5. Filme pentru adulți

Dar nu sunt de acord deloc cu perpetuarea această permanentă a tradiţionalului într-o relaţie de cuplu.
Noi, femeile, ne-am obişnuit să creştem cu obsesia statutului marital, obligatoriu de-mplinit în termenul prestabilit de către părinți cu rigurozitate..; în aceeași ordine de idei, tot ei, părinţii ne formează de mici principii conservatoare, în ceea ce priveşte sexul și sexualitatea noastră, insistând cu prea puțini de „aşa da” și cu mulțime mare-mare de teorii cum că „aşa, nici vorbă! niciodată”..!!
Ne este firesc să nu vorbim care cumva după aceea, cu partenerul nostru de viaţă, despre chestii inedite ce ne-ar ajuta probabil să scăpăm, măcar pe alocuri, de rutina unui act sexual de cuplu, ce va duce spre banal, dacă nu-l evoluăm un pic, de-a lungul anilor petrecuţi în doi, aceiaşi noi doi.
Prinde bine niște de relaxare chiar şi-n sex..şi, de ce nu?! un plus de excitaţie psihică ne va umple și ne va preumbla și ne va gâdila orgasmic diferit, pulsezi altfel în punct culminant sexual dacă vei scrie o poveste nouă între voi, dacă vei face jocuri sexuale noi și..tot astfel mai departe..!
Cel mai important pentru un cuplu, pentru a fi longeviv în fericire şi pentru a fi împlinit pe toate părţile pe termen lung.. îi este esenţial deci cuplului, să se păstreze curios sexual, să aibă încă un secret mereu şi tot mereu de împărtăşit, să fie inovator în toate cele dar şi mai mult şi-n principal, să nu-şi uite deloc flirtul..!!

M-a sunat astăzi una dintre cele mai bune prietene ale mele, ultima ce nu vă este încă familiară, Monica.

Şi m-a sunat plângând.

„- Adina..!! Off..! dar ce bine că mi-ai răspuns. Credeam că dormi şi nu ştiu ce mă făceam dacă dormeai. Vin la tine acum? Pot? Eşti acasă ??”
„- Acasă, da, te aştept. Dar linişteşte-te că orice-ar fi, o lămurim noi când ajungi.”
..îmi închisese însă deja.
De-abia mă trezisem şi eram un pic cam buimăcită încă, somnoroasă, deşi era, pare-mi-se, un 12 după-amiaza.
Monica, prietena asta a mea, este una dintre femeile cele mai fericite şi împlinite pe care le cunosc; are doi copii superbi, o căsnicie reuşită, este o femeie frumoasă, fără probleme de viaţă esenţiale. Ditamai PR-ul cel mai PR al Bucureștiului.
N-a avut necazuri mari ori ghinioane ţinute lanţ de capul ei..! nici vorba de aşa ceva..! Şi nici plângând nu cred că am văzut-o eu vreodată, de 6-7 ani de când o ştiu.

..dar ce s-o fi-ntâmplat?

Nici n-am apucat bine să fac cafeaua, pe care personal mărturisesc că n-o beau în nicio dimineaţă, că a şi ajuns Monica, ciocănindu-mi uşa cu bubuieli ce prevesteau cu certitudine nerăbdarea de a confesa cu mine repede, foarte rapid, problema cuplului ce-o copleşise.
„- Dar nu poţi să-ţi imaginezi ce-am păţit! Nici nu visezi, n-ai efectiv o şansă minimă ca să ghiceşti! Sunt tristă rău şi simt şi teamă, o apăsare cred că e…!” urlă ea către mine, cu lacrimi mari şiroindu-i obrajii traşi de supărare.
„- Dar nu-mi imaginez deloc..şi nici nu mă chinui să ghicesc!! Dar relaxează-te un pic, măi, hai te rog, stai jos! Respiră calm..! Vrei un pahar cu apă?? Hai! Povesteşte-mi liniștit!!” zic eu, un pic contrariată.
Şi au început să curgă fraze..nu se opreau cuvintele odată, încerca să întregească câte-un sens, dar nu prea reuşea deloc; nu-i ieșeau decât propoziţii multe, toate fără noimă.
Într-un final, am înțeles!
Soţul i-a propus ceva extrem de jignitor, ceva ce-a bulversat-o.

..nu m-aş fi gândit vreodată că un film pentru adulţi ar putea naşte atâta drama.

Ce-i așa de grav să ai preludiu, după enșpe ani de căsnicie, cu un film xxx într-o surdină?!?
Adică cu ce-ncurcă o scenă mai lascivă în derulare pe tv, care, pe de-altă parte observi că pe el îl ajută să se încarce sexual?!?

Bărbaţii preferă vizualul iar femeile literatura erotică, pentru un start mai acătării.
Dar cum să facem noi atunci, el să schimbe canalul de desene animate al copilului, câtă vreme noi mai citim un capitol din cartea erotică ce ne pică-n mână astăzi??
Şi-apoi satisfăcuţi pe rând sau separat, să deschidem larg şi uşa dormitorului pentru împreunarea săptămânii?!?
Nu sună chiar bine, recunoaște!! nu-i aşa??
Atâta drama să faci după atâţia ani de relaţie în parteneriat şi copii împreună şi confesiuni şamd încât să fugi de acasă, doar pentru că soţul a îndrăznit să-ţi ofere un preludiu televizat?!?

Eu am trimis-o acasă cu zâmbetul pe buze pe Monica, prietena mea.

Cu o singură explicaţie.
Aceea că ar trebui să fie fericită că soţul ei s-a adaptat atâţia ani introvertismului ei sexual, pe care nu l-aş fi ghicit vreodată, ca fiind atâta de rigid.
Nu știu dacă tuturor le este ușor să vorbească deschis și prietenește cu partenerul despre sex și deprinderi de cuplu sexuale.
Dar așa ar trebui.
Dacă eu, iubita ta, simt brusc azi vreun chef mai sofisticat, un pic mai avansat ori diferit, e bine să-l încerc. Dar chiar vreau să te surprind astăzi! Am voie, nu-i așa?

Nu-i normal să avansăm cumva şi sexual deşi parteneriatul ne rămâne tot în noi?

Eu i-am spus Monicăi că este un picuț rigidă și prea conservatoare.
I-am explicat şi motivele şi i-am argumentat.
Și m-a crezut.
Căci s-a întors acasă râzând apoi, cu 2 filme pentru adulți, pe care le-am cumpărat împreună, ziua în amiaza mare de la un private shop, unde ea a cerut un stil preferat de poveste, care-i plăcea în fantezii.
A cumpărat şi vinul roşu preferat al soțului.

..și-a doua zi m-a sunat veselă, fără chef de vreo confesiune plânsă.
L-a surprins oare pozitiv pe soţul ei? Sau el pe ea?
Habar n-am.
Cert e că n-a mai simţit nevoia să ia un taxi în vreo dimineaţă către mine.

..ori poate nu i-a plăcut cafeaua mea expirată şi fără cofeină?!? Zici?!?

Un zâmbet sincer, o privire albastră ce oglindește un suflet curat, ce parcă refuză să se lase intinat de micimea îmbrățișată tot mai des ca normă în lumea în care trăim. Puțini ar bănui că dincolo de candoarea și de aparenta sa fragilitate ce transpare din modestia și din bunul simț atât de rar în zilele noastre se ascunde o tenaticitate, o disciplină și o forță a caracterului excepționale, dobândite în recorduri atinse în atletism la juniori naționale și balcanice. Multiplă campioană balcanică la juniori, Corina Corolevschi a răspuns invitației mele de a vorbi despre experiența unei copilării dedicate sportului și despre frumoasele învățăminte oferite o viață întreagă sub semnul performanței.

– Te-ai îndreptat spre sport de performanţă la o vârstă fragedă. Ce fel de profesor a fost sportul pentru un copil, atât din perspectiva efortului, a disciplinei, cât şi prin amintirile din viaţă în cantonament, alături de noi prieteni?

– Pot spune că a fost cea mai frumoasă şi educativă experienţă de până acum. M-a ajutat să fiu o persoană disciplinată, punctuală şi nu în ultimul rând, ambiţioasă. Plus că s-au legat foarte multe prietenii, deşi în timpul curselor eram rivale. Sportul îţi deschide mintea.

– Care ai simţit că a fost cea mai mare provocare cerută de acest drum?

– Renunţarea la orice bucurie a copilăriei. Am avut un regim alimentar strict de la vârsta de 10 ani. Nopţile erau mereu dormite, vacanţele scurte şi rare. Dar nu regret nimic. Am avut parte de multe concursuri în străinătate. Iar acele competiţii formau rezultatul muncii mele.

– Suspendarea sportului de performanţă pe anumite perioade produce frecvent şocuri atât la nivelul adaptării organismului la un alt ritm, cât şi prin confuzia trăită în absenţa unei activităţi ce domină programul zilnic. Cum ai gestionat această experienţă?

– Organismul a resimţit şocul, nevoia de mişcare. Acest lucru m-a determinat într-un timp foarte scurt să reîncep mişcarea prin alergări zilnice, sală şi înot.

– Cum ai echilibrat sportul de performanţă cu educaţia, absolvind trei facultăţi şi studii masterale?

– În primul rând, sportul duce la oxigenarea creierului şi a organismului în general. Prin faptul că am avut o disciplină foarte riguroasă cu timpul pe care l-am împărţit exclusiv între învăţătură şi sport, acest lucru nu mi-a permis nicio extravaganţă.

– Ce încercări a implicat tranziţia ca sportiv, spre exigenţele impuse atleţilor adulţi?

– Când am evoluat şi am trecut la seniori a trebuit să-mi fac un program mult mai organizat în care să optimizez intensitatea antrenamentelor cu nutriţia şi recuperarea.

– Care crezi că este cea mai armonioasă despărţire de sportul intensiv, odată cu îndreptarea spre alte pasiuni şi interese?

– Despărţirea de sportul de performanţă nu se face brusc, ci prin practicarea lui ca un hobby.

– Dacă ar fi să-ţi faci un portret moral, cum simţi că te-a modelat sportul, atât în definirea personalităţii, cât şi în îmbrăţişarea unor principii de viaţă?

– M-a ordonat, m-a ajutat să accept o înfrângere cu demnitate, dar în acelaşi timp să ştiu să mă bucur de o victorie şi să-mi respect și adversarul.

Interviu realizat de Diana Șerpoianu

•   Bio
•   Latest Posts

Diana Serpoianu

Trăiesc din reverie, mi-e refugiu, hrană, antidot și catharsis. Văd fericirea într-o continuă căutare de basme, închinându-mă vibrației lor chiar și ca martor distant. Văd împlinirea doar fiind un timid învățăcel până-n ultima clipă.

Latest posts by Diana Serpoianu (see all)

• Interviu Corina Corolevschi – octombrie 22, 2015
• Interviu cu Simona Marina Zanfir – octombrie 15, 2015

3. Despre mastur..hmm..!..Despre intimități desfășurate intim!

Cam înnorat mi se pare astăzi afară! Cumva parcă norii ăştia când se-adună, împrăştie migrene peste noi.
Nu simţi o apăsare-așa, un pic de grijă şi multe nelinişti, când vremea este închisă, cum e astăzi??!

Mă rog, că altceva voiam să povestesc..vorbeam zilele astea cu Mara, o altă prietenă importantă de-a mea, pe lângă Marco și Kayla, de care ați auzit deja câte ceva.
Mara, este o femeie de o delicatețe și o feminitate aparte, zici că-i o felină, așa-i de grațioasă!
..și natural, că de-aia-i mai interesant! Am ajuns la concluzia asta în timp, inițial am avut, ce-i drept, umbră de-ndoieli, cum c-ar fi un pic prea studiat accentul de timiditate excesivă, spre exemplu, care mie-mi părea că duce voit simțul masculului într-o zonă mustind a sex-appeal.

Revenind de unde am plecat, discuţia noastră, începută iniţial pe ton nepăsător şi paşnic totodată, s-a transformat uşor-uşor într-o discuţie aprinsă, pe care dacă o ascultai de la distanţă, îţi părea cu siguranță a fi dispută-n toată regula. 
Nici nu mai ştiu de unde până unde, ori cum, am ajuns noi să vorbim despre masturbare.

..dar ce aiurea sună cuvântul ăsta, nu?!? Parcă îţi dă un pic senzaţia, atunci când îl pronunţi ori îl gândești, cum că ai face ceva anapoda, dacă îl mai și acţionezi câteodată..:))
„M-aș masturba un pic..!!” Hmmm..zi și tu!! Nu-mi place deloc cum se aude, prea grosolan, ori nu știu, preaa..adică duce gândul mai degrabă într-o zonă de „n-am încotro, trebuie s-o fac!” și nicidecum la ceva plăcut în trăire și senzații bune.
..ehh!..acuma ce să-i facem, vorbim cu el pe mai departe, căci n-avem sinonim simpatic, din păcate..!

Spuneam la un moment dat, cât de important este să-ţi cunoşti doleanţele sexuale prin atingeri proprii. 
Să stai şi să te imaginezi într-un decor erotic potrivit fanteziei tale sexuale de moment şiii..prin atingere, să te observi cumva cu ochii minţii, să exploatezi mai apoi în cuplu prin act sexual vorbit cu voce tare, ori în șoaptă dacă așa preferi, cum ajungi la orgasm tu în particular şi ce anume din ceea ce împărtăşeşti partenerului, te aduce să-ţi trăieşti apoi orgasmul şi în voi.
Prin comparaţie, vei observa astfel ce te incită în prezenţa lui, descătuşată de inhibiţii fiind, şi ce anume te incită doar pe tine și atât, în particular.

Vei vedea dacă există diferenţe la nivel de excitaţie între actul de..hai să spunem! din intimitate, pe care-l gândeşti curajos doar în intimitate, şi orgasmul întâmplat în urma actului sexual de cuplu.

„- Doamne, Adina, dar tu îmi spui mie acum, că te-atingi și singură câteodată? Tu asta sugerezi?!?” mă întreabă prietena mea, oareșcum destul de siderată.

M-a contrariat retoricul ei.

Citisem, ce-i drept, că femeile nu-şi recunosc momentele sexuale trăite separat.
Citisem și că femeile au o problemă în a recunoaşte că se ating și singure mai uneori, considerând cumva a fi greşit să faci „astfel de lucruri”.
..dar, ce spui?? că nici bărbaţii nu recunosc, ca o paranteză fie vorba, deşi, chiar aseară aveam o discuţie de grup, extinsă la Brasserie, unde Marco chiar zicea că un procent destul de ridicat dintte bărbaţi nu abţin de obicei chestia asta, fără importanță că-s în cuplu, ori însurați ori single.
Mă rog, nu-nţeleg de unde atâta nevoie de ascunzişuri despre lucruri umane şi fireşti, dar nici nu voi fi lămurită vreodată..so, hai s-o las aşa pentru moment, zic.
..de asemenea, am mai citit că femeile, în genere, nu dezvoltă neapărat curiozităţi sexuale şi, cu atât mai puţine le și pun în practică.
 Că totul depinde în special de partener.
 El ajută femeia să prindă curaj să se deschidă.

Așa și este, am remarcat în timp.
 Un partener cu deschidere sexuală te învaţă să te percepi sexual şi să-ţi înţelegi ca fiind normală dorinţa crescândă de experienţe noi de cuplu.
„-Dar..Mara, draga mea, de ce nu spui cum că te masturbezi şi tu?? Suntem prietene bune de atâţia ani, ne-am spus atâtea..! Ce mă priveşti așa ciudat?!? ..brusc?!? Ți se pare vreun subiect tabu, ori poate eşti tu mai ruşinoasă? Sau așa percepi tu masturbarea, a fi o rușine?!?” am replicat eu, iritată deja, din cauză că am interpretat-o ca fiind o lipsă de încredere în mine.

„- Păi pentru că eu nu o fac. Niciodată. Sunt în cuplu și eu de ceva timp, ai uitat? Și n-am nevoie de mai mult decât atât!”
Mda..ce-i drept este în cuplu de vreo 3 ani cu un individ destul de strange, deloc nu reuşește să îmi ajungă prea simpatic, nici gând apropiat.
În altă ordine de idei, Mara este o tipă destul de conservatoare în genere, nici nu-mi dau seama de ce am intrat în astfel de discuție cu ea, acu’ realizez.
… tocmai conservatorismul ăsta probabil că mă și atrage în relația noastră de prietenie, nu-i dus într-un extrem enervant, fixist..! Nuu..nu-ți imagina ce nu există, nici vorbă, e ținut cum trebuie, în echilibru cumsecade, cum eu n-aș putea s-o fac.
Uite, îmi place că ea mănâncă numai lucruri sănătoase, de exemplu, cum eu mănânc tot invers și pe dos, bea fresh-uri acre, bleahh!! dar sănătoase și acestea, și mai întotdeauna, în vreme ce eu prefer mereu un sauvignon blanc cu multă gheață..face sport, în timp ce eu nu urc.. măcar o treaptă, fără gâfâieli prelungi după aceea, șii..tot așa.

În fine, că iar devălmășesc idei..masturbarea nu are legătură cu faptul că eşti căsătorită sau nu, măi Mara, draga mea!! Uuuoff!! Nu-i ruşinos s-o faci, nici femeie dacă eşti, nici dacă te afli bărbat.

E un mijloc de autocunoaştere, de dezvoltare personală sexuală; prin masturbare ajungi să-ţi cunoşti corpul, să-i simţi reacţiile, poţi astfel mult mai uşor să explici partenerului mai apoi, ce şi cum îţi place, unde adori să fii atinsă, și unde nu ai niciun stimul; deşi citise el, spre exemplu, că o majoritate a femeilor preferă săruturi uşoare pe o anumită zonă a trupului, ehh..! ţie, iată!! nu-ţi priesc aceleași, cele universale, tu vrei o altfel de muşcătura, în cu totul alt loc! Haț!!
În linişte aflându-te tu câteodată şi dezvoltând fantezii pe plan psihic în complementaritate, devii primul cunoscător a ceea ce îţi place cel mai tare.
 Ai timp cât vrei, răbdare cât ţi-e necesară, momente hedonistice, dacă le resimți astfel, care te vor ajuta să te autodepăşeşti, să te cunoşti, să te iubeşti, pentru că mai apoi să te laşi iubită în modul care ți-e ție peste măsură de foarte incitant.
Ştiind ce vrei, vei şti şi ce să ceri, eu așa zic.
Așa și fac, de altfel..!! ?

N-am aflat exact dacă Mara s-a lăsat cunoscută de ea însăşi prin atingeri în singurătate, sau dacă doar a minţit, jenată fiind de modul meu direct de abordare.
..mai descos eu, înc-o dată..alt atu important al ei, Mara e foarte sinceră, așa că sigur o voi prinde cu o confesiune, pe la un moment dat!!
..știu cu siguranță că nu-i deloc ruşinos să faci lucruri, una alta, pentru a te descoperi, pentru a te dezvolta sexual.
 E binevenit chiar și un vibrator în casa ta, dar de ce nu?!?..am și eu unul, by the way..!! Petrișor îl cheamă..hahahah..!!..pe care să îl foloseşti uneori în intimitate, ori..pampam!! în completare de act sexual de cuplu, în preludiu.

Și mai știi ceva?? Chiar și în cuplu de se află, chiar măritată dacă este, dar chiar și-atunci, da, culmea! femeia are voie să fie sexuală!!
Ba chiar îi e recomandat!!

Somn fantezist, vă-mbrățișez!!

Mă obişnuisem să dansez în ritm chiar dacă nu simţeam întotdeauna ritmul.
..indiferent dacă-mi plăcea ritmul de cântec ce răsuna din boxe. Mi se părea cândva că este uşor să dansezi veselia, dacă ești vesel.
Îmi era simplu cândva să nu gândesc neapărat paşii versului, să nu aprofundez nici pic de rimă.
Tare-aş mai asculta oameni care să vorbească despre ce înseamnă fericirea lor.
..oameni cu adevărat simpli, oameni care să vorbească adevăruri despre ei, oameni care să nu copieze definiţii despre fericirea explicată de către filosofi.
Aş asculta doar oameni care să-mi imprime sentiment de real şi care să-mi povestească realităţi din viaţă și despre viaţă, oameni tonici, oameni despre care să ştiu că ceea ce spun aşa şi este categoric, c-așa și gândesc.

Mă oboseşte să ascult lucruri povestite cu haz, pe care în timp le descopăr a fi eronate în substanță.
Mi se pare trist să apuci să-ţi creezi o personalitate neînsușită, pe care să ţi-o tot trăieşti mincinos și azi, și mâine şi tot timpul.
Mi se pare ciudat să te desenezi azi un pic, mâine încă un picuţ, în culori ce nu ţi se asortează sub nicio formă.
Mi se pare dramatic să te priveşti în oglindă şi să preferi să vezi mereu alt chip decât cel care te și oglindeşte.
Mi se pare cumplit să nu iubeşti asumat fiecare părticică din ceea ce reprezinți tu, din ceea ce eşti, din ceea ce ai devenit..uuoff! Cred că-i dificil să te tot cerţi într-una şi să tot creezi poveşti mincinoase despre tine în relaţie cu ceilalţi.

..să nu-ţi asumi alegeri pe care tu singur ţi le-ai ales, considerându-le ce-ţi trebuie pentru a fi fericit şi împlinit!

Nu-nţeleg deloc minciunile. Nu înţeleg de ce unii preferă să trăiască mincinoşi până şi-n gânduri.
De ce inventează poveşti, de ce îşi aranjează un destin nepotrivit cu ei.
De ce optează să trăiască viaţa altora, căci aşa le dictează lor raţionalul pe care şi-l cred imbatabil, dacă totodată simt nefericirea strecurându-se în viaţa lor treptat, cu uşurinţă.
De ce alegi şi nu eşti mulţumit apoi cu alegerea pe care ţi-ai făcut-o? Şi, mai ales, de ce nu schimbi când simţi că nu ai ales cum trebuie pentru tine?!?

De ce preferi să te trăieşti prin alţii, de ce preferi să invidiezi fericiri ce nu sunt ale tale, de ce alegi ca și culoare preferată albul, deși tu eşti convins că roșu categoric, îți place și te și reprezintă?
Mai apoi, de ce să minţi când povesteşti despre tine?
De ce nu spui despre cum eşti şi preferi mai degrabă să spui despre cum ai vrea să fii?!? ca şi cum deja ai fi idealul pe care îl visezi în suflet că ai putea deveni?!?

Se simte când n-ai chef de tine. Se simte când nu te iubeşti deloc. Se simte când nu te apreciezi nicicum.
Se simte tot. Degeaba minţi cu lucruri despre tine.
Se simte adevărul! Transpare.

Mă poți iubi dacă eu iubesc muzica?
Dacă prin ea, vreau să-ți alin inima?
Dacă-i de-ajuns doar un sărut, un suspin
sub podoaba cerului, ca de baldachin?

Mă poți iubi dacă eu iubesc soarele și luna?
Dacă despre ele aș scrie întotdeauna?
Dacă aș fi supusa tainicei nemuriri
și-aș visa la gustul viu a dulcei fericiri?

Mă poți iubi dacă eu iubesc și floarea?
Dacă ochii degetelor mele văd culoarea
emoțiilor pudrate cu răsuflări calde și ușoare
ce se eliberează din a-ntunericului strânsoare?

Mă poți iubi chiar dacă eu iubesc cartea?
Dacă dragostea ta-mi schimbă realitatea?
Dacă calc pe infinite cioburi de gânduri
în nebunia asta sinceră, să ne fim alături?

Mă poți iubi dacă eu pe tine te iubesc?
Dacă doar după sufletul tău eu tânjesc?
Dacă vreau să am inima de tine plină,
dă-mi orice! Dar nu-mi da drumul din lumină!

•   Bio
•   Latest Posts

Irina BBota

Sunt un Eu a cărei inimă se răscoală, care cu poezia sufletului cochetează, care a cunoscut în viaţă şi durerea, dar nu şi-a pierdut niciodată puterea. Sunt un Eu ca oricine care are complexe, care visează la dimineţi calde și perfecte, care-şi trage sufletul şi cântă armonios, dar ştie-n viaţă ce-i urât şi ce-i frumos. Sunt un Eu căreia-i place bună seara-n doi, care nu mai vrea doar vânt rece şi ploi, care a plecat la drum c-un singur bagaj, dar nu şi-a lăsat nimănui sufletul gaj. Sunt un Eu care aşteaptă trenul pe peron, care nu trăieşte doar după a lumii zvon, care nu mai vrea amăgiri, iluzii deşarte, dar vrea, prin poezie, s-ajungă departe. Sunt un Eu ce crede că mai are o şansă, care după ce-a căzut, se mai înalţă, care e observatorul mut a zarvei lumii, dar mai speră la tăcuta linişte a inimii.

Latest posts by Irina BBota (see all)

• Oare mă poți iubi? – octombrie 20, 2015
• Între tine și mine – octombrie 13, 2015

„Hello!! Dar ce faceți voi, my dearest ones?!?” baritonează Boogie către noi; și brusc simt ochii toți trântiți spre masa noastră, insistenți în priviri dojenitoare.

Mor de rușine când pățesc situații de-astea. De ce să țipi și să atragi atenția când poți să ai bun simț, păi nu?? Și să saluți firesc, șoptit, pe cine ai de salutat.

„Deci mă iriți îngrozitor!! Niciun darling, niciun nimic, e nepoliticos să vorbești atât de tare, Boogie!! Ce naiba, nici fi’miu nu urlă așa în public..! Că i-am făcut eu capul calendar că nu se cade, probabil de-asta!”
„Hai că prea exagerezi și tu, pe bune!! Sunt destul de supărat eu azi, cât să..”
” De ceee?? S-a-ntâmplat ceva??” zic agitată instantaneu, îmbrăcând deja îngrijorată, un aer ce mustea matern.

” Ehh!! Ce să se-ntâmple, Adina?!?! Nu-i știi problemele?? Aceleași tot mereu?!? Hmm..!! Cin’ te-a refuzat ieri, dragule?!? Hai, spune..!! Fă abstracție de mine, plânge-te cum trebuie..off..!! Că-mi șterg deja o lacrimă-n avans..!!” adaugă ironic Kayla, aranjându-și în același timp tot părul aflat într-o dezordine.

Kayla cu Boogie împreună, Casanovii Bucureștiului, au încercat o relație serioasă contopită în cuplu asumat, mai în trecut.
Nu le-a ieșit însă. Prea la fel amândoi, prea impulsivi împreună. Nu mergeau pereche.
De aceea se suportă doar prietenește de-o vreme, asta de când au rupt prizonieratul frustrant de cuplu în care se înlănțuiseră frenetic, din dorința reciprocă de partnership matrimonial.
..cerut de societate, cerșit de cutumă și așa mai departe..las’ că vă explic eu mai altadată, pe-ndelete ușurel!

Boogie e în relație cu Andrada însă, astăzi..una din cele multe, îmi place mie să cred!!
Și eu și soțul, îl considerăm infantil câteodată, naiv un pic altădată, adolescentin când îl apucă îndrăgosteala..de aceea și sper să-i treacă de Andrușca aceasta, de care se tot plânge cum c-ar fi..frigidă!

Nici n-ai idee cât de complicată este frigiditatea!

Dificil de abordat în confesiuni subiectul dacă te apasă cumva, dacă întâmplător te afli implicată într-o situație frigidă, delicat iarăși să ai un feeling cum că prietena cea bună ar simți iz de frigiditate în cuplu și ai putea s-o ajuți, că ai trecut prin asta cândva tu, dar..cum o determin eu „să se deschidă cu încredere?”..și, cel mai dificil probabil, este să-ți convingi prietenii bărbați că vina ar putea fi câteodată a lor, numai a lor. Deloc a ei.

„…Și nu mai discutăm decât dacă ai răbdare să asculți până la capăt, Boogie!!! Altfel, îți trimit link-uri pe mail să citești singur ce eu am aflat și știu deja, și pot să-ți spun în rezumat!”
” Mă deranjează că nu mă crezi..dacă nici eu nu știu unde, cum, să nu intru în detalii explicative, crede-mă pe cuvânt, Adina, nu-i vina mea…!! Nu trăiește sexul, efectiv!! nu o pătrunde psihic nicio penetrare, nu o excită nici măcar mecanic..nu știu..!! Chiar nu știu ce să mai fac! Nu mai știu ce să ating, nu comunicăm deși vibrăm, și-avem atractie. Asta simt.
Dar miros de la o poștă și durerea ei falsă de cap când..na! acuma! Am chef, ea nu vrea..eu doresc, și după ce se culcă..fac singur! Ai înțeles ce zic..!!
Mă mai prind și când geme de complezență..ahhh! offf!! uuuu!! Bine c-ai terminat, dragule, în subtext, așa o simt subliminal!!
Ce mă fac? Că sunt îndrăgostit mort..! Ea nu, în schimb! ”

Cum ti se pare discuția asta? Cumva un pic răsună a neîncredere în sine?!? Îndoieli?!?

Nu că răsună, țipă!!

Iar acum , căci suntem doar între noi și pot vorbi deschis și relaxat, spun sincer că am aprofundat subiectul frigidității femeiești.
Mi-a atras atenția faptul că multe prietene mi se plâng de ne’chef..ehh..!! Problema e că eu sunt invers!
Am chef mai des decât e cazul, din statistici prietenești privind treburi.
..astfel deci, fiind eu așezată în dilemă, neștiind dacă mă încadrez în normalitate, ori dimpotrivă, în cealaltă parte, a ciudățeilor, am deschis noi pagini de cercetare și aprofundare de general majoritar sexualicesc feminin.

Ajungând la frigiditate, am realizat că nu știu o mulțime de lucruri pe care trăiam cu sentimentul că le-aș sti.

Uite!! Tu bănuiai că frigiditatea îti poate interveni pe parcurs, că nu-i neapărat genetică?
Anyway, dacă te naști frigidă, mori frigidă, cică-se! N-ai cale de întoarcere, se rezolvă destul de dificil, cu multe vizite la psiholog, la psihoterapeut..sunt șanse minime, dar totuși bine că e speranță, tot din statistici povestesc.

În schimb, că de-aici devine interesant, frigiditatea o mai poți căpăta și în parcurs de ani dormiți în parteneriat.
..”aoleu!!” îmi zic, citind deja atent rânduri, pe care inițial le răsfoisem doar în dungă, neglijent!

Păi devine captivant, da..da!!
Pentru că toate prietenele mele, evident că minus Kayla, ea intră în categoria total foarte opusă, sexually speaking..deci toate femeile astea mișto din jurul meu, au gânduri negre vizavi de ele însele, cum că ar fi defecte din cauză că..nu mai au chef deloc, că au aversiune pe alocuri!!
Cum că s-au transformat în femei frigide brusc. Din senin.

” Măi, dar mă obosește ăsta! Ajung să nu-l mai suport, insinuează non stop..sexsexsexsexsexsex!!
Nu vreaaaauuuu sex. N-am chef! Lasă-mă! Trec printr-o perioadă grea. Am depresie!! Mi-am dat seama că exagerez însă, tu ce crezi?!? îl arunc în brațele te miri cui, nu?!? Trebuie să-i dau sex. Dar nu simt nevoie de sex, asta mi-e problema, Adina! Tu? Simți încă?!?”

Ce să-i zic?!?

„..da, eu simt tare, al meu însă e ca tine, un pic frigid în ultima vreme, dacă stau să mă gândesc!”

Mai bine tac, nu?!? Și nu mai zic nimic.

Însă, citind despre fenomenul acesta ce mă tot indispune, căci aud frecvent spețe mult prea explicative, am ajuns la o concluzie pe care simt nevoia s-o împărtășesc!

Frigiditatea ține și de partener, femei frumoase, ce gândiți tot numa’ vinovat în sine despre voi.
Dacă el nu are răbdare, dacă el nu se joacă în preludiu, dacă el nu avansează, dacă el își face doar datoria, pentru că a auzit că așa ar trebui să se-ntâmple între doi soți, urmează ca tu să resimți inhibare, durere de cap – aproape că te convingi că evoluezi spre meningită, exagerând simptom inexistent- iar în final te-mbolnăvești de ne’chef de împreunări, permanent, gata!! ai contractat frigiditatea.

Vești bune, însă! Nu te panica!

Ai răbdare cu tine, află-ți deranjul, caută cauza, cere bunăvoință fără să te mai scuzi cu dureri de ovare, recunoaște-i adevărul!!
Spune-i unde greșește, în timp cel dezmierzi, firește!! Nu în timp ce tai un pătrunjel grăbită..apoi explică-i ce te determină să nu-l mai lași prin tine, spune-i că ți-ai dori atingere și mângâiere, nu doar sughiț ce nu-i mai trece, în preludiu, apoi..sărută-l!
După asta, ia bagă un film de dragoste, ia aruncă-i subliminal părticică de zâmbet…!!
…și mai departe?!? Hai că te descurci și singură de-aici!

Șii..ia pune-te și pe cântar!! Ia vezi, cât ai luat în greutate!! Și nu trișa, spune adevărul!!
..iar dacă nu te simți bine cu tine, dă-mi un țâr! Îți dau o cură extraordinară, slăbești mâncând cu ochii..!! Crede-mă!! Că și de-aici probleme psihice vizând frigidul printre femei. Se-ngrașă, apoi jenă că nu mai este mândra de odinioară, amână sexul de azi, apoi pe cel de mâine, până-l uită ea cu totul.
Uuofff, că nu știu cum puteți voi fără!!

Dă-o-n-colo de frigiditate!! Nu simți și tu că nu te merită?!?

Bună dimineața!!

M-am trezit cu noaptea-n cap, cum nu-mi prea stă în obicei și nu-mi place deloc când mi se-ntâmplă astfel; nici strop de cafea nu am prin casă, am răscolit toate dulapurile, sperând măcar o linguriță fără cofeină.
Dar n-am avut noroc să aflu..!
Am de făcut astăzi o mulţime de treburi casnice, am tone de scris și nu-mi găsesc vreo inspiraţie! M-am trezit întoarsă, fără idee de subiect, darămite de subiecte!
Aşa păţesc de fiecare dată când sună ceasul devreme, cu trebuinţă de sculat neapărat, cu obligaţii de îndeplinit eu singură droaia toată de responsabilităţi cotidiene.

Ahhh..!! Şi bine că mi-am amintit să trec în lista asta lungă, şedinţa cu părinţii, pe lângă temele de la română, pe lângă de-nvăţat la geografie, plus și istorie parcă avea..?!?

Daaaa..! Am copil mare, în clasa a v-a, iar acum nici că trebuie scăpat din mână, se pierde altfel, devine uşor-uşor comod, din ce în ce mai superficial apoi şiiii, cât ai pocni din palme și fără să conştientizezi, dar nici măcar nu-ți dă prin cap, uite-aşa!!.. deodată, brusc, afli cum că din toamnă nu merge la liceu, ci mai rămâne înc-un an în Şcoala Generală!
Ehhh!! Firește că știu că exagerez, probabil că lucrurile nu s-ar înfățișa cu viitor atâta de dramatic, dacă nu mă mai ţin scai acuma, dar și morţiş de Radu, să fie premiant mereu.
Doar că asta sunt de când mă știu, mai precaută cu un centimetru poate, decât ceilalți.
..la fel procedez şi cu soţul, identic procedez!
Principiu principial de-al meu, pare-se, atenţia asta sporită vizavi de cei mai dragi oameni din viaţa mea.
Păi ăsta mic îmi trebuie crescut mare, neapărat frumos sufletește, învăţat despre reguli morale dar și despre importantul unei culturi cât de cât pe-acolo zic, ce se formează din manuale; pe de altă parte, și celălalt, neapărat și el, îmi trebuie ţinut aproape de familie, în evoluţie permanentă de cuplu.
Aşa zic eu că-i must have-ul, pentru a fi împreună fericiţi, amândoi fericiți, şi nu doar unul separat, adică el, în speță..hmm!

Tot astăzi, mă mai văd cu o prietenă bună de-a mea, Kayla..! Îmi povestea cu năduf aseară că-i plină de necazuri cu tipul ăsta nou pe care și l-a pricopsit de pe nu știu unde naiba, de vreo două săptămâni incoace..! Doamnee..! Că n-o-nţeleg deloc pe fata asta, dar serios mi-e greu până și mie s-o duc toată pân’ la capăt întru totul..!!
Face numai alegeri nepotrivite! Are obsesie vizavi de bărbaţi ce o curtează sexual, dar doar atât, care-o provoacă permanent cu tot soiul de picanterii sexuale, jocuri erotice ciudate..sau, hai să spunem politicos, c-ar fi inovatoare, mai neobişnuite decât obișnuitul.
„Evoluate” le spune Kayla, cu atitudine ce vrea sa spună despre ea cum c-ar fi ea persoană evoluată, fără vreun doar și fără poate!!
Ideea e că îi cam place să se-alerge tot mereu cu bărbaţi noi, adoră să trăiască în nelinişti, nu-i place neam să stea în statut echilibrat de femeie normală, ba mai mult de-atât, pare că urăşte din tot sufletul ei feciorelnic, tradiţionalismul cu tot ce-nseamnă și ponoase ce se trag din el.
Fie vorba între noi, mai degrabă am senzația că un pic de tradiționalism pe ici pe-acolo, merge picurat nițel, iși are sensul lui, zic, nu?
În fine!

Acuma, sper să nu se-nțeleagă în concluzie cum c-aş judeca-o în vreun fel, ci doar că personal, aş trăi destul de dificil în condițiile în care aş plimba de mână zile din viaţa ei.
Mult prea palpitantă, contradictorie, sucită, agitată..cu totul deliciooasă..! asta-i Kayla..! n-ai cum să n-o adori, n-ai cum să n-o iubești, odată ce ai cunoscut-o!
Și-o să vă vedeți că am dreptate..!! Nu-mi stă-n caracter să fabulez defel, de ce aș face-o-acum, în prime rânduri de poveste?!

Dar, apropo, știi cine-s eu?? Că m-am grăbit să ți-o explic pe Kayla, d’apoi eu??

..păi mare năzbâtie de femeie mi-am hotărât să fiu, încă din copilărie am fost nonconformistă, de când nici nu știam ce-nseamnă „a fi nonconformist”, acționam pe principii liberale, aveam propriile reguli și principii, în care am crezut dintotdeauna că mi-ar fi adecvate. Și-i de-ajuns.
De fapt, aşa mi-am propus, dacă nu mă-nșel, fix la ultima oră de dirigenţie dintr-a 12-a, când ne-a întrebat diriga „cum ne vedem noi peste 20 de ani!”
M-a buşit râsul instantaneu. Așa întrebare banală?!? Nu vă sună revoltător de învechit?!? Cel puţin mie așa mi-a trecut în percepţie tonul dânsei întrebător, curios, dar și iscoditor, cu virgule subliminal strecurate, printre cuvintele destul de seci.

Astfel, am și decis să răspund eu prima, pentru a da tonul mai apoi și celorlalţi; pentru a avea curaj ei să îndrăznească să-şi impună pe rând perspective viitoare moderniste, şi nu să le afirme cumsecade pe cele uitate într-un colț de casă veche, de către străbuni.

„Eu ştiu cum voi fi exact, doamna dirigintă!! Voi fi cu siguranţă o femeie tânără, chiar mai simpatică decât sunt astăzi, cu sexualitate crescândă deşi voi avea spre patruzeci de ani, voi fi o femeie cool în atitudine de mămică, şi mai interesantă în statut de soţie. Pentru că voi fi cu siguranţă în parteneriat stabil, cu partener ce-mi va adora inocenţa copilului împletită cu maturitatea înţeleaptă a adultului.”

..ce drăguț am punctat, nu?!? Nici nu știam că știu atâtea chestii de pe la 17-18 ani….:))

„În plus, cred că voi ajunge designer vestimentar! Unul renumit, firește!”

..şi astăzi când îmi amintesc momentul ăsta abia povestit, mă amuză încă reacţia dirigintei, pe care-am iubit-o mult și din tot sufletul. Om minunat, bun pedagog, un extraordinar psiholog totodată!! Foarte multe mi-am însușit din verticalitatea dânsei, i-am
admirat întotdeauna obiectivitatea și corectitudinea, modul firesc și răbdător, cum asculta cu bunăvoință și înțelegere probleme ce măcinau copilul aflat în etapă importantă de viață.

În fine, mi s-a împlinit predicţia până la capăt, exceptând partea cu job-ul, pe care n-am adus-o nici la stadiul de studiu măcar. Am început multe, dar nu m-a pasionat nimic din ce mi-a fost sugerat de către părinți că..”ar trebui, este necesar, și asta faci și punct…!! Ia mai lasă-ne în pace cu gărgăunii ăștia de actriță, i-auzi la ea!! Doamne Maica Domnului ce nebunie, dar ce toane are și fata asta a noastră.”
Hmm..! nu eram cu toane, aveam doar nevoie pentru mine să dau la teatru, mă atrăgea să mă fac actriță, asta simțeam eu că mi-e necesar. Și punct.
Dar am picat.
N-am apucat să mă fac nici creatoare de modă, am rămas totuși interesată de haine altfel tot mereu, ale designerilor ce sunt cu doi pași înaintea modei, asortate nonconformist, cum într-adevăr m-am păstrat a fi conștiincios, de foarte mică.
Iar cu sexul și sexualitatea..binişor și-aici, aș zice, stau pe roze evoluționiste..! ca să nu zic extraordinar, și să exagerez probabil, cine știe ce interpretați voi mai apoi?!? Păi nu-i mai bine să-mi păstrez eu un gram de modestie pe alocuri?!? Cu pic de curiozități nedeslușite prea din timp, grămadă?!?

Revenind la ziua de astăzi, căci deja mă doboară gândul complicațiilor ce mă așteaptă, mai am azi o întâlnire; tot așa, cu un prieten bun, un prieten de familie, Boogie, dac-ați auzit de el!
Un veritabil Kayla masculin, de altfel.

Aşa suntem toţi, de fapt..ia stai așa!! am tras acum rapid concluzia. Ne formăm pattern-uri de oameni preferaţi şi nu le schimbăm orice-ar fi şi orice s-ar întâmpla în viaţa asta..!!
Avem, categoric conturat de mici copii, pattern-ul pentru partener, apoi pattern pentru prieteni favoriți, compatibili nouă, un pattern, cu certitudine configurat și el, chiar până și pentru noi înşine..iată ce concluzie am reuşit să trag acum, într-un zâmbet lătăreţ ce simt cum îmi destinde chipul tot..!!
Și nu de-aia m-a copleşit o voie bună în crescendo acum, doar gândul la Boogie, m-a binedispus cumva.
Este ceva incredibil omul acesta..! Macho man-ul consacrat al Bucureștiului, cu diferența că el ar prefera să fie, categoric îi trebuie să fie, un Casanova. Doar că un Casanova aşezat în ordine, cu familie cu tot, orânduit cu soaţă, cu un copil ori doi pe lângă casă..și-n rest, în linii mari, asemuit întru totul cu personajul legendar.
Cum sună asta?? Deplasat? Un pic?
Firește! Pentru că el nu înţelege cum ori de ce se face, ca nicio femeie să nu se simtă confortabil visând la o legătură serioasă în cuplu cu Mister Casa-nova.

Păi ce femeie crezi că și-ar dori, măi Boogie dragule, un fluşturatic afirmat cu mândrie de el insuși chiar, jurat a fi forever, cuceritor pe viață?!?
Păi ce femeie normală la cap și în toate mințile, să vrea de tot și pentru totdeauna un bărbat așa de special..hahahah..! – că știu că știi că nouă chiar ne ești destul de fooarte special- în rol de stâlp al familiei, de mascul asumat și responsabil pentru fericirea amândurora?!?

Printre altele, fac repede o confidență..e secret, dar cum aici am hotărât să nu avem secrete…Kayla a avut o perioadă când a cochetat cu ideea de Boogie în cuplu.
Dar nu..!n-a fost să fie pe termen lung, deși speram cu toții ca dintr-o lovitură să-i potolim pe amândoi! Dar nu s-a putut! Scoteau cuţitele permanent unul la celălalt, ba ascuţea unul, ba ascuţea al doilea câte trei deodată…!
În dormitooor în schimb, nu vreți să știți câte lucruri impresionante se tot întâmplau!! Daaa..!..ieşea mereu câte-o ditamai povestea mirabolantă când mi-o confesa Kayla impresionată, cu fericire orgasmică impregnată pe tot chipul ei îmbojorat, datorită aducerilor aminte de cu seară-n urmă!
Mai-mai că și invidiam trăirile lor speciale, uitam cu totul că nici ale noastre nu-s deloc de lepădat!!
N-avem, ce-i drept, chiar fulgere orgasmice mereu, ne mulțumim cu ceva chestii mai normale; nici nu străfulgerăm concomitent tremurături multiple tot mereu și împreună în același timp, dar stăm cum trebuie, cel
puțin până acum, la capitolul acesta.

Eh!! Într-un final au hotărât, Kayla cu Boogie impreună, că-i mult mai bine să rămână ei prieteni, doar atât!
Deși, tot între noi, mai pe ascuns vă spun din nou, că mai apar priviri flirtate, cu zâmbet subânțeles, cu sens despre care aș zice eu așa, că nu-i chiar o normalitate de comportament amical.:))

Hai că m-am întins cu vorba şi uite cum reușesc eu sa întârzii la prima întâlnire importantă a mea de astăzi.
M-au contactat niște doamne de la Clubul Mămicilor, pentru un parteneriat pe parte editorială evident, dar și pe work-shopuri, să vedem, că n-am reţinut exact chiar ce și cum, dau o fugă să dezvoltăm subiectul face to face..!!

Ahhh!! Și uite cum uitam să spun de ce n-am ajuns designer renumit, așa cum visam mică fiind, să profesez când voi fi mare..!!
M-am apucat de scris, e mai comod momentan.
Mâine..nu ştiu ce voi face însă, v-am spus deja că-s o nonconformistă imprevizibilă.
Așa voi și rămâne..!!

Vă-mbrățișez vesel, cu muult drag!!

Sex cu patru foi

Sex cu patru foi înseamnă lucru simplu. Înseamnă sex neîngrădit, înseamnă atracţie sexuală în introducere, cu deschidere sexuală în cuprins, cu maxim de culminare apoteotică orgasmică, multiplă, gâfâită fără explicaţii picurate sine qua non și onomatopeic, în încheiere!

Sună simplu, se-ntâmplă însă complicat!
..iar asta pentru că sexul cu patru foi, nu se găseşte pe toate drumurile..! Așa credeai?!?

Veste bună? Am!! Nu-i rar, atât de rar, precum trifoiul cu patru foi!!
În plus, alt atu, e interzis prin lege să-l rupi, să tragi după tine într-o doară, floarea abia înmugurită.
Trebuie, dacă o afli, să o îngrijeşti. S-o uzi cu apă proaspătă, să-i laşi roua în pace şi nu s-o ştergi repejor de pe frunză ca mai apoi s-o întinzi pe faţă conștiincios, sperând întinerire vizibilă după numa’ două zile tratamentoase.

Recomand botox în astfel de cazuri disperate, cu plus de stare psihică bună, total lipsită de stres, mai recomand totodată stare materială bună, suficientă pentru a-ţi asigura un câtuși de confort, nu peste medie totuși pentru a-ţi asigura doar o rutină a plictisului, şi..iubire multă din suflet, nicidecum iubire interesată în statut. Indiferent de modul în care înţelegi tu definiţia statutului.

Sexul cu patru foi, mai este rar în aceeași ordine de idei și pentru că nu ai răbdare tu să-l cauţi printre frunze ce dau satisfacţii de o foaie, maxim două foi..hai să fiu indulgentă azi, că tot am eu o stare bună..!!
Sexul cu o foaie-două, nu-l doreşti des, păi ce să faci cu un sex banal şi tern?!? Nu-i firesc să tinzi la ceva mai special, aparte?!?

Există oameni mulţi, ce nu tind la un excitant atât de incitant și psihic.
Îl preferă pe-ăla cu mişcare mecanică..frecare îndoielnică în trăire, statornică în ejaculare.
Dar cum se-ntâmplă, eee?!?..când ai parte de un sex cu patrrru foi???

Se-ntâmplă că devii așa de neliniştit în simţuri, încât începi să tinzi spre cinci foi, mai după aceea..nu?!? Ehh!!
Uite, vezi?!? Aici deja exagerezi! Cu cinci foi devine dificil să afli sexul!!

..mai bine caută pe îndelete tu, un sex cu patru foi!!

Caută-l, ghiceşte cum ar fi, cum te-ar gâdilaaa…cuuum..mmm..te-ar preumbla..!..plus alte detalii pe care le extindem în intimitate!!! Șșștt!!

Deci?!!

Îl simţi? Îl crezi? Îl ştii??!

..din păcate, atunci eşti stadiu primitiv.
Sex mângâiat, gâfâit, în niciun caz urlat cu fericire piţigăiată în geamăt.. mă rog, sau guturală, dacă eşti pe voce de-aia mişto radiofonică..!!..

Nici n-am idee ce timbru ar fi potrivit pentru vocea ce dă perfect posturilor de radio.
Habar n-am ce trebuie să ai..!
..dar ce?!? tu ştii sexul cu patru foi pe care eu chiar ştiu că-l ştiu?!

Mmmm??? …ahahah..deci suntem chit!! M-am liniștit!!

Ochii mari, ageri, intenşi într-o superbă armonie cu un zâmbet cald şi uşor poznaş, ar putea anticipa doar prin sclipire profunzimea şi determinarea ce transpar din condeiul unuia dintre cei mai iubiţi bloggeri „de suflet”, în ciuda discreţiei şi a modestiei cu care-şi priveşte ecoul propriilor idei ce nu de multe ori ajung să mângâie inimi până la impulsul unei schimbări.

„Eu sunt rana şi cuţitul”, o spovedanie onestă, poate prea dură, o sinteză mult prea lucidă a destinului unui om şi a datoriei sale de a învăța din fiecare lovitură la care de cele mai multe ori se spune sieşi, vine de la Marina Simona Zanfir, o fată frumoasă cu un spirit mult prea matur pentru anii săi.
Blogger, absolventă a Facultăţii de Filosofie, un specialist al comunicării, şi nu de puţine ori voce a inimilor, am vrut să vorbesc cu Marina despre sentimente şi mai ales, despre curajul de a le asuma, a le articula şi a le transforma, în repere şi cauze.

– Ce învăţăminte ţi-au oferit despre emoţii pregătirea ta în Filosofie? Cum echilibrezi instinctul de a savura orice clipă şi tendinţa, prin accesul la varii gândiri, de analiză a fiecărei trăiri?

– Faptul că am studiat Filosofia mi-a deschis larg porţile cunoaşterii.
Am înţeles că orice stare, emoţie, gând şi condiţie umană, are multe unghiuri din care poate fi analizată şi interpretată şi am devenit mai deschisă şi mai tolerantă faţă de ele. Indiferent de predispoziţia spre analiză, pe care noi, femeile, o avem din naştere, este imposibil, atunci când emoţiile sunt în plină expansiune, să mai ai concentrarea necesară pentru a le gândi. Mi-am propus să învăţ să mă echilibrez coborându-mi mintea în inimă şi încercând să dezvolt în mine armonie, și nu un conflict raţiune-simţire.

– În îmbrăţişarea iubirii, în ce limite ar trebui ea abordată dintr-o perspectiva raţională?

– Iubirea nu cunoaşte limite, iar la Filosofie am învăţat că atributul suprem al moralităţii este acţiunea conformă iubirii. Însă, noi nu cunoaştem esenţa Iubirii (Platon, în dialogul Banchetul, evidenţiază etapele iubirii şi ale fericirii, plasând înţelepciunea ca fiind treaptă superioară a acestora), ci, mai degrabă, ne concentrăm pe satisfacerea Ego-ului şi de aici apar problemele şi fracturile de logică. Cât timp săvârşeşti prin intermediul Iubirii un Bine înseamnă că te afli în starea corectă, iar atunci limitele se şterg.

– Cum vezi reala însemnătate a comunicării pe tema iubirii? Cum ar trebui abordat rolul terapeutic al discuţiilor între persoane cu experienţe similare şi, care ar trebui să fie limitele în recepţionarea sfaturilor, a exemplelor sau a altor influenţe?

– Atunci când cerem un sfat, de fapt, cerem o confirmare a gândurilor noastre. Cei mai mulţi vom acţiona, oricum, aşa cum simţim şi cum ne gândim că este bine pentru noi. Când am început să scriu am făcut-o tocmai pentru că ştiu cât este de important să vezi că şi alţii se confruntă cu stări, emoţii şi situaţii similare – aici este adevărata terapie a discuţiilor. Este foarte important să nu te simţi singur nici în durerea şi nici în fericirea pe care o trăieşti. Şi este şi mai important să ne dăm seama, din astfel de dialoguri, că nu există o reţetă universal valabilă şi că fiecare, indiferent cât de asemănătoare pare experienţa, va avea un alt deznodământ al poveştii sale.

– În tranziţia societăţii postdecembriste românii au experimitat o deviere de la o viziune conservatoare asupra relaţiilor de cuplu, înspre o anumită emancipare. Cum vezi acest fenomen? Ce valori consideri că s-au schimbat şi unde sesizezi o anumită confuzie?

– Da, românii s-au emancipat sexual şi s-au închis sentimental. Şi este o tendinţa la nivel global. Am ajuns la o involuţie emoţională, din punctul meu de vedere. Încă nu avem o viziune a căii de mijloc, pentru că am schimbat o extremă cu cealaltă.
Vrem să părem open-minded şi totuşi, intrinsec, suntem în continuare pudici şi temători. Tot sper că, uşor-uşor, după această perioadă de tranziţie, vom reuşi să ne dăm seama, de fapt, că soluţia nu este anarhia relaţiilor.
Avem nevoie de echilibru. Noi nu mai înţelegem conceptul de familie, de cuplu ca parteneriat şi uniune, de armonie în doi, pentru a crea stabilitate în societate.
Am înţeles greşit idea de a fi liberi. Cuplul, relaţia, nu înseamnă închisoare, ci exact libertatea de a fi aşa cum eşti, de a fi acceptat pentru ceea ce eşti şi de a avea deschiderea şi înţelepciunea de a-l accepta pe celălat exact aşa cum este.
Pasul mic pe care îl faci la nivel individual, pentru a putea evolua la scară largă a umanităţii.

– Sensibilitatea scriiturii şi profunzimea analizei au convins publicul spre a te privi drept formator de opinie. Cum priveşti această responsabilitate şi cum inhibi instinctul de a scrie ceea ce cititorii tăi vor să citească, prezentându-le o viziune obiectivă, chiar dacă va fi una, poate, dureroasă?

– Mi-este teamă, uneori, să mă gândesc că sunt un formator de opinie. Este o responsabilitate uriaşă, pentru că eu nu doresc să trasez linii clare de direcţie pentru nimeni. Scopul scrierilor mele este de a prezenta şi alte perspective ale situaţiilor noastre de zi cu zi.
Nu scriu pentru bani, pentru faimă, ori pentru a fi pe placul cuiva, ci scriu pentru că este terapia sufletului meu şi pentru că este modul prin care am înţeles că pot să îi ajut şi pe ceilalţi.
Nu deţin niciun adevăr absolut, ci am un cumul de experienţe atât personale, cât şi indirect trăite prin intermediul celor cunoscuţi, pe care doresc să îl împărtăşesc oamenilor şi să mă apropii de ei.
Mulţi credem că a ne arata slăbiciunile ne condamnă la a fi victime. Eu cred că doar arătându-ţi-le capeţi adevărata putere, pentru că, orice arme ar folosi ceilalţi, ştiindu-ţi fragilitatea, nu te pot atinge, tocmai pentru că vei şti la ce să te aştepţi.

– Cum poţi păstra consideraţia şi speranţa pentru iubire într-o societate marcată de pragmatism regăsit atât ca influenţă a gândirii orientate spre valorile materiale, cât şi ca precauţie în urma unor dezamăgiri sentimentale?

– Greu. Cel mai uşor lucru este să te dai bătut şi să devii la fel ca și ceilalţi. Când realizez că aş putea să îmi pierd identitatea, în masa mulţimii, îmi dau seama că trebuie să înfrunt orice obstacol pentru a nu ajunge aşa. Am avut dezamăgiri, am avut şi instinctul de autoconservare prin reorientarea către materialism, mi-am trăit demonii şi chinurile şi sunt convinsă totuși că a fost doar începutul.
Şi mi-am dat seama că dacă pun răul înainte, voi avea parte doar de rău.
Dacă mă gândesc că unde azi este Soare, mâine poate fi ploaie nu voi şti să mă bucur de căldură.
Şi, sinceră să fiu, cred că doar prin Iubire pot schimba, mă pot salva, pot evolua.
Tocmai pentru că am fost şi în stările antonime ei.
Socrate spunea că nu putem să cunoaştem binele fără rău, căldura fără frig, plăcerea fără durere; aşadar, am ales să cunosc tot ceea ce omeneşte pot să duc.

– Din comunicarea cu cititorii şi cu prietenii tăi, cum ştiu românii să iubească şi ce ar trebui ei să înveţe?

– Românii ştiu să iubească, dar se tem. Bombardaţi din toate părţile de filme, cărţi şi basme, confundăm realitatea cu ficţiunea şi ne creăm nişte aşteptări ireale care ne aduc dezamăgiri.
Noi nu ştim să ne iubim pe noi, dar le cerem celorlalţi, aproape implorând, să o facă.
Aici cred că greşim. Trebuie să învăţăm să ne iubim, să ştim ce ne dorim, ce merităm, pentru a putea şti să fim fericiţi în iubirea cu celălalt. Masca de oxigen trebuie întâi să o porţi tu, dacă vrei să ai aer pentru a le acorda celor apropiaţi ajutor.
Şi, repet, iubirea nu are şablon, dacă vom înţelege că fiecare simte şi iubeşte în felul său şi că noi căutăm, pe acest Pământ, persoana care să conceapă emoţia la fel ca noi, ne vom mai linişti sufletele.

Pe Marina, o găsiți aici

•   Bio
•   Latest Posts

Diana Serpoianu

Trăiesc din reverie, mi-e refugiu, hrană, antidot și catharsis. Văd fericirea într-o continuă căutare de basme, închinându-mă vibrației lor chiar și ca martor distant. Văd împlinirea doar fiind un timid învățăcel până-n ultima clipă.

Latest posts by Diana Serpoianu (see all)

• Interviu cu Simona Marina Zanfir – octombrie 15, 2015

E plin târgul de vechituri și nouăciuni prin feisbuc, de tot felu’ de articolașe pe tema asta – de parcă ar putea’o epuiza cândva, cineva vreodat’- unele chiar haioase, majoritatea inepte și în esență borâtive!
Toate bat fieru’ cum că femeia tre’ să fie curvă mai pe stradă, masterchef , că tot e moda, mai prin pat și doamnă în bucătărie..! Sau, mă rog, ceva variațiuni pe-această temă!
Eh!! Și-uite așa, în acest mod, n-ar mai exista amantele!..iar nevestele ar fi fericite!

Ne… ne…ne..! Zic eu! Păi au încercat și alții istoria amantlâcului, e veche de când lumea..! Alte societăți ale Orientului- apropiat ori mijlociu, depărtat sau foarte extrem, alegeți căci aveți de unde- au cochetat cu toții virtuțiile poligamiei!! Șiii??
Nțț!! Nu s-a generalizat, experiment parțial reușit! Căci dacă reușea poligamia, ar fi fost asemenea creionului cu bilă..!!
Pixul!! Asemenea telefonului mobil șamd..!

Dar chiar așa, de ce doar poligamie și nu și poliandrie?///nu sciu…că bărbatul …. ar fi din coasta lu’ Adam, și nu din sânul lu’ madam, Doamne ferește!! ..că na! femeile sunt mai puține..!!
Și pentru că tot aduserăm vorba.. ați observat că în marea lor majoritate, femeile de succes, cu afacerile lor de top, verry well dressed(casual or fancy) sunt niște cyborgi reci, perfecți, în care nici vibratorul cu cinci viteze sincronizate + plus una ”marche arierre!) refuză să lucreze, de indignare!!!!!!????
Oare amărâta aia, cu doi copii mucioși de mână și înc-un plod în burtă, cu părul tot mirosind a ceapă de la chiftele prăjite gătite în ulei încins, oare ea, mai poate fi tantrică?? Într-un sublim tandem cu mirificul ei partener de viață, alcoolic învederat și beneficiar al ajutorului minim garantat?!
Ori nefericitu’ ăla, corporatist, încotoșmănat în costum mai spre-Armani la 37 de grade, transpirând ca un porcușor de Guineea, ar mai putea presta ca în Dirty Dancing sau asemenea unui actor de xxxl movies??!!
Offf!! Că daaaa..!! Pe post de recuzită, de exeplu, pe-un post de lampadar!!!!!!
Deci, concluzie..ce vreau eu a vă spune?!
Neveste, dragilor, rămâneți neveste!! Și nu vă urâți voi semenele, pe-alea de le ziceți voi „amantele”!!!!!
Amante, frumoaselor, rămâneți amante!! Doar amante..!!..N-o să dureze mai mult dacă vă încăpățânați să deveniți soția amantului vostru!!
O să vă înlocuiască el apoi cu alta(alte)…amante!!!!!!
Bărbați, puternicilor, nu fiți măgărești!!! Nu voi a jigni ființa nobilă ce e măgarul!!!)…
Fiți generoși..!!..Și iubiți…femeile!!!!!

Autor, Dr Soul