie, cu un film xxx într-o surdină?!?
Adică cu ce-ncurcă o scenă mai lascivă în derulare pe tv, care, pe de-altă parte observi că pe el îl ajută să se încarce sexual?!?

Bărbaţii preferă vizualul iar femeile literatura erotică, pentru un start mai acătării..
Dar cum să facem noi atunci,
El să schimbe canalul de desene animate al copilului, câtă vreme noi mai citim un capitol din cartea erotică ce ne pică-n mână astăzi??
Şi-apoi satisfăcuţi pe rând sau separat, să deschidem larg şi uşa dormitorului pentru împreunarea săptămânii?!?
Nu sună chiar bine, hai recunoaște!! nu-i aşa??
Şi totuşi, atâta drama să faci după atâţia ani de relaţie în parteneriat şi copii împreună şi confesiuni şamd încât să fugi de acasă, doar pentru că soţul a îndrăznit să-ţi ofere un preludiu televizat?!?

Eu am trimis-o acasă cu zâmbetul pe buze pe Maria, prietena mea.

Cu o singură explicaţie. Aceea că ar trebui să fie fericită că soţul ei s-a adaptat atâţia ani introvertismului ei sexual.
Pe care nu l-aş fi ghicit vreodată, ca fiind atâta de rigid.
Nu știu dacă tuturor le este ușor să vorbească deschis și prietenește cu partenerul despre sex și deprinderi de cuplu sexuale.
Dar așa ar trebui.
Dacă eu, iubita ta, simt brusc azi vreun chef mai..sofisticat, un pic mai avansat ori diferit, e bine să-l încerc. Dar chiar vreau să te surprind astăzi! Am voie, nu-i așa?

Nu-i normal să avansăm cumva şi sexual deşi parteneriatul ne rămâne tot în noi?

Eu i-am spus Mariei că este un picuț rigidă și prea conservatoare.
I-am explicat şi motivele şi i-am argumentat.
Și m-a crezut.
Căci s-a întors acasă râzând apoi, cu 2 filme pentru adulți, pe care le-am cumpărat împreună ziua în amiaza mare de la un private shop.
Unde ea a cerut un stil preferat de poveste, care-i plăcea în fantezii.
A cumpărat şi vinul roşu preferat al soțului.

..și-a doua zi m-a sunat veselă, fără chef de vreo confesiune plânsă.
L-a surprins oare pozitiv pe soţul ei? Sau el pe ea?
Habar n-am.
Cert e că n-a mai simţit nevoia să ia un taxi în vreo dimineaţă către mine.
Ori poate nu i-a plăcut cafeaua mea expirată şi fără cofeină?!?

Loading Facebook Comments …

Leave a Comment