Dragoste de copil mare

Bem în fiecare dimineata roua noastră de ganduri din vis.
Ne uităm noaptea împreună către lună și ne zâmbim complice, căci ne-o simțim aproape.
Ne răsucim și ne dezbatem mai apoi, în discuții luminate de soare,
Ce ne ajută să clarificăm lucruri neclare încă;
De-ale noastre.
Ne ținem în brațe atunci când ne culcăm, deși poziția favorită de somn ne este alta.
Dar ne ținem totuși și un picuț în brațe, înainte de a ne pune în poziție favorită de vis frumos;
Și doar de dragul celuilalt.
C’așa ne-am obișnuit noi de când eram mici.
Adormim în gând fiecare cu zambetul celuilalt întipărit în memorie.
Citim la o veioză imaginară planuri de viitor scrise cu șoapta gandului nostru împreunat.
Dansăm desculți și goi pe ritm latino și facem dragoste pe boleroul ce numai noi îl auzim într-o surdină.
Ne plimbăm prin ceața densă de mână, amandoi, când suntem supărați unul pe celalălalt.

De ce îmi însel nevasta? „O înşel pe nevastă-mea? Tu ce crezi?”

Ce se-ntâmplă când bărbatul îşi înşală partenera? Sau de ce o înşală el?

Mi se pare un subiect mişto de dezbătut, este în aceeaşi măsură şi extrem de controversat, din păcate încă neclar cu totul, căci nu ştiu nici ei cu exactitate unde să-şi poziţioneze aceste nevoi certate de Biblie. Hahahahhh.. Înţelegem cu toţii ideea că nu ne naştem monogami, că avem nevoie de diversitate, ba chiar şi sexuală câteodată.

Nici nu ştiu care-s mai câştigate în viaţa asta. Amantele sau soţiile?
Mă tot gândesc, pe de-o parte, cât de uşor este să fii amantă.
Iar asta pentru că n-ai parte decât de momente bune în trio’parteneriatul pe care-l formaţi.
Căci toţi nervii şi toate zilele proaste, sunt suportate de către soţie. Acumaaa, nu ştiu ce să zic..!!

Ne macină şi pe noi femeile,dar şi pe ei bărbaţii, probabil, dacă alegerea unui parteneriat pe viaţă, este şi cea mai potrivită cu dorinţele şi nevoile noastre. Dar ce înseamnă cuplu fericit? Ce înseamnă el, în câteva fraze?!?

Înseamnă acceptarea şi dorinţa de înţelegere de divergenţă de opinie chiar, dacă există ea.. din punctul partenerului de vedere.

Înseamnă validare de mine în principal şi apoi şi validare de înţelegere şi..de el, partenerul meu compatibil, prin faptul că te aud eu, dar mereu, atunci când îmi vorbeşti.

Deşi eşti diferit de mine genetic, căci aşa ne naştem, eu te aud însă când strigi în gura mare diferenţele majore dintre noi.

Şi deşi nu le înţeleg, am totuşi puterea şi toleranţa măcar, să le accept ca existenţă.

Accept fără să vreau nici să înţeleg de altfel, teorii de când lumea, cum că masculul este genetic hotărât să mă însămânţeze; pe când eu, tot genetic, vreau să-l şi păstrez pe veci, cu sămânţă cu tot lângă mine, dacă tot m-am hotărât că merită să dau rod de om nou, din noi doi.

Nu stiu de ce, in momentul in care ne trezim cu certificatul de casatorie in sertar, noi, femeile, sau mai degraba unele dintre noi, caci nu-i corect sa generalizez, ne pierdem subit interesul vis-a-vis de noi insene.
Dispare dorinta de a fi suple, dispare nevoia de relaxare intr-o sambata in club, uitam sa zambim complice iubitului devenit sot, soptindu-i printre buze ca am avea chef de o noapte aventuroasa.
Uitam de noi, ne uitam practic sensul femeiesc, daca pot spune asa si iata-ma cum pot.

Ascultam astazi povestea de viata a unei prietene.

Auzim des despre oameni care divorteaza, despre copiii acestora ce raman marcati de trauma despartirii parintilor.
Dar suna banal,nu-i asa? Intr-adevar suna astfel, pentru ca ne-a intrat in obisnuinta sa credem ca totul se rezolva si ca o rana adanca se cicatrizeaza in timp fara consecinte multiple asupra psihicului labil, al unui adult in formare.

Mi-am dat seama astazi de ceva foarte interesant, de aceea m-am si apucat acum, obosita franta fiind, sa scriu gandurile astea doar pt a nu-mi uita ideile.

Revenind la discutia cu prietena mea, ascultand-o atent si empatizand intrucatva cu suferintele copilariei ei, am realizat ca de fapt trauma puternica asupra copilului se produce in timpul casatoriei acestora si nu a divortului.

Pentru a dezvolta o relație de dragoste pe termen lung, nu este nevoie numai de atracție fizică, cum s-ar crede, ci și de admirația față de persoana pe care o găsim în corpul care ne atrage.
Obiectivul cuplului este, sau ar trebui să fie, dragostea reciprocă, ea inlocuiește pasiunea care se „tocește”cu timpul.

Cuplul constituie un plan de viață, care ne permite să ne satisfacem numeroase nevoi: nevoia de a iubi, de a fi iubit, comunicarea, căldura umana, susținerea și stabilitatea emoțională, sentimentul de apartenență, sexualitatea și complicitatea în experiențe de vieță.

Suntem diferiți, dar extrem de asemănători. Mi-am dat seama în timp, că femei și bărbați deopotriva cautăm același lucru. Stabilitate sentimentală. Căutăm parteneriat sau/și prietenie. Căutăm și tindem și ne dorim să avem o familie. Pentru a fi cum trebuie și necertați de societate.

Oare?

Femeile cred, știu, simt că nu-i așa. Ele sunt convinse că dețin adevărul absolut. Eu le cred. Le cred când spun că sunt fidele, le cred când spun că sunt fericite, le cred când povestesc cu dragoste despre El, partenerul soț și tatăl copilului/copiilor lor. Sunt convinsă că ele știu ce înseamnă fericirea de cuplu. Căci fericirea, printre altele, există în doi. În doi, nu în trei sau în 14. Sau de unul singur. Suntem dați, născuți și obișnuiți să fim fericiți în doi.

Repet, femeia știe. Simte când compatibilitatea există, când este sau nu fericire în cuplul respectiv. Când a simțit o luptă, o dezbate, o discută și încearcă să-l convingă și pe el dacă cumva îl simte șovăind. De ce luptă? Că este rară această fericire. Este greu de găsit.

Bărbatul ideal nu-l culegi doar din imagini și nu-l poți schița nici în cuvinte. Căci el e diferit pentru fiecare. Bărbatul ideal, spre exemplu pentru mine, este partenerul prieten, care te alină în momente pe care ți le plângi, când nici nu realizezi câtă nevoie ai de un alin’. Bărbatul ideal te are goală în mijlocul palmei și nu-ți râde slăbiciunea, ba dimpotrivă, o-mbracă în cuvinte frumoase în fața celorlalți.

Bărbatul ideal este acela despre care tu știi că-ți merită dragostea, iubirea necompromisă major, ci pe alocuri! ‘Alocuri’ înseamnă că nu -ți încalci principii, ci situații. Și nu mereu, doar câteodată.

Bărbatul meu cel ideal, este cel care m-a deschis și mi-a subliniat calități apreciate doar de el, într-o zi oarecare, printre rânduri citite doar, de altfel.. pentru că el nu folosește cuvinte mari, sunt sigură doar că mă iubeste profund azi. Bărbatul ideal nu face jurăminte eterne, căci nu-i boem, ci rațional.

Bărbatul ideal, doar el, te ajută să nu ai gânduri care neliniștesc. El doar zâmbește și te-ndeamnă să-ți faci planuri în liniște. Căci el le scrie.

„Înţelege faptul că dragostea şi reuşitele măreţe implică uneori şi riscuri măreţe.” Dalai Lama

„Am înțeles că un om poate avea totul neavând nimic și nimic având totul. (Mihai Eminescu)

Citatul zilei:

” Rareori ne gândim la ceea ce avem, dar mai mereu la ceea ce ne lipsește.” ( Shopenhauer )

„Ridurile ar trebui să arate doar locurile unde au fost zâmbete.”( Mark Twain)

” Iubirea nu e târg: te iubesc pentru că mă iubești”.
Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” ( Rebreanu )

„Oamenii buni iubesc din suflet. Ceilalți nici nu mă interesează..!”

” Nu e nimic mai interesant decât să te întorci într-un loc rămas neschimbat, pentru a realiza cât de mult te-ai schimbat tu.”

„Niciodata nu poti inlocui pe nimeni deoarece fiecare este plamadit din cele mai frumoase si unice detalii.” (Before Sunset)

„Credem că cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla este să ajungem singuri. Nu este așa. Cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla, este să ajungem înconjurat de oameni care ne fac să ne simțim singuri.” – World’s Greatest Dad (2009)

„Ridurile ar trebui să arate doar locurile unde au fost zâmbete.”( Mark Twain)

” Iubirea nu e târg: te iubesc pentru că mă iubești”.
Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” ( Rebreanu )

„Oamenii buni iubesc din suflet. Ceilalți nici nu mă interesează..!”

” Nu e nimic mai interesant decât să te întorci într-un loc rămas neschimbat, pentru a realiza cât de mult te-ai schimbat tu.”

„Niciodata nu poti inlocui pe nimeni deoarece fiecare este plamadit din cele mai frumoase si unice detalii.” (Before Sunset)

„Credem că cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla este să ajungem singuri. Nu este așa. Cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla, este să ajungem înconjurat de oameni care ne fac să ne simțim singuri.” – World’s Greatest Dad (2009)

“Fericirea este reală numai atunci când este împărţită cu cineva.” (Into the Wild)

“Fericirea poate fi gasită chiar și în întuneric, atunci când omul își amintește să aprindă lumina.” (Harry Potter and the Prisoner of Azkaban)

“Poate să-ți placă viața pe care o trăiești, sau poți să trăiești viața pe care o placi.” (Chicago)

Deşi ne-am născut pe planete diferite, deşi bărbaţii sunt de fapt marţieni iar femeile venusiene, cineva a hotărât totuşi pentru noi o planetă nouă unde să trăim în devălmăşie genuri de sex diferite, iniţial doar pentru a perpetua împreună specia umană care se afla pe cale de dispariţie.

Bărbatul şi femeia sunt diferiţi, de aceea se şi doresc unul pe celălalt, bărbatul fiind însă în principal guvernat de instinct de perpetuate a speciei, femeia în același timp, fiind reprezentată mai degrabă prin instinct de conservarea a acesteia.
La începuturile lor, nici unul nici celălalt nu avea necesar sine qua non şi de o poveste de iubire pentru a beneficia de-o partida de sex, atunci lucrurile se întâmplau la nivel primitiv, cu scop precis, ţelul fiind unul dătător de viaţă şi nu acela de a trăi în cuplu împreună într-o armonie care să ne ajute să atingem un prag important al fericirii personale şi al împlinirii sufleteşti.

La început de vreme a speciei umane deci, omul nu neapărat dezvolta sentimente de afecțiune împreună cu un alt om, nu simţea nici vreo dorinţă aparte de a desluși înțelesuri despre puterea iubirii, nicidecum nu avea habar totodată că ar putea trece calitativ şi nu cantitativ, timpul vieţii sale; astfel se face că diferenţele marcante dintre un bărbat şi o femeie nu se făceau remarcate, nu apăreau probabil nici măcar la nivel de discuţie prietenească, nu măcinau şi nu indicau problemă ce trebuie rezolvată, nu se căutau soluţii pentru un trai de convieţuire mai bun, din punct de vedere emoţional şi sufletesc.

Astăzi însă, lucrurile s-au schimbat în totalitate.
Punem accent pe imaginea autentică a unei fericiri de cuplu, am descoperit esenţialitatea soluţionării ecuaţiilor cu aceste două necunoscute, pe care se pare totuşi că încă o mai bâjbâim, deşi am aflat între timpuri rezultatul corect în genere.

Atracţia sexuală existentă între doi oameni, pe de altă parte, reprezintă baza în formarea relaţiei de cuplu, etapa primitivă.
Pentru a evolua frumos o relaţie stabilit tacit de comun acord că ar fi benefică şi compatibilă pe termen lung amândurora, aceiaşi doi oameni vor merge apoi agale împreună pe acelaşi drum, muncind reciproc la construirea lui, astupând din timp, pe rând ori simultan, gropile ce ar putea împiedica partenerul în a înţelege şi a accepta totuși diferenţele majore existente genetic între ei, asta pentru a nu avea divergente conflictuale un timp care să le pericliteze viitorul împreună.
Încă de la începutul unei relaţii de cuplu, sunt prezente și uşoare diferenţe de percepţie existente și ele între un marţian şi o venusiană.

Ce înţelege spre exemplu, bărbatul prin ‘te doresc’ şi ce acţiuni va întreprinde acesta pentru ca femeia să simtă în replică același lucru, căci untre dorinţa unuia şi aşteptările celuilat, cuplul va trece mai mereu prin greutăţi multiple pentru stabilirea unui limbaj comun, simplu şi deschis, pentru o comunicare sexuală armonioasă!!…căci bărbatul prin esență are nevoie să cucerească, femeia având nevoie să fie aleasă.
Femeii îi este necesară încrederea şi siguranţa că ea este aleasa lui, dorinţa sexuală feminină va fi activată doar când aceasta va trăi cu impresia că doar ea există pentru el şi nicidecum altcineva. Bărbatului în schimb îi trebuie să trăiască cu impresia că doar el este cel care alege, că ştie tactici suficiente cât să-l ajute să se aşeze mai mereu în centrul atenţiei pentru a fi dorit.

Mergând mai departe, am mai remarcat de-a lungul timpului ce impact negativ important are refuzul sexual în cadrul unei relaţii, nimic altceva nu poate răni mai tare într-un cuplu decât refuzul sexual.
Partenerul jignit astfel, va resimţi profund manifestarea lipsei dorinţei sexuale a celuilalt, o va percepe drept ofensă, în principal bărbaţii fiind mai mult decât femeile cei ce se vor izbi de acest zid al respingerii, în parcurs de timp trecut împreună.

Dar de fapt, ce transmit eu femeia, atunci când îţi spun că aș prefera s-o lăsăm pe altădată, atunci când nu-ţi vin ca de obicei în întâmpinare, pentru că am o migrenă groaznică astăzi?

Ce spun eu şi ce înţelegi tu?

Se gândesc oare ei bărbaţii şi la cauza care a generat o situaţie intimă încordată între noi de la o vreme încoace?

Femeia zilelor noastre are şi ea dreptul la orgasm, astfel că îi va fi necesar un climat erotic confortabil pentru a dezvolta complice o seară senzuală vibrantă de ambele părţi, cu final orgasmic simţit reciproc.
În acelaşi timp, dispoziţia femeii de a fi părtaşă într-un act sexual, nu este mecanică şi erectilă în orice context s-ar desfăşura, precum a bărbatului.
Sexul cuplului poate exista exploziv pentru acesta pe termen lung, se poate mişca în nuanţe uşor diferite care împreună să definească culoarea principala ca fiind una extrem de senzuală şi profund orgasmică permanent, ori dimpotrivă! poate trăi îmbrăcat banal, tern şi cenuşiu, nefericit şi atacat frecvent de migrene ceea ce uşor uşor ar putea duce chiar până la destrămarea cuplului.

Pentru că sexul contează. Pentru că dacă dorinţa moare, pentru că dacă astfel sexul intre noi devine responsabilitate şi nu stimul, vom naşte sentiment de culpă, vom începe să simţim nelinişti şi incertitudini, vom gândi că nu mai suntem îndeajuns de atractivi cum eram odată..ne va scădea stima de sine. Vom deveni nefericiţi şi trişti ducând până la absurd analogii necredibile, scenariul ipotetic al decăderii noastre în reprezentarea celuilalt.

Şi totuşi, ce-am spus eu şi ce-ai înţeles tu?

Cum naiba ai perceput tu că nu-mi mai place de tine deloc, când eu doar am enunţat că am o migrenă puternică care mă doare azi? Ai dreptate, am des migrene în ultimul timp, cred că mă copleşesc atât de des din cauză că nu mă mai ajuţi de la o vreme, nu mă mai ajuți să simt confort psihic şi emoţional, care să mă elibereze de stresuri şi care să mă determine apoi să mă învălui în mătăsurile erotice care-ţi plăceau atât de tare şi ţie odinioară.

Femeia în permanență are nevoie să se simtă dorită sexual pentru a naşte dorinţa sexuală la rândul ei, astfel, bărbatul poate ucide erotismul femeii iubite într-un singur mod: prin sentiment de insecuritate, transmiţând gând şi vorbă cum că ea, iubita lui, nu este neapărat aleasa, de neînlocuit, că ea poate fi schimbată.

Asta spun de fapt eu, asta înţelegi de fapt tu:

Eu, femeia, spun că mi-ai creat voluntar sau inconştient un sentiment curând de teamă, picurat cu lacrimi suferinde şi fricoase care se plâng de neiubirea ta, fapt ce m-a destabilizat emoţional. Fapt care a dus la apariţia migrenelor mele care de apăsătoare ce sunt, ţi-au respins ţie constant nevoia acută de sex cu mine. Pentru că eu nu sunt senzuală şi erotică decât dacă tu mă doreşti autentic pe mine personal, și nu atunci când ai nevoie de o descărcare fizică şi atât.

Eu, bărbatul, pe ce altă parte, spun că nu mai simt aceeaşi atracţie sexuală cu tine ca la început, spun că nu mai am aceeaşi dorinţă de preludiu mereu lung, că nu mai am întotdeauna răbdare să te încălzesc’ şi pe tine pân’ la capăt, ştiu deja ce şi cum te incită şi te excită foarte tare şi în ultima vreme scurtez episoadele sexuale dintre noi, probabil pentru că nu mai am aceeaşi preocupare de a descoperi mistere noi de-ale tale, am senzația că le ştiu deja pe toate.
Mai spun, pe de altă parte, că mi-ai creat nelinişti cu refuzul tău sexual constant, nu pot să continui să iau în calcul migrena ca fiind factorul cauzator al lipsei tale de dorinţă sexuală în ceea ce mă priveşte, am început să cred că nu mă mai iubeşti, că nu te mai atrag, de aceea probabil m-am şi retras cumva din camaraderia cu tine, nu te mai vreau nici eu prietena mea dacă tu mă excluzi din intimitatea noastră care, indiferent de mă crezi ori nu, aşa cum era ea, mie chiar îmi lipseşte cu adevărat.

Deci ea nu mai este misterioasă, nu mai aduce în cuplu aport erotic nou, nu mai ştie să uimească pentru a perpetua atracţia sexuală şi dorinţa, iar lui i-a adormit interesul sexual pentru că din cauză că nu mai are aport creativ sexual, nu mai este inventiv şi evolutiv în relaţia sexuală de cuplu, s-a plictisit astfel de aceleaşi atingeri atinse tot mereu în aceleași locuri, de aceleaşi scheme şi întotdeauna aceleaşi poziţii despre care ştie el bine şi categoric că-i asigură un confort orgasmic satisfăcător.

Ce au însă în comun cei doi născuţi pe planete atât de diferite?
Modul de comunicare defectuos.
Nu poţi să vorbeşti în limba învăţată pe Marte atunci când porţi o discuţie cu o vorbitoare a limbii de pe Venus, deşi seamănă bine limbile acestea două între ele, există diferenţe majore de nuanţă.
Fapt care uite! duce la migrene, fapt care duce apoi la refuz sexual, lucru care duce categoric însă din nou, la o concluzie similară de cuplu, luată în plan separat de fiecare pe rând de dată această: persoana pe care o iubesc cel mai mult din lume, nu mă mai iubeşte la rândul ei.

Cât de simplu ar fi fost să uităm noi diplomaţia pe drum şi să comunicăm celuilalt exact cum simţim lucrurile, cum s-au schimbat exact treburi printre noi?
Cât de simplu este să nu asotăm cu noi cenuşiul şi ternul, să nu ne îmbrăcăm precum se îmbracă diplomaţii, şi să decidem astfel speranţa ca fiindu-ne în doliu de astăzi înainte, și pe veci așa?
Cât de simplu este să povestim adevăr unul despre cum simte celălalt şi invers, şi astfel să ne confirmăm mereu iubirea care culmea! chiar există între noi. Profund şi statornic?
Păi cât de frumos este să dezvăluim trupul gol şi vulnerabil, decât să-l tot învăluim treptat cu secrete care ne vor împiedica atingerile?

Trăim cu picioarele aşezate pe Pământ, atât eu femeia, cât şi tu iubitul meu, bărbatul.
Nu-i deloc important locul pe unde ne-am născut noi, ci doar locul unde ne-am întâlnit noi, aici ne trecem timpul împreună, acolo nici nu mai este viaţă din câte știu.
Aşa am auzit, cel puţin. Tu ce-ai aflat?

articol aprilie 2016, revista Tango-Marea Dragoste

Sex cu patru foi înseamnă lucru simplu. Înseamnă sexul de martie! Înseamnă că ieșim din hibernare puțin câte puțin și că nu mai tratăm sexul înghețați…

Sex cu patru foi înseamnă sex neîngrădit, înseamnă atracţie sexuală în introducere, cu deschidere sexuală în cuprins, cu o culminare apoteotică orgasmică, multiplă, fără explicaţii picurate onomatopeic, în încheiere!

Sună simplu, se-ntâmplă însă destul de complicat.
 Iar asta pentru că sexul cu patru foi nu se găseşte pe toate drumurile! Or, așa credeai?!
Veste bună? Am, da: nu-i rar, atât de rar, precum trifoiul cu patru foi!
În plus, ia uite, alt atu! E interzis prin lege să-l rupi, să tragi după tine într-o doară floarea abia înmugurită.
Trebuie, dacă o afli, să o și îngrijeşti, n-ai încotro. S-o uzi cu apă proaspătă, să-i laşi roua în pace, nicidecum s-o ştergi repejor de pe frunză ca mai apoi s-o întinzi pe faţă conștiincios, sperând întinerire vizibilă după numai două zile tratamentoase. Eu recomand și botox în astfel de cazuri disperate, cu plus de stare psihică bună, total lipsită de stres. Mai recomand totodată stare materială suficientă pentru a-ţi asigura un câtuși de confort, dar, atenție, nu peste medie, totuși, pentru a-ţi asigura doar acea rutină a plictisului! Și, firește, mai trebuie iubire multă și din suflet, nu vreo iubire interesată în statut, indiferent de modul în care definești tu personal statutul.

17. Valentine’s Day, același Bolero

„- Iubitul meu, unde ieşim mâine seară? Te-ai gândit tu la ceva mai special?” mă preling eu toată-n zâmbet mieros şi fericit de copil cumsecade, pe lângă soţul meu.

„- Mâine? Păi mâine-i marţi abia! În plus am o grămadă de treburi neterminate pe care chiar trebuie să mi le scot din cap, să le rezolv rapid..! Dar ce ţi-a venit? Ce-i mâine? Nu-mi spune că-i ziua când celebrăm căsătoria noastră, iar eu am uitat din nou! Din nou?? N-am nicio scuză..! Mare dobitoc mai sunt..! Iart..”

„- Nu, măi, suntem în toiul iernii, tu nu observi cum ninge? Noi ne-am însurat în vară, nu-ţi aminteşti ce cald era?
Iar mâine este Valentine’s Day. Doar atât!
Şi mă gândeam să sărbătorim cumva pe undeva, fireşte!
Și-apoi..cum știm noi mai bine, evident! Căci noi ne iubim încă, nu?? Sau nu ne mai iubim şi gata, nu mai sărbătorim nimic?”

„- Dar nu ne iubim în fiecare zi? Nu ştim deja cât de tare ne iubim noi unul pe celălalt şi că nu am putea trăi separat nicio secundă?
Nu ştim noi în fiecare zi că suntem foarte norocoşi, iubindu-ne?
De ce trebuie să sărbătorim mâine cu o cină ceva ce ştim categoric că sărbătorim în fiecare zi?
Nu înţeleg treaba asta cu Valentine’s Day! Aş face-o însă pentru tine, și tu știi asts..insă mâine chiar nu pot, am mult de lucru!”

” – Şi eu te iubesc! Și nu mă supăr, stai liniştit, frumuşelul meu! Doar să ţii minte, te rog, că o să le spun fetelor că am ieşit şi ne-am foarte distrat..și am fost la..văd eu unde, te anunţ să nu mă dai de gol!”

„- Păi de ce să minţi că am ieşit dacă de fapt n-am ieşit??”

„- Păi pentru că toate ies şi..na! Mi-e aiurea să spun eu singura, că eu cu tine n-am făcut nimic..; și-am stat în casă şi-am mâncat seminţe plictisiți, vizionând împreună ciufuliți pe canapea un serial nasol! De-aia!”

” – Mie nu mi-e deloc aiurea! Şi n-o să mint, căci nu mi se pare normal să inventez poveşti frumoase pentru ceilalţi!”

În fine, am continuat discuţia şi ne-am tot ciondănit și ne-am tot hârjonit..până când de dragul meu şi din simpatie eternă pentru aerul meu îmbufnat de copil creţ supărat şi cătrănit, pe soţul meu l-a bufnit râsul ăla simpatic.. şi astfel ne-am trezit iubindu-ne frenetic, foşnind dezordine multă prin aşternutul ce mirosea a iasomie.
E mirosul meu preferat..șștt..!

Citeste mai mult aici.

Nu sunt de acord deloc cu perpetuarea aceasta permanentă a tradiţionalului într-o relaţie de cuplu.
Noi femeile, ne-am obişnuit să creştem cu obsesia statutului marital, obligatoriu de-mplinit în termenul prestabilit de către părinți cu rigurozitate..; în aceeași ordine de idei, tot ei, părinţii ne formează de mici principii conservatoare, în ceea ce priveşte sexul și sexualitatea noastră, insistând cu prea puțini de „aşa da” și cu mulțime mare-mare de teorii cum că „aşa, nici vorbă! niciodată”..!!
Ne este firesc să nu vorbim care cumva după aceea, cu partenerul nostru de viaţă, despre chestii inedite ce ne-ar ajuta probabil să scăpăm, măcar pe alocuri, de rutina unui act sexual de cuplu, ce va duce spre banal, dacă nu-l evoluăm un pic, de-a lungul anilor petrecuţi în doi, aceiaşi noi doi.
Prinde bine niște de relaxare chiar şi-n sex..şi, de ce nu?! un plus de excitaţie psihică ne va umple și ne va preumbla și ne va gâdila orgasmic diferit, pulsezi altfel în punct culminant sexual dacă vei scrie o poveste nouă între voi, dacă vei face jocuri sexuale noi și..tot astfel mai departe..!

Cel mai important pentru un cuplu, pentru a fi longeviv în fericire şi pentru a fi împlinit pe toate părţile pe termen lung.. îi este esenţial deci cuplului, să se păstreze curios sexual, să aibă încă un secret mereu şi tot mereu de împărtăşit, să fie inovator în toate cele dar şi mai mult şi-n principal, să nu-şi uite deloc flirtul..!!

M-a sunat astăzi una dintre cele mai bune prietene ale mele, căci de aceea am şi extins acest subiect eu astăzi, printre altele.

Şi m-a sunat plângând.

„- Adina..!! Off..! dar ce bine că mi-ai răspuns. Credeam că dormi şi nu ştiu ce mă făceam dacă dormeai. Vin la tine acum? Pot? Eşti acasă ??”
„- Acasă, da, te aştept. Dar linişteşte-te că orice-ar fi, o lămurim noi când ajungi.”
..îmi închisese însă deja.
De-abia mă trezisem şi eram un pic cam buimăcită încă, somnoroasă, deşi era, pare-mi-se, un 12 după-amiaza.
Maria, prietena asta a mea, este una dintre femeile cele mai fericite şi împlinite pe care le cunosc; are doi copii superbi, o căsnicie reuşită, este o femeie frumoasă, fără probleme de viaţă esenţiale. N-a avut necazuri mari ori ghinioane ţinute lanţ de capul ei..! nici vorba de aşa ceva..! Şi nici plângând nu cred că am văzut-o eu vreodată, de zece ani de când o ştiu.

..dar ce s-o fi-ntâmplat?

Nici n-am apucat bine să fac cafeaua, pe care personal mărturisesc că n-o beau în nicio dimineaţă, că a şi ajuns Maria, ciocănindu-mi uşa cu bubuieli ce prevesteau cu certitudine nerăbdarea de a confesa cu mine repede, foarte rapid, problema cuplului ce-o copleşise.
„- Dar nu poţi să-ţi imaginezi ce-am păţit! Nici nu visezi, n-ai efectiv o şansă minimă ca să ghiceşti! Sunt tristă rău şi simt şi teamă, o apăsare cred că e…!” urlă ea către mine, cu lacrimi mari şiroindu-i obrajii traşi de supărare.
„- Dar nu-mi imaginez deloc..şi nici nu mă chinui să ghicesc!! Dar relaxează-te un pic..hai te rog, stai jos! Respiră calm..! Vrei un pahar cu apă?? Hai! Povesteşte-mi liniștit!!” zic eu, un pic contrariată.
Şi au început să curgă fraze..nu se opreau cuvintele odată, încerca să întregească câte-un sens, dar nu reuşea deloc; nu-i reușeau decât propoziţii multe și toate fără noimă.
Într-un final, am înțeles!
Soţul i-a propus ceva extrem de jignitor…ceva ce-a bulversat-o.

..nu m-aş fi gândit vreodată că un film pentru adulţi ar putea naşte atâta drama.

Ce-i așa de grav să ai preludiu, după enșpe ani de căsnicie, cu un film xxx într-o surdină?!?
Adică cu ce-ncurcă o scenă mai lascivă în derulare pe tv, care, pe de-altă parte observi că pe el îl ajută să se încarce sexual?!?

Bărbaţii preferă vizualul iar femeile literatura erotică, pentru un start mai acătării..
Dar cum să facem noi atunci,
El să schimbe canalul de desene animate al copilului, câtă vreme noi mai citim un capitol din cartea erotică ce ne pică-n mână astăzi??
Şi-apoi satisfăcuţi pe rând sau separat, să deschidem larg şi uşa dormitorului pentru împreunarea săptămânii?!?
Nu sună chiar bine, hai recunoaște!! nu-i aşa??
Şi totuşi, atâta drama să faci după atâţia ani de relaţie în parteneriat şi copii împreună şi confesiuni şamd încât să fugi de acasă, doar pentru că soţul a îndrăznit să-ţi ofere un preludiu televizat?!?

Eu am trimis-o acasă cu zâmbetul pe buze pe Maria, prietena mea.

Cu o singură explicaţie. Aceea că ar trebui să fie fericită că soţul ei s-a adaptat atâţia ani introvertismului ei sexual.
Pe care nu l-aş fi ghicit vreodată, ca fiind atâta de rigid.
Nu știu dacă tuturor le este ușor să vorbească deschis și prietenește cu partenerul despre sex și deprinderi de cuplu sexuale.
Dar așa ar trebui.
Dacă eu, iubita ta, simt brusc azi vreun chef mai..sofisticat, un pic mai avansat ori diferit, e bine să-l încerc. Dar chiar vreau să te surprind astăzi! Am voie, nu-i așa?

Nu-i normal să avansăm cumva şi sexual deşi parteneriatul ne rămâne tot în noi?

Eu i-am spus Mariei că este un picuț rigidă și prea conservatoare.
I-am explicat şi motivele şi i-am argumentat.
Și m-a crezut.
Căci s-a întors acasă râzând apoi, cu 2 filme pentru adulți, pe care le-am cumpărat împreună ziua în amiaza mare de la un private shop.
Unde ea a cerut un stil preferat de poveste, care-i plăcea în fantezii.
A cumpărat şi vinul roşu preferat al soțului.

..și-a doua zi m-a sunat veselă, fără chef de vreo confesiune plânsă.
L-a surprins oare pozitiv pe soţul ei? Sau el pe ea?
Habar n-am.
Cert e că n-a mai simţit nevoia să ia un taxi în vreo dimineaţă către mine.
Ori poate nu i-a plăcut cafeaua mea expirată şi fără cofeină?!?

Trăiesc într-o lume amestecată.

Am prieteni cu bani mulţi, oameni ce au avut într-un timp bani suficienţi pentru a-i împrăştia hedonistic, dar nu mai au în prezent, oameni cu principii, dar..şi destui din aceia ce şi le încalcă des..!..şi așa mai departe.
Am tot scris câte un pic câteodată, sau mai extins altădată, despre temerile femeilor în genere.
Așa cum spuneam și-n alte rânduri, femeile căsătorite ori în parteneriat stabil, prind teamă mai mereu vizavi de alte femei, pe care le percep mai frumoase, mai cu sex-appeal, le mai este teamă lor de asemenea, de femei cu perspectivă, inteligente, care menţin crescută atenţia bărbaţilor din jur.
Toate acestea nu denotă neapărat neîncredere în sine, cum s-ar putea bănui.

• Din principiu și pentru că ne dorim să fim noi mai tot timpul în vizorul bărbatului pe care-l iubim, ne deranjează întotdeauna un punct de vedere nou, ne deranjează în aceeaşi ordine de idei, o femeie pe care o identificăm cu noi într-o măsură importantă şi care ar putea avea compatibilitate în vreun fel mai important cu partenerul nostru.
  Ne deranjează pe majoritatea acest lucru, nu-i aşa? Fără să știm explicăm exact ori clar și cert motivele, vom lua însă și atitudine, nu-i aşa?

Ştiu că aşa este.
Ce nu ştiţi, sau îmi place mie să cred că nu v-aţi gândit multe la asta, deci ce nu ştiţi pentru că nu v-aţi bătut capul cu detalii, este faptul că şi pe ei, partenerii sau soţii noştri, îi irită bărbaţii de prin jur în aceeaşi măsură.
Pe bărbaţii puternici, spre exemplu, fără complexe neapărat fizice, întotdeauna îi vor deranja alţi bărbaţi puternici; ei nu analizează vreodată din punctul de vedere al femeii, fericită de altfel cu el, partenerul ei şi cu nivelul lui suficient de mascul alpha.
Și-atunci se naște competiția.
Fireşte că poate zâmbeşti în plus unui bărbat mai acătării decât restul, dar asta nu înseamnă că te şi îndrăgosteşti, nici că l-ai băga pe ascuns sub plapumă pentru o seară, sau două, sau nouăzeci, mirifice în gând sexual, datorat însă doar unei plăceri închipuite.
..cum prin comparaţie simt ei, într-o situaţie asemănătoare cu o persoană de sex opus.
Bărbaţilor le e teamă, în altă ordine de idei, că vor ajunge într-un moment dat să ajungă să nu-ţi mai fie suficienţi.
De aceea, pentru a fi siguri că nu-s în pericol iminent, înlătură pericolul mai rapid decât ai putea s-o faci tu, femeia, printr-o reacţie necontrolată de „coțofană” cum o categorisesc ei, asta doar pentru a te supăra ei primii atunci când ştiu că au greşit.

De ce le e frică lor că n-ar mai fi suficienţi în relaţia cu tine la un moment dat? Oare pentru că ei simţind astfel, atunci și înţeleg sentimentul acesta foarte bine?
Oare din cauză că ei te-ar înşela cu orice picior lung şi cu orica altă faţă un pic mai prietenoasă?
Poate că gândind mereu numai prin prisma lor, se vor gândi că şi tu ai fi în stare să procedezi fix în acelaşi mod?
Dar logic că ai fi, doar că nu neapărat și vrei, zic? Iar printre altele, nu suntem chiar atât de diferiţi din punct de vedere biologic, simțim și noi atracții, dar nu-i firesc??!

Mai au bărbaţii încă o temere, deloc mascată, dacă apuci să te-mprietenești cu ei vei observa, referitoare la lungimea penisului; care ar trebui să fie mai mult decât..hmm!! „suficient de lung” zic ei.
„ Cu cât este mai potrivit vaginului meu, cu atât va fi şi mai bine, altfel mă cam doare și-mi mai și displace!!” aşa spun un replică fetele şi nici măcar nu mint prea tare.

Cu cât vom discuta mai deschis și mai aproape în înțelegeri deslușite unul despre celălalt probleme inerente ivite într-un cuplu, cu atât mai sănătoasă și mai fericită ne va fi relația, cu atât mai mult vom simți mulțumire sufletească, doar astfel vom evolua împreună sentimental și sexual, firește, și ne vom ține de mână zâmbind vesel chiar și la o vârstă adultă!!

Articol noiembrie revista Tango

„Jingle bells, jingle bells
Jingle all the way..”

Îl auzi cum vine? Îi simţi pulsul deja? Auzi Crăciunul iubăreț ce se apropie alergând zurgălăii, pocnind din clopoţel vesel un iz de sărbătoare?
..și uite cum ne-a mai trecut un an!
Cu bune şi cu rele, cu tristeţi adunate şi cu zâmbete îngheţate pe chipuri, fără prea multe emoţii bucuroase, cu evenimente importante suficient de negative cât să aplaudăm cu speranţă de mai bine venirea Crăciunului, ce vesteşte totodată apropierea unui nou an pe care ni-l dorim mai bun şi mai prietenos.

Am certitudinea că dacă ne vom îmblânzi un pic, dacă vom uita de încrâncenări arţăgoase, dacă vom privi cu bunăvoinţă prin jur, vom primi înapoi zilele cu raze de soare ce ne vor lumina sufletul şi privirea, ce ne vor călăuzi către sentimente generoase în iubire şi înţelegere.

…căci bineînţeles, aşa cum bănuiai deja, aici îmi și doream s-ajung.
La dragoste şi iubire, la relaţii de cuplu armonioase şi vesele, la romantism şi..sexualitate printre altele, altfel cum??!?

Mi-a și mijit un zâmbet. Îl vezi?? Două mi-au mijit..se tot înmulţesc!
Îmi place să râd şi să înţeleg şi să iubesc şi ..să fac sex!?
Îmi place să iubesc iubirea, ador să mă las îmbrăţişată de iubire, mă culc liniştită cu iubirea în gând, iar dacă-mi iese de prin vârtejul gândurilor ce mă copleşesc mai câteodată alandala, o rog să-mi stea alături pe pernă și să m-aştepte o secundă doar; atât cât să împrastii eu pe-acolo şi altceva idei mai complicate și nu mereu probabil la fel de pure cum îmi este ea.
Iubirea mea.

Asta fac şi-acum de altfel.
Mă gândesc cu un picuț de groază în plus totuși, căci îmi vine Crăciunul.
Prea multe tradiţii aduce cu el această mirifică sărbătoare, nu ţi se pare?
Prea multe obligaţii, oboseli, complezențe, vizite, deloc nu ne trăiește el odihnitor; şi parcă dacă mă gândesc mai bine, e și lipsit total de sexualitate.
Niciun „parcă”, mi-am dat seama acum, e de-a dreptul frigid Crăciunul împodobit cu betele multe şi cu luminiţe şi cu atâta de multă mâncare.
..care oboseşte numa’ de-o priveşti câtă este.
Încurcă libidoul cuplului mâncarea multă şi grasă, venită la pachet cu socrii, cu verişori îndepărtaţi, cu părinţi nemulţumiţi şi bombănitori, și fără sex.

Păi cui îi mai arde de sex după ce soacra ți-a explicat o seară întreagă cum trebuiau să fie de fapt făcute sarmalele?
„Iar cozonacul?? Aaah..! Trebuia crescut cel puţin încă cinşpe ore-n plus ca să iasă pufos.”
Soţul te priveşte dezaprobator şi linge sacoșica de la mamă’sa, care „a simțit ea ceva, de aceea a şi adus de prin bunătăţile gătite la ea acasă”.
Și tot aşa mai departe.

Mă gândesc de unde atâtea obiceiuri şi tradiţii în ceea ceea ce priveşte festinul de Crăciun .
Noi românii, suntem obişnuiţi să mâncăm mult şi gras şi din toate câte puţin să avem..să fie acolo multe pe masa de Crăciun în special.
Fie că avem musafiri, fie că suntem în familie, avem dorinţa şi nevoia de a nu ne lipsi ceva care cumva în ziua sărbătorită.

Dar ne trebuie nouă atâta îndestulare întinsă pe faţa de masă frumos apretată?
Ne dorim sarmale, piftie, ciorbă, şorici, salată de beouf şi tot felul de grăsimi pe care de cele mai multe ori nici nu apucăm să le gustăm, din neputinţă fizică de a mesteca atâtea şi atâtea şi tot felul de bucate diversificate??
Care de care mai greu de digerat?

Care te adorm total în loc să te inspire romantic?

De când sunt mică, sărbătoarea Crăciunului înseamnă nopţi nedormite de către bunică-mea, apoi de către maică-mea, mai apoi..o dată până și de mine.
E vesel şi mâncăcios Crăciunul în România. Cheltuim bani mulţi, depunem eforturi maxime, mai cumpărăm un frigider eventual ca să încapă bucăţele gătite cu dragoste pentru musafiri şi soacre şi părinţi bombănitori.

De ce atâta efort, fraţilor? Dar pentru ce atâta gospodăreală?!?
„Din cauză de tradiţie, evident!”
De Crăciun, din principiu din nou, tradiţia ne-a obişnuit să ne strângem enșpe ramuri de mirodenii apropiate ori necunoscute până ieri şi să jucăm apoi și-un rol de dragoste amabilă rudească.
Nu contează că nu se suportă nora cu soacra, manifestăm bunăvoinţă zâmbind şi tot mereu mâncând.

Ultimii ani am dat un picior cu zâmbet ironic tradiţiei româneşti şi mi-am luat familia într-un bagaj încăpător şi în paşi mai netradiţionali, ne-am teleportat prin alte ţări, mai puţin fandosite şi fără nevoie de împachetat sarmale cât un deget.

Nu mi se pare deloc senzual să îmbrac capot de gospodină get beget de Crăciun mai mult decât o fac în alte zile; în toate zilele din an.

De Crăciun îmi doresc dragoste şi mai multă, îmi doresc gânduri îmbrăţişate în dans iubăreț, vreau iubirea să mi se culce doar în gând şi nu alături pe o pernă fără suflet, alungată din mine de idei de dat mare, cu putinţă de gătit extraordinar şi identic de foarte bine cum NU știe doar soacră-mea.

Crăciunul mi-l vreau îmbrăcat în roşu, lejer, neconflictual, fără aprecieri de cât de bună sunt eu ca şi nevastă, doar cu dorinţa de a mă îmbrăţişa tu ca şi iubită.

Nu vreau să demonstrez nimic nici Crăciunul acesta.
Nici să mănânc mare lucru nu îmi doresc.
Nici să plec în alte ţări.
Nici să primesc vizite din obişnuinţă tradiţională, nici să le fac.

Crăciunul acesta mi l-aş dori chiar un pic mai special decât în mod normal, mi-l doresc din suflet să-mi fie blând şi cald şi foarte afectuos.
Un pic diferit în iubire decât restul zilelor din an ce mi-au trecut cu un pic mai multă experienţă pe care nu mi-aş fi dorit să o experimentez.

Vine Crăciunul, oameni buni! Îl auziţi?
Ce va inspiră vouă Crăciunul?
Şi dacă-mi spuneţi că sarmale şi piftie şi puişor de porcușor umplut la cuptor şi frigider nou încăpător, eu o să plec din nou..!?

..pentru că eu îmi doresc iubire multă şi atât.
Şi de acest Crăciun. Ba chiar cu un centimetru doi în plus îmi doresc mai mult decât în mod normal.

Şi-un pic de sex îmi mai doresc, neîmpiedicat de vizite și iarăși vizite! Aha..aha..exact..! Ai ghicit!
Şi de-astă parcă vreau un pic mai mult…c-un metru..doi, n-o să exagerez acum, firește! Și nu glumesc, să știi, așa văd eu Crăciunul. Iubăreț.

„Jingle bells..jingle bells..!!..”

Îmbrăţişez cu drag! Crăciun iubăreț și îmbelșugat? tuturor!!

• articol decembrie Revista Tango

Soţia, amanta ta

Mereu m-am gândit că este dificil să-i accepţi pe restul, câtă vreme nu ai bunăvoinţa în a te accepta pe tine.

Mereu m-am mai gândit totodată, că dacă mi-aş prinde soţul înşelându-mă, şi dacă în aceste circumstanţe tot n-aş putea renunţa la el, atunci probabil că l-aş ierta; cu o singură condiţie însă: aceea de a-i deveni eu amantă în locul amantei. Cred că ar prinde bine în acest caz, o schimbare de roluri între noi două, favoritele lui.

Păi cred că mi-ar conveni să nu mai gătesc pentru că trebuie, ci să uit pentru că vreau. Mai cred că mi-ar plăcea maxim să-mi amintesc zilele noastre frumoase de sex tantric dintre noi, decât acelea de sex de complezenţă obligatorie, matrimonială. Mai cred că mi-ar mai plăcea să nu fiu eu cea minţită, ci doar cea care ştie adevărul. Totodată, mi-ar mai plăcea să-l văd zâmbind din nou, doar către mine şi nu în amintirea mea.