Aşa înţeleg eu iubirea.
Aşa văd eu iubirea.
Aşa cred eu că-i iubirea…

image

Stăluceşte în întuneric.
Iubirea este o stea cea mai strălucitoare pe cerul trezit cel mai înnorat din lume!
Iubirea este artă.
Iubirea este atingere.
Iubirea este mângâiere.
Iubirea este albă.
Iubirea este binecuvântare.
Iubirea respiră.
Iubirea sărută.
Iubirea simte grijă.
Iubirea mângâie.
Iubirea este decisă.
Iubirea este motiv de viață!
Iubirea face minuni!
Iubirea face copii!
Iubirea ne adună în poveste..!..
iubirea este Soare!
Iubirea topeşte inima de gheaţă.
Iubirea ne transformă şi ne învaţă să fim buni!
Iubirea este simplă, doar noi o complicăm!

Iubirea? Iubirea este viaţa însăși!
Iubirea este aer!
Iubirea?! Fără ea nu ştiu de ce am trăi pe Pământ!
Fără iubire ce suntem!? Scrum! Funingine!
Fără iubire? Păi cum să trăiești fără aer? Fără apă?

Mi-ar fi ineficient să trăiesc neiubind!
Mi-ar fi viaţa chin!
Mi-ar trăi zile fără suflet dacă n-aş iubi.
Cum să trăiesc neiubind?

Neiubind n-aş avea suflet!
Neiubind aş trăi fără vis!
Fără iubire aş fi ternă!
Fără iubire n-aş străluci!
..iar fără strălucire viaţa n-are fericire!
Iubirea este aer şi speranţă şi bucurie!

Iubesc tare!

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Mi-am hotărât să deprind aripile,
Mi-am hotărât să ştiu să zbor,
Mi-am scris poveste de iubire veche,
Mică fiind, visând pereche!

Ştiam de-atunci că voi iubi Dumnezeieşte,
Ştiam cât pot eu dărui iubind din mine,
Ştiam de-atunci că voi trăi mare iubire,
Fără să ştiu exact unde să caut,
pentru-a găsi un TU ca tine!

image

Mi-am ţinut iubirea strânsă toată într-un sac,
L-am peticit când s-a crăpat,
Nici nu ştiam să cos atunci prea bine,
Ştiam însă că nu-mi permit să pierd
centimă din iubirea pusă de-o parte pentru tine!

Habar n-aveam numele tău.
Mă şi gândeam..”dar cum?? Cum să fac eu,
Cum o să recunosc într-un străin,
Un TU??”…atunci când o să bem senin,
paharul nostru prim’ de vin?

„Dacă mă-nşel şi pierd iubirea toată?
Dacă îmi scapă-aiurea de prin sac,
Şi n-o mai prind eu laolaltă?
S-o strâng iarăşi multă înapoi,
Fix cum era acolo adunată?”

Păi asta zic. N-ai cum să reușești la fel
iubire crescută-n timp şi învăţată,
Crescută-n ani aşa de înţeleaptă,
Care să ştie să trăiască,
Dragostea cea de copil adevărată.

Mi-am zis aşa apoi:
„Nu-ți face griji degeaba!
Și nu te mai gândi prea mult din timp la toată treaba!”
Mi-am zis aşa din nou, încă o dată:
” Nici n-am găsit şi plâng că dacă pierd?
Mai bine să zâmbesc un sper cândva! Odată!”

Eee..?? Și vezi că am avut dreptate?!
Şi te-am găsit pe tine? țesând și tu aidoma, poveste cu iubire?
Care visai şi tu la fel, tot încă din copilărie,
Deşi n-ai scris rânduri ca mine pe hârtie?!

Ştiam că tu eşti TU acela, dar nu ţi-am spus!
Nici..la a zecea întâlnire!
Am aşteptat întâi să-mi rânduieşti tu
frumușel o poezie,
Rimată toată-n vers numa’ cu mine!

Apoi brusc mi-am simţit aripile!!
Şi-apoi mi-ai arătat şi tu pe ale tale!!
În timp şi mai puţin după aceea,
Zburam de mâna amândoi zâmbind,
în drum spre mare!

..şi mâna mea este în prelungirea mâinii tale.
Cu toate cele 2 braţe ale noastre prelungite pictăm văzduhul..şi mirosim soarele atingând cu întuneric luminos luna.
Prelungirea mâinii mele din a ta, are acum puteri neobişnuite.
E magică.
Amândoi suntem magici.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Şi hai şi spune cum mă gândeşti tu cu adevărat!
Şi hai, te rog! Dar hai să povestim și alte lucruri noi,
Lucruri mai neştiute încă despre-amândoi!
Dar haide, eu te-aș ruga să recunoaştem cum simţim exact,
Şi nu cum credem noi că ne-am dori s-audă celălalt!

Uite, eu m-aş plimba pe-o stea de zi mereu numai cu tine!
Aşa cred eu că mi-ar plăcea! Să ţin în mână mâna ta,
S-o simt împreunată până-n suflet,
Trăindu-se în entitate cu a mea!

Şi..cred c-aș vrea încă ceva! Dar mult aş vrea!
Mi-aş mai dori să simţi şi tu la fel!..și tot aşa..!
Mi-ar mai plăcea să-ţi domolesc apoi privirea toată,
Atunci când mă priveşti prin ochi încă o dată!

image

Iar..domolit înseamnă să-ţi revii din zâmbet trist,
În hohot vesel de copil care se ştie fericit!
Mi-aş mai dori când mă priveşti mereu,
cu faţa toată să îmi tot zâmbeşti,
Să te transformi din muritor în Zmeu!
Zmeu iubăreț, în suflet trăind prinţ,
Prinţul acela din poveste doar al meu,
Pe care îl trezesc când vreau din visu-i adormit,
Cu un sărut șoptit!..sărutul care mângâie cum știu doar eu!

Ador să mă preumblu-n vis pe toate stelele din cer doar eu cu tine,
Cu pas încet să mergem mai agale noi,
Tot povestind poveste de iubire,
Să ştiu convins că dacă mâna mea mi-o ţii în palmă,
Îţi sunt în tine şi acum şi peste primăvară,
Cum ţi-am fost mai mereu, încă din prima seară!

Ne-am trăit în noi aceştia amândoi, o vară lungă doar a noastră!
Uşor-uşor am consumat-o uşurel, încetişoor pe toată!
Eu cel puţin, aşa credeam!!..că nu mai poate
ea de-acum, să ne răzbată nori mereu!
Şi iar şi iar din nou..şi iar încă o dată!

Daar ia uite-o! Nici nu-mi dau seama cum, dar uite! ..reapare..!
De printre vijelii tunate cu fulgere nervoase ..mai-mai să zici că-s niște vrăjitoare..!
Ia..ia uite-o!! Cum se ridică în fărâmă nouă, zăresc parcă..da..da!
Mai creşte încă o fărâmă alta de prin ea..
Mereu renaşte, promite acelaşi anotimp
Mă lasă să mă trăiesc la fel de visătoare,
Hotărând iar pentru noi timp lung..!
..zvâcnit întotdeauna doar cu soare!

Hai!! Dar zi şi tu ceva!..căci eu am gând să tac!
Aştept să zici şi tu măcar un strop de picătură.
Un..ceva scurt, nu te stresa acumaa să scrii cu totul o lectură!
..zi-mi o metaforă care-ţi trăieşte despre mine,
Ca să-nțeleg eu și-ncă un pic în plus din tine!

Nu-ţi cer să-mi cauţi rima toată, identic cu a mea!
Dar zi măcar că..vrei să ne plimbam şi-atât!
Prin cer ai vrea să ne plimbam?
Ori poate tu preferi pământ??
Ori poate că nu ai cuvânt aşa de important,
Cuvânt simplu de vorbit, însă cu sens mirabolant,
Care să spună căă..nimic nu-ţi este vară în priviri,
Decât doar eu!..care-ţi sunt simplu eu, de spus în vorbe de cuvânt,
Căci pentru tine nici măcar nu sunt prea mult: decât o iotă ce-ți rimează-n trup!
Ori..toată poezia ta! Atâta de puțină-ți sunt!

Și doar atât.

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Dragostea nu-i lacrimă ce-şi plânge trist prin geană,
Iubirea nu-i nici fulger prin suflet pregătit să geamă,
Dragostea, iubirea ori..cum vrei tu să-i spui,
Te-ațâță tot mereu cu zâmbet, cu hohote hai-hui.

Te gâdilă, te răscoleşte, îți învelește cu rid vesel grija,
Te ia de mâna, te plimbă alergândă de-un călcai,
Îți ocolește ghinioane, șoptindu-ți vise bune prin obloane,
Te sare-ntr-un picior țop-țop-țop…!..de dragul lui.

image

Iubirea-ţi ciocăne prin geam cu stele multe,
Ți-adună picături de rouă și doar ca să sărute,
Iubirea te-nconjoară, oftând agale a plăcere,
Şi nu te vrea nicicând încovoiată cu durere.

Te mai şi-ncearcă..arareori, ce-i drept, prin sentiment,
Se mai și-nfurie când simte ton impertinent.
Dă din picior pufnind un nerv când este supărată,
Și-atunci când o numești femeie,
Când n-o mai strigi pe ea tânăra fată.

E prostănacă, nu? iubirea asta câteodată!
Nu prinde zbor de compliment inteligent.
Deodată! Brusc! și-așază fața ofuscată.
Și tace. Nu mai vorbește, nu mai reiese importantă.

Nu ştie că atunci când spui femeie,
Ești toată EA deja; n-o mai respiri nicicând a fost odată.
Nu-ţi mai e simplu o iubire și atât. Vreo fată.
E sensul tău cu totul de astăzi începând.

EA e cea destinată.

Mă bucur cu mine acum.
Stau liniştit şi-ascult geamul cum plouă.
Privesc o rază luuungă, ce vine cu zi nouă;
Zâmbesc cu mine-acum în timp ce-mi fierb cafeaua,
Întrezărind cu gândul un mâine alb ca neaua.

șiii..

Iubesc iubirea-mi femeie ce mi se tot preumblă.
Care-mi păşeşte ba-n față cu un pas, ba-n spate.
Timidă și tăcută.
Se-aşează cu mine și-i lângă mine tot mereu,
Mi se așterne pe aproape umbră.

Mă urmăreşte şi prin somn! Zici că-i nălucă;
O simt cum mi se pune-n braţe-ușoor..ușor..!
Zâmbind aidoma printre mine..ușor..ușoooor..!..

.. adoarme-ntr-un final satisfăcută.

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Simt răsuflarea ta,
ce îmi agită pleoapa.
Nu vreau să îmi deschid însă un ochi,
îmi place să-mi alinti tu noaptea.

Aproape văd cum mă cuprinzi în braţe strâns,
când eu îmi dorm atingerile tale.
Te simt, să ştii, când îmi descrunţi
tristeţile de seară, în îmbrăţişare.

image

Se înserează şi mă-nveselesc deja,
ştiu că deja tu vii spre mine.
Mi se întâmplă zâmbet calm acum,
plin de tandreţe şi iubire.

Nu sunt prea liniştită de un timp.
Parcă aştept ceva. Simt cum îmi va urma
el astăzi, ori cine ştie?! Poate mâine?
un…nu ştiu ce. Ce nu-mi convine.

De aceea când îmi vine seara,
Aştept să te apropii, să mă culcuşesc
firesc pe pernă, lângă tine.
..ufff! să răsuflu-apoi eu uşurată:
azi nu s-a-ntâmplat nimic din nu ştiu ce aştept să mă lovească-așa deodată.
Azi am scăpat.
Mă las uşor îmbrăţişată,
fără să uit să mă gândesc că vine
după noaptea mea cuminte,
Iarăși mâine.

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

N-am azi nevoie nici de-o mângâiere-n somn,
pe care-o jinduiam în fiecare zi când ne culcam.
Nici să mă iei în braţe nu mai simt,
Nici să îmi strângi sărutul în alint,
Nici să îmi povesteşti ce s-a-ntâmplat,
Nici să te-mpac când eşti certat.

image

Am nevoie să mă laşi să mă visez,
Aşa cum îmi ştiu eu că mi-e necesar.
Am nevoie să-mi laşi înţelesuri de prin viaţă
Aşa cum mi le pricep eu.
Aşa cum trebuie vreau să mă laşi, firesc,
Cu ton impersonal, şi nicidecum prietenesc,
Lasă-mă simplu-aşa, ca pe-un nimic,
Cum mă simţeai în mod obişnuit.

Du-te şi pleacă prin viaţă mai departe,
Fugi, aleargă..trăieşte-te doar tu,
Aşa cum ştii că-ţi trebuie doar ţie să respiri,
Aşa să îţi găseşti de-acum aerul plin,
De maxim de-mpliniri şi fericiri.

Mă grăbesc un pic, vreau să mă laşi
Să merg cumva pe drumuri singulare,
Pe potecuțe vesele şi zâmbitoare,
Împovărate cu raze de soare,
Lasă-mă să-mi văd eu cerul de-un albastru fermecat,
Cum îl vedeam şi mai demult, mai ştii?!?
Când m-ai aflat.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Iubirea e speranţa,
Iubirea e o adiere de vânt blând,
Iubirea vine cu bunăvoinţa
unui gând ce mângâie alt gând.

Iubirea nu se trece.
Ori ne este, ori nu ne trăieşte.
Iubirea înţelege,
Iubirea dezmiardă în rază de zâmbet,
..mereu, aceleaşi somnoroase fețe.

image

Iubirea? Are grijă multă şi eternă,
pansează răni, rezolvă cicatrice,
Împachetează răul şi-l aruncă-n depărtări, oriunde..
Doar ca să nu atingă sufletul, să-l strice.

Iubirea o trăim de vrem
să-i înţelegem ritmul sacadat,
De ne dorim o viaţă-n doi, dar asumat,
De ştim că fără ea, trăim degeaba
Că dacă pierdem..greu mai căpătăm o alta.

Iubirea? E fragilă şi fiţoasă,
Merge-n echilibru relativ ea printre noi,
Dansând pe-un fir subţire detaşat de aţă.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Mi-a îmbătrânit bucuria!
Se scurge printre ramuri,
Plânge cu frunze arămii de anotimp tomnatic,
prelinse zgomotos în fâlfăit de grauri!

Mi-a amorţit entuziasmul,
E-nţepenit de la curent năpraznic.
Îl simt spre reumatic,
E trist că-i pensionat; şi casnic.

image

M-a năpădit un gând adult.
Plin de principii rătăcite-n timp,
M-a apucat de mânecă strigând
să stau pe loc şi să-l ascult.
Tușea. De la atâta alergat mi-a obosit şi el,
Eu încă îl credeam în sprint, adolescent;
dar el deja îmbătrânise crunt.

În somn, aseară, mi-am visat
momente, stări de fericire.
Eu mi-o ştiam vioaie şi zglobie,
Când colo, ce zici?!
..am zărit-o cum stătea în colţ,
Cum tremura piciorul vinovat,
cu ochii-n jos, cam adormiţi;
Mi-am zis:” eiii..!..sunt doar plictisiţi!”
Dar dacă mă gândesc mai bine,
Păreau îmbătrâniţi.

Dis dimineaţă, cioc!cioc!..cioc!
Iubirea mi-a bătut în geam!
Zâmbea spre mine cam ciudat,
Mă uit și eu atunci spre ea;
și iar mă uit, insist, căci parcă
iarăși presimţeam ceva!
O măsor de sus în jos,
Bănuitor,
Arunc apoi înc-o privire circumspect,
Cu ochi atent..! Îi râd într-un final,
Cu ton firesc, destul de tineresc
Flirtez momentul, învârt clipa..;

Şi parcă brusc, simt că-mi revin complet,
Şi iarăşi, daaa!! din nou,
Simt iar trăire de adolescent.

…Ehh! Și ce crezi tu c-o să rezolvi,
de-ţi aminteşti frânturi de viaţă tinereşti,
Cu suflet vesel zâmbitor,
Dacă tot știi, păi nu?!? tu ştii!!
că bucuria-ţi are căpătat un iz
pregnant de bătrâior? Apăsător?!?!

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

 

În dragoste vei fi îndrăgostit,
Cu dragoste vei râde zile,
În dragoste visezi doar zâmbet,
Din dragoste ne luăm în braţe,
Cu dragoste ne ştergem plânsul,
Din dragoste deprindem fericirea,
În dragoste-nvăţăm și rima,
Cu dragoste înveţi să mângâi,
Din dragoste vei ști să îi porţi grija.

image

Din dragoste noi naştem oameni mici,
Cu dragoste mai oblojim și-o rană,
Dansăm iubirea, valsăm valsul;
Simţind o dragoste aflăm și pasul,
Știm să ne mergem și prin suflet
Să ne plimbăm alergând gândul,
Cu dragoste rostim cuvântul.
Din dragoste zvâcnim tot of’ul supărat,
Săruți din dragoste și freamăt agitat;
.. ba chiar iubești şi un oftat.

Iar fără ea? Ne este greu să respirăm.
Tot fără ea, ştim sigur că nu existăm.
Uităm și alfabetul tot,
Ne-ngropăm în supărări adânci
Nici nu mai râdem natural,
Știm însă să strâmbăm,
Adânc ori foarte superficial,

așa încât fără să plângem, fără să povestim
Fără să spunem niciodată mai nimic..
Vor ști cu toţii ei, dar absolut toți simt,
că Eu și Tu ne-am rătăcit.

Cu dragoste iubită avem mereu un sens.
Dar ce spun eu pe-aici?! Spun eronat!
Cu dragoste trăită, avem mereu doar sensuri
Aşa de multe încât prindem despre lucruri vechi, noi înţelesuri.
Cu dragoste visăm frumos,
Și doar cu dragoste vei conjuga corect
un „a trăi”
În „eu trăiesc„!

Iar fără dragoste uităm să respirăm,
Habar nu mai avem cuvinte
Nu ştim să ne articulăm.
Uităm silabe, gândim surd,
Avem doar zâmbet tern și mut.
Întotdeauna numa’ strâmb.

..și fără dragoste, ce rost avem?
Nu am mai şti nimic nici despre noi.
Uităm atunci că a trăi înseamnă Doi.
Noi Doi aceiași câteodată,
Amândoi.

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

 

Plouă cu raze ude.
Curg picături de soare din norii ce-mi apasă cerul.
Se dezlănţuie furtuna, dansând un fulger gol prin noapte.
Se furișează pân’m-ajung în mine..
Și mă răzbat pe peste tot, murmuri întregi de șoapte..!

image

Întorc gând tremurat spre tine,
Din gând deja ți-am prins privirea!
Și ți-am zărit toți ochii fremătând
răspuns;
îmbrățișându-i pe ai mei cu fericirea.

Curge ploaie din nori râzând raze de soare.

..ţi-am învăţat din nou iubirea,
..ţi-am înţeles iarăși sărutul,
..ţi-am dansat dragostea,
..ţi-am râs și zâmbetul.
Ți-am prins privirea.

Curg picături de rouă deasă însorită
de prin adunătură de nori negri,
revarsă o furtună nouă și fără să mai plângă ochii,
Mă și dezmiardă cu mulțime de șuvoaie de lumină
Și-mi fulgeră cărări ce îmi fac loc să trec, să uit de-a nopții frică.

..îţi ating mereu privirea,
..îţi îmbrăţişez tot zâmbetul,
..îţi aduc ușor și somnul,
..când îl neliniștește gândul,
..îţi mângâi lacrima,
..îți suflu vântul,
..îți și șoptesc cuvântul.

Te țin de vis prin ploaia ce ne curge,
Ce se revarsă peste noi în zgomot luminos cu raze,
Te iubesc cu furtună de ploaie fulgerând picuri din soare.
Te iubesc senin şi-atunci când tu eşti înnorat.
Te gândesc un tunet transparent. Și totuși luminat.
Știu că iubindu-te pe tine, nu am cărare-ntunecată oricât de plină de-ntuneric,
Ar fi întunecimea toată.

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Page 1 of 3123

 

Când cerul tău e acoperit de nori,
când frigul iernii îți provoacă fiori,
când treci prin lume ca ceilalți actori,
zâmbește și iartă!

image5

Când strălucirea soarelui te orbește,
când lumea doar te amăgește,
când orice faci, oricum te bârfește,
zâmbește și iartă!

Când alergi în noapte sau în furtună,
când cauți un suflet să te împarți în două,
când vrei să ai și dimineți cu rouă,
zâmbește și iartă!

Când toată noaptea doar aștepți,
când însăși viața ți-o regreți,
când îți vine a da cu capul de pereți,
zâmbește și iartă!

Când ai multe amintiri ce dor,
când crezi că ele niciodată nu mor,
când le poți privi toate cu umor,
zâmbește și iartă!

Când afară e liniște deplină,
când Luna răsare, aproape divină,
când vezi partea paharului, că-i plină,
zâmbește și iartă!

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

image5

Urmează-mă!
Tu, care-mi ești alături, creatoare a vieții mele,
Nu oameni-jumătăți, cu sufletele grele.
Ei îmi storc răspunsuri, au un rol predestinat,
Mă golesc pe dinăuntru, făcându-mă vinovat.

Privește-mă!
Căci atragem ceea ce suntem în devenire,
Polemici amicale ce se preschimbă-n iubire.
Cu ochii măriți, în tâmple pulsul săltând,
Cu cuvinte mute, numele meu strigând.

Simte-mă!
Simte sumedenia de gânduri trădătoare,
Mirosul iasomiei de printre ierburile rare.
Căci pe mine m-a atras o altfel de moarte,
Unde mirosea ca-n rai, ca-n visele deșarte.

Iubește-mă!
Nu mă lăsa să fiu mirele singurătății.
Învață-mă să știu iar ce-nseamnă a iubi.
Tornada sufletului să capete o culoare nuanțată,
Învață-mă s-aud ecouri mulțumite de viață.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

autor: Magda Lungu

De la „dă să pupe mama că trece” până la „pe vremea mea…”, adunăm amintiri de toate felurile: despre noi, despre oameni dragi, despre momente pe care am vrea să nu le fi trăit sau despre momente pe care am vrea să le retrăim iar şi iar. În afară de câteva excepţii, marea majoritate a amintirilor sunt despre noi şi despre alţi oameni.

amintiri

În primii ani de viaţă, descoperim. Totul este nou şi interesant şi trăim atât de intens fiecare moment încât nu avem timp de amintiri. Sunt alţii care le pun deoparte pentru noi şi le etalează exact atunci când ar fi fost mult mai bine să tacă: „îţi aduci aminte mamă, erai la grădiniţă, şi …”. Nu ai cum să eviţi povestioara care te aruncă brusc în una dintre cele mai jenante situaţii, aşa că afişezi o faţă impenetrabilă şi aştepţi sfârşitul. A trecut! Respiri uşurat. Până data viitoare.

Primii ani de şcoală: învăţătoarea, profesorii, colegii de clasă, primele reuşite, primele eşecuri, hohote de râs, plâns cu sughiţuri, genunchi răniţi şi „ – Hai în casă că e noapte, copile! – Mai stau puţin! 5 minute.” Şi fiecare minut era format din alte cinci minute. Primele prietenii, cele care durează cât o şoaptă la ureche „e secret, să nu mai spui la nimeni”, şi cele care vor rezista peste ani, de la început până la sfârşit.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

image5

Te rog, nu mă ruga să te iubesc în taină,
să mă opresc în fața zidului gros al tăcerii.
Lasă-mi sufletul să se elibereze de spaimă,
căci doar tu o poți stinge c-un strop al fericirii.

Te rog, nu mă ruga din viața ta să plec,
aș fi călătoare-n timp, în spațiu pierdută.
În inima altuia nu am cum podul să-l mai trec,
de suferință, pe creste de foc aș fi mistuită.

Te rog, nu mă ruga să-ți spun ce e iubirea.
Nu e-mbrăcată-n catifea, în cașmir învăluită.
E freamăt de păsări ce-ți umple de zor urechea,
e totalitatea emoțiilor ca-n a teatrului recuzită.

Te rog, nu mă ruga-n cutia dorului să te uit,
căci aș deschide-o mereu, cu gândul la tine.
Cu aripi de înger mi te-ar aduce suflări de vânt,
dar doar în gând. Poate nu ai pleca pentru mine.

Te rog, roagă-mă-n sufletul tău să mai stau,
să-ți curg prin vene,-n sălașul dorințelor vii.
Suflă-mi pe inimă, doar atât mai vreau.
Nu ai pleca singur, și n-am fi suflete pustii.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Suntem într-o goană continuă, de parcă ne-am antrena zilnic pentru o olimpiadă imaginară. Conectaţi prin fire nevăzute la un buton ce stă tot timpul apăsat, dormim repede, ne trezim repede, mâncăm repede, vorbim repede, trăim repede şi iubim repede. Suntem într-o agitaţie continuă, mereu înconjuraţi de alţi oameni care aleargă pe lângă noi pe propriul lor drum. Ne intersectăm, ne ciocnim, ne amestecăm şi rar, alegem să facem câţiva paşi împreună. Ne plictisim repede de toţi şi de toate dar nici singuri nu ne place să fim. Nu vrem să vorbim noi cu noi. Ne e teamă de ce-am putea afla.

run

Înconjuraţi de tot ce înseamnă tehnică, parcurgem alergând mii de ore şi nu avem timp să mergem la pas cu fericirea de mână. Ce flori? Ce gesturi tandre? Ce „hai să ne plimbăm prin parc”? „- Mergem, dragă, cu maşina. Te duc până la bancă şi parchez lângă. Vrei să ne aşezăm? Sper că nu stăm mult.”

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Își încleștase cu putere mâinile de bara rece. Nu-i mai păsa de oamenii care o îmbrânceau în toată îmbulzeala și în graba lor spre casă. Capul îi era sprijinit de geam deși se lovea în mod repetat la fiecare mișcare a tramvaiului. Își mușca buza de jos de parcă era a altcuiva. Într-un colț al gurii a simțit gustul metalic al sângelui. Și-a amintit că citise într-o revistă pentru fete proaste că dacă privești undeva în sus, vei reuși să-ți controlezi lacrimile. Nu a funcționat. Îi șiroiau pe obrajii care ardeau, de parcă o pălmuise cineva. Se strecură prin mulțimea agitată și se opri la magazinul din colțul străzii. Simțea că va fi o noapte lungă și grea, care trebuia înecată în alcool. Urcă grăbită scările blocului, aruncându-i în treacăt un salut vecinei mult prea atentă la ochii ei plânși. Trânti ușa cu putere și își împrăștie încă din hol hainele care dintr-o dată îi erau mult prea strâmte, sufocând-o. Captivă. De ceva timp. Oglinda reflecta un chip care nu îi era cunoscut. Ochii seci, lipsiți de orice licărire, arătau clar oricui era câtuși de puțin atent să observe, că în spatele lor nu se ascundea nicio însuflețire, niciun spirit. Corpul, acest vas care îi adăpostea sufletul, părea să cedeze. Îi simțea crăpăturile și credea că poate evada prin ele. Trebuia doar să le mărească puțin câte puțin.

Gaseste ceea ce iubesti si lasa-l sa te ucida

Ziua i se anunțase de dimineață la fel ca multe altele din ultimul timp: lipsită de orice eveniment. La sunetul alarmei, își cufundă picioarele în covorul pufos și cald. Trase draperiile. Era soare. Măcar pe cer. Cu sufletul era altă poveste. Pesemne că pașii o purtaseră mecanic către serviciu, pentru că nu-și amintea drumul până acolo. Ziua începuse bine, cu o variantă bună a ei, de care noii colegi păreau încântați. Era atentă și implicată în ceea ce făcea, strecurând chiar și câteva glume la care toți râseră cu poftă. Când i-a sunat telefonul și a văzut fotografia micuță, cu fața din visurile ei, totul a înghețat. Buzele înșirau cuvinte în care nu credea, vocea părea a altcuiva, mâinile își țeseau propriile ițe, tot trupul îi acționa într-un mod străin și straniu. A început să i se deruleze în minte un film prost, de care nu avea nevoie. Dacă ar fi întrebat-o cum, unde, când, nu ar fi știut să-i răspundă. Știa doar ce se întâmplase.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

image5

Cine? Spune-mi…cine, când, cum, unde
vreodată-n viața asta îmi va răspunde
la întrebarea mea, eterna mea dilemă
ce nopțile negre mereu mi le blestemă…

Cine? Spune-mi…cine, când, cum, unde
în universul meu amorțit va pătrunde
să-mi alunge tristețea ce rău mă inundă
pe malul unei despărțiri, într-o secundă…

Cine? Spune-mi…cine, când, cum, unde
în ochii mei sfioși va privi și se va ascunde
cu farmec, timid și cu iubirea ce nu-i lipsește
dovedindu-mi că mă iubește…nebunește…

Ești tu oare cel ce-n brațele lui mă cuprinde
și sufletului meu blând îi va corespunde
luând împreună cu mine viața-n piept
să rezistăm în vânt și ploi, fără niciun regret?

De ce taci? Spune-mi…vrei să ne oprim acum?
Iubirea noastră s-a prefăcut deja în scrum?
Lăsăm armele jos, dominați de orgolii
ca inimile noastre să fie roase de molii?

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Te iubesc în liniște, în zilele adormite de Luni,
voind să-mi alungi lacrima, fără promisiuni,
inimile noastre pocnind ca niște-ncinși cărbuni,
iar buzele ne sunt savuroase, aromate căpșuni…

image

Te iubesc Marți, chiar dacă-ți par insensibilă,
pierdută-n labirint, ca o capricioasă, pseudo-copilă,
tu mă iei în zbor spre-naltul cerului, într-o idilă,
purtându-mă-n brațe-ntr-o aventură incredibilă…

Timpul…parcă ne-alunecă printre degete Miercuri,
înduplecând vorbele mieroase, ritmatele-mi versuri,
cântând iubirea noastră pe-nmiresmatele câmpuri,
jurăm ca la bine și la rău să ne fim mereu alături…

Joi, trupu-ți nimic nu uită când suntem amândoi,
mâinile-ți magice, ochii sfielnici mă trag înapoi
s-adunăm inimile, să știm că unu plus unu fac doi,
privind la orizont, spre-ntrepătrunderea de culori…

Te iubesc, mă iubești… ne iubim până Vineri,
ca un singur trup, un singur suflet fără rețineri,
știm că inimile ne-aparțin mult mai mult decât ieri,
viața ta toată, cu-ncredere pe tavă mi-o oferi…

Te iubesc enorm Sâmbătă, când sunt alintată,
când săruturile tale au o aromă halucinantă,
radiind cu forță, cu o pasiune sacră, -nverșunată,
cu un surplus de emoții ce nu mă minte niciodată…

Te iubesc oricum, oricând, și-n zilele de Duminică,
trecând peste granița subțire din cronica-mi veșnică,
simțind că ne zguduie un fior de dorință, o trăire unică,
iar tu… mă faci să mă simt pe veci a ta logodnică…

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Dacă într-o bună zi ai ști
că ploaia florilor de liliac de mai
mă conduc direct spre cer, în rai…
cu mine-ntre nori ai pluti?

image5

Dacă într-o bună zi ai ști
că-n a întunericului lumină
șoaptele ți le aud în surdină…
în noapte m-ai călăuzi?

Dacă într-o bună zi ai ști
că zborul tainic al clipei face tic-tac
ca să gust din al iubirii afrodisiac…
cu vorbe dulci m-ai ameți?

Dacă într-o bună zi ai ști
că-n vise auzeam doar vorbe-n vânt
ce mă faceau lacrimi de sânge să plâng…
din coșmar m-ai mai trezi?

Dacă într-o bună zi ai ști
că cerul meu, fără tine pare gol,
că fără norii tăi, mă trec reci fiori…
sufletu-mi l-ai mai adăposti?

Dacă într-o zi bună ai ști
că iubirea are iz de albă mărturie
ce dă sens vieții, și-i dă bucurie…
destinu-ți cu al meu ți l-ai uni?

Dacă într-o bună zi ai ști
că pentru tango e nevoie de doi
ce dansează-n soare, sau vânt și ploi…
mâinile cu ale mele ți le-ai împleti?

Dacă într-o bună zi ai ști
că vreau cu tine s-o iau de la capăt,
că-n viață nu vreau să fiu doar în treacăt…
capitolele iubirii noastre le-ai reciti?

Dacă într-o bună zi ai ști
că uneori a cuvânta îmi vine greu,
despre iubirea ce mă bântuie mai mereu…
de mine te-ai mai îndrăgosti?

Dacă într-o bună zi ai ști
că eram prizonieră-n iadul meu personal
ce mă facea să gândesc la rece, irațional…
demonii mi i-ai mai îmblânzi?

Eu da. Aș face toate astea de mai sus,
mi le-aș asuma pân’ la al meu apus,
căci te iubesc, te vreau și-ți spun deschis,
că nimic nu e-ntâmplător.
Destinul mi te-a promis!

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Visez să fiu firul de iarbă cu proaspătă rouă
ce renaște după ce-ncepe mărunt să plouă,
ridicându-și brațele ei moi, firave, delicate,
insuflând viață liniștită, cu gânduri culcate.

image5

Visez să fiu mugurul din prospețimea primăverii
și suflarea-mi să trezească bucuria naturii,
la rândunici ce se-ntorc într-o zarvă de nedescris,
la fluturi ce se zbenguie-n al meu stomac și vis.

Visez să fiu bolta albastră din ai tăi ochi,
uitându-te la mine… te rog să nu mă deochi!
Să văd ciocârlia cum se-nalță spre văzduh
și copacii cu mușchi moale ca perna de puf.

Visez să fiu parfumul tău ușor de lăcrămioare,
pe marea cerului să zboare păsările călătoare
ce sunt vâslași aducători de bucurie, voie bună,
cântecele inconfundabile natura o inundă.

Visez să fiu lumină prin alaiul variat de flori,
ce ne dă viață prin imensitatea ei de culori,
la pâraiele cu apă limpede, pur-cristalină,
la mierle ce se-alătură orchestrei pe colină.

Visez să mai trăiesc doar o singură noapte
în fiecare zi ce mi-e atât de departe,
să-mi amintesc cu drag și peste câțiva ani
c-am aruncat ai sufletului grei bolovani.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Page 1 of 51234…Last »

IMG_1474

Cel mai important pentru un om, consider eu, că este a fi autentic. Degeaba scrii comercial, dacă nu transpare niciun pic de sentiment. Degeaba. Dacă scrii cu sufletul, cel ce te citeşte te şi simte mai apoi, nu? Pentru că tu transmiţi trăiri, nu doar cuvinte frumos aşternute.

image

Misogini. Acei oameni. Femei sau bărbați care dezapreciază, din principiu, femeia. Femeile misogine, am remarcat în timp, că-s femeile ce trebuiau a fi bărbați. Sunt femei ce au rol important în viața bărbaților slabi din viața lor. Căci doar așa, reușesc să-și câștige stima de sine. Femei carieriste, care în loc să-și aibă grijă de o feminitate ce putea fi crescută frumos, își dezvoltă doar latura masculină, considerând mai important ” a fi puternic”, decât ” a fi senzual”.

Revenind, îmi displac misoginii. Indiferent de gen. Pentru că, din principiu, ei nu ascultă păreri. Tot din principiu, sunt extrem de subiectivi. Ei se strâmbă revoltați și neargumentat chiar și atunci când o femeie, aruncă bine, ba chiar inteligent, câte o părere obiectivă. Misoginul oare nu împarte și el opinii greșite?? Nu. Căci el e „bărbat” și are doar raționamente logice. De aia nu-mi plac mie misoginii. Sunt aroganți și se declară singuri, ei inșiși, atotcunoscători. Eu îi numesc simplu „misogini’ și nu „atotștiutori’. Și nici nu îmi plac. Căci ador oamenii modești.

imageNu-mi plac florile.
Nu m-am gândit de ce nu-mi plac, până astăzi, când m-a întrebat Radu, fi’miu.

„- Pentru că mor repede. Mor la mine-n casă. Am senzația că daca nu le-aș fi primit binevoitor, ar mai fi avut o șansă la viață.”

I-am răspuns dintr-o suflare, fără să stau pe gânduri, deși nu mă-ntrebasem niciodată la modul conștient până acum, de ce nu-mi sunt simpatice măcar.

Dar nici nu știu de unde și-a dat copilul meu seama măcar, că nu-s sensibilă la flori. Eu nu i-am spus, știu sigur.
Răspunzându-i însă lui Radu astăzi, am realizat cât de mult îmi plac ele de fapt.

Atât de mult, încât se întâmplă să mă gândesc la viața lor fără să conștientizez măcar că mă interesează. Atât de dragi îmi sunt, încât mi-e bine să știu că sunt departe de mine, dar în siguranță pentru ele.

Vi se pare firesc să ne impopoțonăm casa cu vieți curmate voluntar?

Cumpărăm buchete peste buchete, dăruim flori cu orice ocazie, considerând că suntem gentilomi. Dar ea, floarea vândută pe post de compliment și de decor, ce simte?
Că a trăit destul? E resemnată?
Probabil că da, știe, că toate florile se-mbolnăvesc și mor. Unele tinere fiind, altele un pic mai vârstnice.

Depinde de noroc.

Sau și mai probabil, ea nu gândește așa departe. Nu se-ntreabă. Și nu vorbește. Și nu iubeste. Și nu vede. Nici nu aude.
Dar simte totuși când o doare.
Cumva speră la viață iar, când se trezește apoi, în vaza unui doctor ce salvează vieți.
Alte vieți.

Nu, mie nu-mi plac florile.
Ție de ce îți plac ??!?

Firicele fine de nisip îmi îmbrăţişează trupul tot.
..niciodată nu am simţit ca şi-acum, căldură de nisip cu gând de nisip alb.
Mereu mă enerva, îl simţeam aspru şi indiscret şi fără ştiinţă de mângâiere.
Astăzi îmi place însă nisipul ăsta alb ce mi se prelinge alunecos pe trupul ars de soare.
Stai!!..stai să-ţi mai spun ceva..am prins un bronz arămiu lucios, în contrast total cu nisipul alb şi pur al plăjii lungi ce pare că nu se mai termină.
Dar cine și-ar putea dori să-i știe capătul??

IMG_1181

În fine, am o culoare altfel de bronz anul acesta, parcă așa mi se pare.
Mmm..!!..și-atât de mult îmi place şi adierea vântului de astăzi!
..ştii, vântul mă enerva rău de tot în trecut! Îmi deranja buclelele pe care de altfel le prefer mereu copilăreşti şi rebele..! Nu-mi dau seama ce aveam eu mai demult cu șoaptele de vânt ce-mi cotrobăiau poezia! Nu realizez la ce mă încurcau!

Parcă-mi simt un pic curgând gânduri despre mine alta de cum mă percepeam ieri.

Mă deranja nisipul cândva. Şi adierea vântului.
Mi-erau aspre.
Azi le-am deprins o mângâiere.

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Ştii care cred eu că-i cel mai frumos cadou?

Acela care produce bucurie multă în timp, fără ca măcar să se ştie cu ce scop bucuros a fost el dăruit.
Acela care nu produce doar o minimă bucurie de moment, pe care-o simţi doar atunci când îl despachetezi, ci fericirea-ntreagă care te va bucura nebănuit toată viaţa!

Întotdeauna ne măsurăm bucuria cadoului primit în timpul mult sau dimpotrivă! în timpul puţin pe care l-am trecut până ce l-am primit în braţele noastre.
Dar dacă în tot timpul ăsta, ne-au mai apărut şi alte cadouri importante pe care le-am trecut cu vederea neglijent?
Și asta doar pentru că se-ntâmplă să mai primim câteodată și lucruri pe care nu le considerăm un must have de însuşit obligatoriu pentru noi, pentru a fi un pic mai fericiți??

image

Fac o paranteză și spun că, spre exemplu eu astăzi consider că cel mai mişto cadou de dăruit unei femei, ar putea fi un epilator cu lumină pulsată care te epilează permanent şi pentru totdeauna şi pe viaţă și total definitiv.
Am şi cumpărat de altfel, pentru c-am prins o ofertă extraordinară, vreo câteva de-astea de care povesteam mai sus şi le-am dăruit cadou în statut de Moş Crăciun fiind eu, unor prietene apropiate; prietene care aveau însă cu totul alte aşteptări de la Moşul ce urma să vină: una-şi dorea o masă de călcat de ultimă generaţie cu fierul de călcat integrat, alta o pălărie foarte scumpă de la o firmă de renume ( sincer că prietena asta a mea cu pălăria dorinţă de Crăciun, e un mai..altfel ea de fel..dar na! fiecare cu-ale ei zic, nu? n-ai ce să faci decât să accepţi treburi şi-atunci când nu prea le-nţelegi ) iaaar ultima nu îşi dorea nimic..ea preferă surprizele în genere!

Primele două prietene ale mele nu au putut nici măcar să prefacă o bucurie pe care ce-i drept nici n-au simţit-o!!..asta doar pentru a-mi face şi mie la rândul meu o bucurie mică pentru că le-am luat în calcul totuşi şi le-am cumpărat acolo câte ceva bucuros.
A treia dintre ele însă a fost mai mult decât încântată. Fericită chiar, așa am simțit-o.
Mi-a şi spus de altfel că de aceea îi şi plac ei surprizele şi nu-şi pune niciodată dorinţe în mod special.. pentru că, de cele mai multe ori i se întâmpla să-şi dorească un rahat şi să primească un castel, care nu reuşea s-o mulţumească sub nicio formă deşi era mai mare şi mai luminos decât prostioara pe care şi-ar fi dorit-o ea pentru acel Crăciun.

În altă ordine de idei, fie vorba între noi, nu ştiu care om normal la cap şi-ar stabili cu Moşul împreună, să-i arunce acesta din sanie grăbit, pe sub bradul ei de-acasă, o pălărie mare și sofisticată și extrem de foarte scumpă, pe care să o poţi purta doar de maxim trei ori şi-atât.
Căci fiind ea, pălărioasa, atât de specială va fi totodată evident și mult prea vizibilă, nu? și tocmai de aceea n-o poți așeza pe cap la fiecare eveniment mai acătării unde te vei prezenta tu elegant când vei fi invitată.
..pe când o pielicică foarte fină permanent te va scoate mai mereu din încurcătura unei atingeri noi ce altfel va simți un pic cam aspru mângâierea pe care se apucă să ți-o dezmierde într-un moment neașteptat și total nepregătit de către tine!
Așa că, de aceea mi-este și greu să înțeleg de ce te-ai strâmba din nas nerecunoscător când moșuletele nostru înţelept ți-ar trânti din mers un epilator definitiv prin casă, ce te va scapa pe viaaață de chinul şi de durerea cerii topite care smulge efectiv fără pic de milă carnea de pe tine lună de lună în fiecare lună.

..nu comentez mai mult că cine știe?! poate citeşte asta mică pe-aici şi-mi aşază un comment nervos şi iritat în capăt de articol, cât pălăria Chanel-ului de mare! Aceea pe care n-a primit-o pe 24 spre 25 noaptea, anul în curs!

Aşaa..

Din cu totul altă perspectivă privind importanța cadourilor pe care le primeşti şi pe care le dăruieşti mustăcind a fericire şi anticipând reacţii bucuroase – pentru că nu Moş Crăciun-ul care te epilează definitiv mi-era de fapt ideea principală de astăzi- revin cu întrebarea de la-nceput de articol, şi întreb din nou: ce cadou poate fi mult mai frumos vreodată, decât acel cadou care te scapă de frustrare??
..pe care nici n-o bănuieşti măcar cum ţi s-ar fi născut, dacă nu primeai cadoul pe care l-ai primit în dar tu ieri?

Eu cred că ăsta-i cadoul suprem! Singurul care-ţi aduce odată cu el moment de linişte şi încredere în tine pe termen lung, cu recul pe perioadă nedeterminată, comparabil poate cu fericirea ca şi sentiment şi nu definit prin bucuria care-ţi durează un minut ori maxim o oră şi cinsprezece minute, după care ai și uitat-o că ți-a fost!

Poţi dărui spre exemplu..ore de şah pe viaţă unui pasionat de şah care nu-şi permite nici măcar înscrierea într-un concurs de șah pe care l-ar fi câștigat cu siguranță. Ce zici de asta? Sună stupid?
..m-am gândit deloc întâmplător la cadoul ăsta insignifiant probabil pentru multă lume.
M-am gândit la el pentru că ieri vorbeam cu o prietenă care-mi povestea despre un băieţel campion la şah, care la un moment dat a fost nevoit să renunţe la hobby-ul lui din cauză că părinţii nu aveau bani suficienţi cât să i-l mai plătească în continuare.

Atunci când copilul de care povestesc a fost întrebat dacă resimte negativ în vreun fel renunţarea aceasta forţată de împrejurări, a răspuns că dintr-un singur punct de vedere îl deranjează că nu mai practică şahul şi că nu mai are posibilitatea de a merge la concursuri şi campionate: căci astfel i-a scăzut performanţa şcolară.
” Atunci când practicam şah, eram cu mult mai bun la toate materiile. Bine, că și acum sunt peste medie, nu însă premiul întâi mereu cum eram eu înainte.”

Vezi? Asta spun, fix la asta mă refer!
Dacă acest copil ar fi primit cadou de Crăciun posibilitatea continuării pasiunii sale, nu ar fi creat frustrări cum că nu mai reuşeşte niciodată de-aici înainte să performeze la școală.
Ar fi fost convins că este astăzi cel mai bun, dar în același timp și că mâine va fi tot cel mai bun din nou! Ori poate și mai bun decât atât!

Acesta este cadoul care aduce fericire, așa cred eu: cadoul care te ajută să nu capeţi în viitor frustare şi temere şi neîncredere în tine.
Cadoul pe care dacă-l primeşti la momentul oportun te va ajuta fără să ştii măcar vreodată cât te-a ajutat să nu aduni probleme importante cu tine, ci poate doar câteva mulţumiri în plus.

So..să revenim la lucruri drăguţe..ia zi, tu ce-ai primit de Crăciun anul ăsta? Crezi că ţi s-a strecurat cumva pe-acolo printre cadourile multe împachetate frumos de sub brad şi unul invizibil? Ai primit cadoul pe care ți l-ai dorit? Pe care l-ai visat?

Eu personal nu mi-am dorit nimic în mod special nici anul acesta!
..dar am primit însă un cadou care mi-a întărit încrederea cum că există miracol, deşi îmi pierdusem nădejdea să mai sper că mi s-ar putea întâmpla mie încă un miracol vreodată. PamPam!

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

N-aş mai pierde gram de timp aiurea.
N-aş mai pierde sutime de zi, dacă aş şti că o arunc pe geam, că va rămâne netrăită, numa’ scursă.
N-aş mai face nimic din ce fac acum, dacă aş şti că nu merg spre viitor, că doar îmi trec prezentul inutil, în van.
N-aş mai visa nimic, dacă aş bănui măcar, că visul îmi va rămâne fantezie.
N-aş mai dansa de dragul dansului, dacă aş şti că dansul meu încurcă oameni.
N-aş mai iubi, dacă aş fi convinsă că iubirea nu există.
N-aş mai face nimic, dacă aş simţi că nimicul mi s-ar potrivi mai bine decât acest mult pe care-l desfășor acum.
N-aş mai dori să trăiesc, dacă viaţa mea ar avea probabilitate de a-mi fi compromisă.
N-aş mai respira, dacă aș ști că aerul mi-ar fi cam toxic, că doar îmi prelungește agonii.

image

N-aş mai gândi nici pic de frântură de gând frumos, dacă aş gândi pentru o clipă măcar, că nu există frumos în toată lumea asta.
N-aş mai face copii, dacă aş şti că pot naşte copil cu atâtea probleme viitoare pe cap câte am eu aici acum.
N-aş mai zâmbi, dacă aş considera că zâmbetul e precedat de fulger.
N-aş mai cotrobăi prin suflet, în căutare de soluţii, pentru probleme ce chiar nu au soluţie.
N-aş mai plânge, dacă aş fi sigură că lacrima nu curață tristeţea, doar o adună grămăjoare.

Aş zăcea.
Aş face orice din ce nu fac acum.
Aş spune cu totul alte lucruri decât spun acum.
Aş plânge pentru mine, cu mine-mpreună.
Aş vrea să simt tăcerea îndeajuns de liniştită, încât să mi-o doresc parte din mine.
Aş uita întrebări ce nu mi-ar face bine dacă le-aș întreba.

Aş face multe, dar nu pot!

Mă simt stingheră un pic în neputinţa mea de astăzi.
Mă simt fără lacrimi de plâns, deşi aş vrea să vărs o mare-ntreagă de nelinişti, de angoase, de furtuni de suflet răzvrătit din neputinţă de a spune pân’ la capăt ce simte, ori cum simte, ori ce şi-ar dori să simtă în plus de ce-a simţit până acum.

Am ochii mici, căprui şi expresivi. Mi-ar fi plăcut să fie mari, şi-albaştri şi suficient de reci.
Atunci cred că aş fi simţit că sunt puternică. Fără expresie în privire, fără simţuri complicate nici în suflet.
Aşa cred eu c-aş fi fost în regulă cu mine.
Ori cel puţin mult mai în regulă decât mă simt că sunt eu azi, cu ochii mei cei mici de un căprui de-un castaniu ciudat, mult prea boem, idealiști.

Mi-ar fi plăcut de mine altfel de cum sunt eu.
Să fi trăit în altfel de viaţă, așa mi-ar fi plăcut.
..și-n altfel de timp.

Atunci, probabil, aş fi putut simţi un pic de speranţă de mai bine.
Dacă nu aş fi fost eu, aş fi reuşit să fiu un altcineva cu mult mai fericit.

..probabil, că nu-s chiar sigură cu totul!

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

A dispărut toamna de printre noi.
Nu mai avem anotimpuri multe, așa am observat. În ultimii ani parcă se face trecerea de la vară spre iarnă brusc, parcă prea brusc, nu??

Ştii care-i culmea?!? Deşi eram o văratică eu, în simţuri şi în trăiri, şi, deși cu siguranţă dacă m-ai cunoaşte, ai spune și tu că, daaa!! categoric vara şi doar ea, mă reprezintă întru totul..că eu sunt vara..
..deși ai gândi garantat că eu fără doar și fără niciun poate, doar vara simt un sentiment etern de fericire, motiv de bucurie, că vara este anotimpul meu, ce mă-mbracă toată în soare, ce mă dezgoleste de timidităţi ce nu-şi au locul..!..deşi mi-ai spune despre mine, că tot mereu doar vară simt!!..și vară respir permanent..eh, bine!..te înseli!
image

Îmi place anotimpul ăsta, și ai multă dreptate când spui, când afirmi că iubesc să trăiesc neîncorsetată, fără haine groase şi prea multe, unele peste altele aşa, cu toate culorile ce-i sunt prea plictisite, prea seci şi terne.. Dap!! Cunoşti un pic din mine când spui că aş putea fi vara..!
Dar nu mă ştii de tot, nu ai apucat să mă desluşeşti înţelegându-mă până la capătul capătului.
..căci eu de fapt, ador să fiu vara lui!! Să mă port pentru el în cămăşi lungi, din bumbac transparent, albe din in foarte subţire şi moale, foarte moale la atingere..să mă trântesc în raza lui delicioasă de soare blând.
Iubesc vara! Cu atingeri din soarele lui! Cu bronz puternic ce-mi ţine de cald şi când m-apucă iarna.
Iarna, care ne-apucă mult prea din vreme mai nou, în ultimii ani și-mi sare toamna.
Căci..

..ai înţeles, măi, ceva din ce-ţi înşir pe-aici?? Sau îmi pierd timpul explicându-ți nonsesuri despre mine?
..când aud tăcere, când doar tăcerea îmi vine în răspuns, atunci mereu continui să vorbesc. Întotdeauna.
Mă încurajează tăcerea frunzelor ce-ngălbenesc copacii toamna.
Au un foşnet aparte, ai observat?? Îl auzi și tu aparte??
..iar culoarea lor se potriveşte perfect cu nuanţa mea de blond..!!
Am optat mai nou pentru o culoare de blond un picuț mai tomnatică. Nu mai am soare puternic printre bucle. Am ales un ruginiu tomnatic, am senzaţia că îmi domoleşte trăsăturile feței, care îmi par cam ascuţite câteodată; de fapt, am trăsături mai degrabă aspre, exagerez cu ascuțite..! În niciun caz însă nu se asortează, sub nicio formă, cu un blond de vară..!!

Ador să fiu vara pentru tine, repet!!
Deși, din suflet, din tot sufletul iubesc şi am iubit toamna.
Toamna mi-este anotimpul.
Toamna am voie să îmi observ tristeţi.
Chiar dacă nu-mi există, dacă vor exista cândva, prin timpuri viitoare de anotimp trecut de vară…?!?
Că de-aia întotdeauna toamna, mi-o hotărâsem frâu liber gândurilor, alinturi cu lacrimi fără sens.. Ori cu un sens al meu, și doar al meu știut.
Doar toamna aveam timpul ăsta, atât de al meu! Și doar cu mine.
..curgeau în neştire stropi de lacrimi..! mă năpădea o lacrimă, se adunau apoi încetişor mai multe.. până-ntr-o sută? două?!?
N-am numărat exact, le pierd şirul mai mereu.

Mereu toamna, mă recapitulam.
Stăteam cocoţată pe un colţ de pervaz, mă uitam oră după ore, alergam static; cu privire goală îți păream, de mă observai atent mai de departe..!
Te-nșelai însă din nou, să ştii..!
..da, ok, priveam în gol, probabil că păream că trec ochii prin tine fără să văd un mare lucru..doar că în momentele acelea mă sfredeleam cu privirea prin străfund de mine, uite-aşa şi tot aşa, adânceam un strat, mă afundam încetişor şi prin al doilea..!!..îmi treceau ore din toamnă încetişor dar sigur, tot cufundând prin mine ochii ce tu-i vedeai cam orbi. Şi surzi. Şi muţi probabil că îi percepeai..!!

Asta zic că regret cel mai tare.
Îmi lipseşte anotimpul. A dispărut. S’o fi mutat pe alte continente?!
Dar nici nu ştiu ce să mai cred..ştiu doar cu siguranţă că mă bulversează şi mă nelinişteşte tot mai tare lipsa toamnei mele.
Căci ea mă așeza cumva, mă rânduia la loc după ce zvăpăiam vara întreagă.
Era anotimp de reculegere pentru mine. Mă pregătea pentru iarna pe care de obicei o hibernez …n-o gândesc, nu-mi place nici să-i simt frigul, nici n-o agit cu zvăpăială. Niciodată. Ci doar o trec.

Mi-a dispărut toamna. Anotimp ce-mi aduna gând cu stare, cu trăire, cu iubire..mă aduna cu tine, mă lăsa să mă gândesc că-mi eşti tot tu, al meu, la locul tău, acolo.
Asta mi-e problema acum.. ai înţeles ce spun?! sau încă mă mai bâjbâi, încă îmi rătăcești printre-nţelesuri?!?

Sunt vara ta cu totul, asta mai spun printre altele.
De-aceea toţi mă şi consideră totuna-n anotimp cu ea. De-aia mă confundă toţi, dar toată lumeaaa..toată!!
Până şi tu, până şi tu eşti sigur că nu-mi există anotimp mai aproape sufletului decât vara.
Sunt vara ta, însă.. Repet!!
Eu mă simt, eu ştiu, eu cred..eu mă trăiesc intens şi tot mereu respir din suflet, fericită sunt, nu câteodată, tot mereu, şi iar..repet, ca să fiu sigură că înţelegi ce spun, că..în sfârşit..! că..în final mă vei crede când spun că sunt toamnă!!

Doar toamnă sunt, doar numai toamnă voi fi! Absolut mereu!!
Toamna, care-mi leagănă gândul, care-mi adie plânsul..care îmi spală cu stropi de ploaie mărunţi până şi urma îndoielii de tine fără noi..care-mi fulgeră temerea și frica de mine, fără amândoi…!!
Asta zic..închei acum, că-mi este atâtaaa de somn!!..nici n-ai idee cât de obosită mă simt..regret că nu mai am toamna. Și atât.
Mi-a dispărut cu totul, nici frunzele nu-i mai cad pe lângă geamul unde stau, unde tooot stau cocoțată, aşteptând-o să mă potolească!

Îmi atârnă privirea seacă, privește-n gol prin tine….prin mine, printre momente zvăpăiate, mult prea zvăpăiate..! Momente trecute din vară.

De vară doar a ta. Asta zic..nu mă mai regăsesc deloc!!

Pe unde sunt? Aaaah..! Cade o frunză..cade o frunză galbenă..! O vezi și tu?? Ia zi! O vezi?!? Adică, vine toamna? Zici!?

Uite-o..uite-o cum se leagănă..cum o dansează vântul! Aaahh!! Că dor mi-a fost de mine..!..am rătăcit eu un picuț, dar uite-mă cum zbor..! M-auzi prin gând cum te cotrobăi?!? Hahahah!! Eu sunt, eu gâdil..eu preumblu..euuu!!

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

IMG_1474

Cel mai important pentru un om, consider eu, că este a fi autentic. Degeaba scrii comercial, dacă nu transpare niciun pic de sentiment. Degeaba. Dacă scrii cu sufletul, cel ce te citeşte te şi simte mai apoi, nu? Pentru că tu transmiţi trăiri, nu doar cuvinte frumos aşternute.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
image

Misogini. Acei oameni. Femei sau bărbați care dezapreciază, din principiu, femeia. Femeile misogine, am remarcat în timp, că-s femeile ce trebuiau a fi bărbați. Sunt femei ce au rol important în viața bărbaților slabi din viața lor. Căci doar așa, reușesc să-și câștige stima de sine. Femei carieriste, care în loc să-și aibă grijă de o feminitate ce putea fi crescută frumos, își dezvoltă doar latura masculină, considerând mai important ” a fi puternic”, decât ” a fi senzual”.

Revenind, îmi displac misoginii. Indiferent de gen. Pentru că, din principiu, ei nu ascultă păreri. Tot din principiu, sunt extrem de subiectivi. Ei se strâmbă revoltați și neargumentat chiar și atunci când o femeie, aruncă bine, ba chiar inteligent, câte o părere obiectivă. Misoginul oare nu împarte și el opinii greșite?? Nu. Căci el e „bărbat” și are doar raționamente logice. De aia nu-mi plac mie misoginii. Sunt aroganți și se declară singuri, ei inșiși, atotcunoscători. Eu îi numesc simplu „misogini’ și nu „atotștiutori’. Și nici nu îmi plac. Căci ador oamenii modești.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

imageNu-mi plac florile.
Nu m-am gândit de ce nu-mi plac, până astăzi, când m-a întrebat Radu, fi’miu.

„- Pentru că mor repede. Mor la mine-n casă. Am senzația că daca nu le-aș fi primit binevoitor, ar mai fi avut o șansă la viață.”

I-am răspuns dintr-o suflare, fără să stau pe gânduri, deși nu mă-ntrebasem niciodată la modul conștient până acum, de ce nu-mi sunt simpatice măcar.

Dar nici nu știu de unde și-a dat copilul meu seama măcar, că nu-s sensibilă la flori. Eu nu i-am spus, știu sigur.
Răspunzându-i însă lui Radu astăzi, am realizat cât de mult îmi plac ele de fapt.

Atât de mult, încât se întâmplă să mă gândesc la viața lor fără să conștientizez măcar că mă interesează. Atât de dragi îmi sunt, încât mi-e bine să știu că sunt departe de mine, dar în siguranță pentru ele.

Vi se pare firesc să ne impopoțonăm casa cu vieți curmate voluntar?

Cumpărăm buchete peste buchete, dăruim flori cu orice ocazie, considerând că suntem gentilomi. Dar ea, floarea vândută pe post de compliment și de decor, ce simte?
Că a trăit destul? E resemnată?
Probabil că da, știe, că toate florile se-mbolnăvesc și mor. Unele tinere fiind, altele un pic mai vârstnice.

Depinde de noroc.

Sau și mai probabil, ea nu gândește așa departe. Nu se-ntreabă. Și nu vorbește. Și nu iubeste. Și nu vede. Nici nu aude.
Dar simte totuși când o doare.
Cumva speră la viață iar, când se trezește apoi, în vaza unui doctor ce salvează vieți.
Alte vieți.

Nu, mie nu-mi plac florile.
Ție de ce îți plac ??!?

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Crezi ca femeile nu vor orgasm?

Măi oameni buni, de ce atâtea controverse şi comentarii negative masculine, vizavi de o biată recomandare de carte, ce vorbea pe ici, pe dincolo, despre orgasmul feminin?!?
( „Raportul Hite”, despre el vorbesc)
Măi, dar nici curiozitate n-ați avut să vedeți exact cum stă vorba acolo, că v-ați și grăbit în adjective nelalocul lor:
„Femeile sunt mincinoase. De aceea mint până şi orgasmul, le place să mintă!”

Pe bune, serios acu’, aşa credeţi voi, bărbaţii? Că noi n-am vrea și noi să simţim frichinici plăcuţi până în măduva oaselor, ci mai degrabă vrem un feeling de aversiune, când stăm îmbrăcate jumătate pe sub plăpumioara mult prea călduroasă, ce ne înfăşoară până şi aşteptarea, ori speranța unui orgasm minunat?

image

Măi, de ce nu luaţi voi în considerare c-ar exista și-un soi de nepăsare masculină în toată mișculația aceasta intimă, fără final în amândoi, mai câteodată?!?

De ce mă-ntrebi pe mine într-o doară: cum că „într-adevăr?!? ești un miracol în materie de sex?!?”.. ? de ce nu muți mai degrabă acțiunea până ce, pe bune-mi simți vibrația oftând plăcere apoteotică, credibilă în țipăt reversat prin noapte?!?
De ce nu dansezi în ritm de geamăt trezit involuntar prin mine, neaşteptat neapărat și absolut obligatoriu mai apoi de către tine, excitant însă cu adevărat pentru noi amândoi, concomintent chiar, time to time?!?

Dar ştii cât de tare mă deranjează nedreptăţile bărbaţilor?!? Nici n-ai idee cât de tare mă răzvrătesc!
Cât de uşor este să critici, să învinuieşti, să cerţi, să dojeneşti şi să jigneşti?
” Nu, n-a avut orgasm, doar ce-a jucat un pic de teatru, căci vrea să mă confirme. Să mă prindă-n laț!!”
Hațț!!că te-am prins!?
„Darrr..zi adevărat, ai terminat?!?”

Dacă simţi bănuiala, incertitudinea, minciuna, de ce nu descoși până la capăt secrete ascunse de femeie frumoasă, pe care zici că o mai și iubeşti?!?

Şi hai să văd iar comentarii certăreţe, ia scrieţi voi acolo citeţ şi alte-nvinuiri: femeia nu face, femeia nu drege, femeile sunt nu ştiu cum şi tot aşa şi pe dincolo mai sunt ele, ale naibii afurisite..!!”

Dar bărbaţii cum sunt, măi?!?
Iubiţi şi prea cocoloşiţi, îngrijiţi sufleteşte precum ne îngrijim copiii, luaţi în braţe des chiar şi-atunci când greşesc şi când ne ceartă, când jignesc!!
O fi corect?!?
Ia stai pe gânduri înainte de a şi răspunde! Ce te grăbești așa??!?

Nu mai sta tu drept şi învârtoșat în lauri, mândru împăiat în virtuţi multiple, pe care ţi le atribui de unul singur.
Lasă-mă să mai vorbesc și eu un pic…!!
Să-ți recomand o carte, dar măcar atât..!!??

..eii..că m-am și enervat acum!?

* nu e în stoc momentan, dar..
* textul ia în calcul un procent al bărbaților, ar fi incorect să generalizez.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Sex cu patru foi

Sex cu patru foi înseamnă lucru simplu. Înseamnă sex neîngrădit, înseamnă atracţie sexuală în introducere, cu deschidere sexuală în cuprins, cu maxim de culminare apoteotică orgasmică, multiplă, gâfâită fără explicaţii picurate sine qua non și onomatopeic, în încheiere!

Sună simplu, se-ntâmplă însă complicat!
..iar asta pentru că sexul cu patru foi, nu se găseşte pe toate drumurile..! Așa credeai?!?

Veste bună? Am!! Nu-i rar, atât de rar, precum trifoiul cu patru foi!!
În plus, alt atu, e interzis prin lege să-l rupi, să tragi după tine într-o doară, floarea abia înmugurită.
Trebuie, dacă o afli, să o îngrijeşti. S-o uzi cu apă proaspătă, să-i laşi roua în pace şi nu s-o ştergi repejor de pe frunză ca mai apoi s-o întinzi pe faţă conștiincios, sperând întinerire vizibilă după numa’ două zile tratamentoase.

image

 

Recomand botox în astfel de cazuri disperate, cu plus de stare psihică bună, total lipsită de stres, mai recomand totodată stare materială bună, suficientă pentru a-ţi asigura un câtuși de confort, nu peste medie totuși pentru a-ţi asigura doar o rutină a plictisului, şi..iubire multă din suflet, nicidecum iubire interesată în statut. Indiferent de modul în care înţelegi tu definiţia statutului.

Sexul cu patru foi, mai este rar în aceeași ordine de idei și pentru că nu ai răbdare tu să-l cauţi printre frunze ce dau satisfacţii de o foaie, maxim două foi..hai să fiu indulgentă azi, că tot am eu o stare bună..!!
Sexul cu o foaie-două, nu-l doreşti des, păi ce să faci cu un sex banal şi tern?!? Nu-i firesc să tinzi la ceva mai special, aparte?!?

Există oameni mulţi, ce nu tind la un excitant atât de incitant și psihic.
Îl preferă pe-ăla cu mişcare mecanică..frecare îndoielnică în trăire, statornică în ejaculare.
Dar cum se-ntâmplă, eee?!?..când ai parte de un sex cu patrrru foi???

Se-ntâmplă că devii așa de neliniştit în simţuri, încât începi să tinzi spre cinci foi, mai după aceea..nu?!? Ehh!!
Uite, vezi?!? Aici deja exagerezi! Cu cinci foi devine dificil să afli sexul!!

..mai bine caută pe îndelete tu, un sex cu patru foi!!

Caută-l, ghiceşte cum ar fi, cum te-ar gâdilaaa…cuuum..mmm..te-ar preumbla..!..plus alte detalii pe care le extindem în intimitate!!! Șșștt!!

Deci?!!

Îl simţi? Îl crezi? Îl ştii??!

..din păcate, atunci eşti stadiu primitiv.
Sex mângâiat, gâfâit, în niciun caz urlat cu fericire piţigăiată în geamăt.. mă rog, sau guturală, dacă eşti pe voce de-aia mişto radiofonică..!!..

Nici n-am idee ce timbru ar fi potrivit pentru vocea ce dă perfect posturilor de radio.
Habar n-am ce trebuie să ai..!
..dar ce?!? tu ştii sexul cu patru foi pe care eu chiar ştiu că-l ştiu?!

Mmmm??? …ahahah..deci suntem chit!! M-am liniștit!!

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Sexul se face, nu se spune!

Ideea e să fim deschişi sexual în sine, dacă simțim vreun chef deschis, acţionând mai apoi în manieră deschisă sexual și-n cuplu, pe plan suficient de intim simțind deschiderea, trăind momentele, și nu vorbindu-le mai dezinvolt în public, doar și numa’ în cuvinte.
Eu n-am tabu-uri, da?!? Am stabilit c-ar fi așa?!? Mă rog, hai să spunem că astfel ar sta lucrurile, ipotetic!
Și-atunci? Dacă sunt deschisă și mai deloc spre inhibată, atunci deci, nu-mi voi sublinia vreun open-minded tatuat acuns pe cin’ să-l știe unde, el chiar trăieşte-n mine. Așa zic.?
..discutat, explicat, extins..şi tot astfel mai departe.
image

Păi cum ar suna s-o dau in rânduri scrise destins, relaxate, picurate din plin cu expresii multe-multe înșirate, de-un cool voios, prietenesc, fraternizând în fapt, simplist și numa’ în tandem fiind cuuu..multă-multă multă..nu știu cum să-i spun să nu se sune urât, cum sună-n realitate..?!?

Păi unde-i open mind-ul astfel? Că nu se întrevede deloc în procedura de mai sus, abordată dezinhibat din vorbe, repet, subliniat în status statusat..!

„Ce-ai făcut, gagici aseară?!? Zi, mă nebunooo..!! Hai că te simt că ai f…cevaaaa!! Am dreptate?? Aşaaa cevaaa!!!..Așa de secretoasă ești lately, n-ai văzut frățicule așa ceva..!!Dar ce taleent mai ai, nebunooo…!!..mmm..?!? Hohohohohohohohhhh..”

Ehh..uite asta mi se pare de-un prost gust exemplar. Mai ales că mândria onomatopeelor dă pe de lături și trebuie urcate, na..!..firește..:)) să le citească toată lumea, altfel cum??!

Auzi, dar poate că doar nu mă reprezintă pe mine deloc stilul acesta mai urban..??!..nu-s sigură exact că pe-aici se categoriseste..!!
În plus, mai e ceva ce mă irită, modul exagerat în a exprima lucrurile prea pe numele lor, din dorința de a fi prea vizibil …nici nu-mi dau seama, se dorește a fi notabilă un pic de ironie?? Ori o fi sarcastic, mai degrabă?!?

Fi’miu mereu confundă termenii ăştia..a fi ironic cu a fi sarcastic.!! Chiar mă gândeam, că au ceva asemănări sinonistice, dar nu înseamnă fix, identic, același lucru!!.
..de câte ori are nevoie de-o exclamaţie inteligentă, de dat mare, zice:
„Mamii, iar eşti sarcastică…!! M-am prins din prima, mi-am dat seama nu te mai chinui s-ascunzi..!!”
Apropo, tare mândră-s de el!! Auzi ce-a făcut, drăgălașul mic..s-a dus azi la Olimpiada de română, bineînțeles la sugestia profei, caree..după compunerea compusă de el la textul predictiv ce tocmai îl dăduse, a considerat că ar putea da probe olimpice..!! Nu ăsta-i lucrul ce m-a bucurat cel mai tare în schimb, ci că, după discuții de-ale noastre desfășurate între noi pe-acasă, deși n-avea planuri de-astea căci e și el de-o comoditate incredibilă..!! Ehh!! Totuși, la încurajarea mea, explicându-i eu pe-acolo ce satisfacții ar fi dacă…eii!! A luat el atunci decizia să participe, măi..!! Nici nu mi-a spus măcar, m-a surprins astăzi cu zâmbet larg pe buze: „..printre altele, am dat azi și proba la română, daa!! bine..particip la Olimpiadă..!!
Wow!! Good! Mi-a zâmbit sufletul instantaneu. Și încă mai zâmbește!!

Așaa..și după cum spuneam înainte de paranteza de dat mare cu fi’miu, după exclamația cum că s-a prins că-s sarcastică eu, întotdeauna răspund în aceeași manieră retorică ..” No way, ma’ babe!! Sunt doar un pic ironică; cel mult, nici pic, deloc însă, nu sunt sarcastică..!!!”

Şi-atunci, mereu și întotdeauna mă-ntreabă diferenţa dintre a fi ironic şi a fi sarcastic..!!..şi iar și tot mereu atunci, eu am acelaşi lapsus..
„Offf..!!…dar cum să-ți explic eu mai pe înțelesul tău..:) Esteee.. o diferenţă de nuanţă..!” adaug rapid ca nu care cumva să rămânem neelucidați.

Fireşte că nu-l lămuresc exact pe mai departe și cum stă treaba cu nuanţele aceastea, de ce nu ar putea fi ele sinonime..?!?..

..și lasă, că extrapolez subiectul..!! Mă îndepărtez uşurel de ce-am început atât de curajos iniţial..mmm..!! parcă simt un pic de jenă în a explica cu înverşunare, cum că observ statusuri mai urâțele..!
Acumaa..să știi că nu-s cu totul de luat în serios..! Poate mulţi adoră stilul acesta urbanistic, hai să-i spunem..! De scriitură mai de cartier așa..!?!
Are și ea hazul ei pe undeva pe-acolo, chiar înțeleg asta, pe bune că pot înțelege!!

Doar că nu-mi place..! Oricât de cool aş vrea să fiu, oricât de teenage mi-aş dori să par, am totuşi piedicile astea ce țin de nuanţă.
Nu pot să scriu feisbuc anticipând o simpatie în surplus din partea feisbusiștilor..cred că nu-mi doresc laicuri date din empatie ori fraternizare întru ” nu-mi pasă cum scriu, nici nu-mi doresc să aflu cum ar fi corect..!”

Aveam o jenă în a exemplifica amănunțit detalii statusate necuvenit, din punct de vedere personal privind lucruri, mi-era aşa..aiurea să nu mi se simtă careva cu 15 muşte pe căciulă..!
..dar mi-a trecut minutul de temere și cel de jenă..căci mi-am dat seama că nefiind pe genul lor, cum nici ei nu prea sunt pe-al meu, au avut şi ei grijă să mă şteargă de pe feed-ul personal, cum de altfel şi eu am făcut..! Iar dacă nu, ehh..!!treaba lor!!

So..revenind la subiectul nostru, aş zice iarăși cum că sexul se face, și nu se f… printre rânduri.
Nu exagerăm expunând f….nostru în multe cuvinte expresive care povestesc că f…non stop şi că..nici măcar nu ne place ce-am f….!!..dar totuși suntem jmekeri că ni s-a-ntâmplat!?
..păi ce p….ta?!? Hahahah..!!.. O fi cool să exprimăm vulgar pe-alocuri, să strigăm în public, tensionați fiind noi de prea multă mândrie ce nu poate să ne stea ascunsă, că dacă tot am prins pe câte-un om și l-am f..!..dac-am pățit așa noroc, ba și mai mult câteodată și câte mai puțin nicicând, de a f…laaa oameni, de când ne-am născut..! Atunci trebuie și spus, căci e notabil!!

Darrr…
..nu ştiu ce să zic, habar nu am cum sunt ei câte unii, dar eu, când fac unele treburi ce ţin de f…!! păi le semnalizez cu stare bună…! Ori le-am tăcut și gata!
Nu povestesc cât de extraaaorrdinarr mi-a fost azi noapte..!
..sper totuşi că se va simţi, căci dau pe de lături cu starea bună pe care-o transmit din cauză, ori mai degrabă datorită faptului că..sunt f…şi m-am f… și bi..nicel pe deasupra!!
Ce crezi?!? Așa cevaaa??!!
Hahahahah..!!

Alt trend, schimbând perspectiva suculentă de subiect suculent povestit cu un talent novice scriitoricesc, ar fi acela al prescurtărilor de cuvinte.
..astfel, prefer să scriu un k printre litere când firesc ar fi un c..
„Dak tu zici..!” cik sună cool..!
„Dacă tu zici..” e de-a dreptul horror, fată..!! Ceva îngrozitor..!

Eehh..!! Asta era doar printre altele, nu căuta o legatură..!

În fine, ideea e să fim deschişi sexual acţionând în patul matrimonial sau cum îl întâmplăm..mulți probabil că-l preferă mai des a fi ocazional, cu deschidere sexuală ce curge firesc pentru că simţim un firesc ce decurge din situaţie, din stare..din nevoie de a fi un pic mai..penali?!?..hahahah..uite și-alt cuvânt miștoc..!! din firescul excitaţiei fizice, şi nu din dorinţa de a expune vorbe deschise sexual pe litere în statusuri fără nici pic de sex-appeal.
Doar că-i interesant și cool!!
Suntem interesanţi pe bune, ori nu mai suntem noi deloc??
Acţionăm deschis pentru că simţim deschidere, sau f…pentru că simţim nevoie de expunere?
Cooool, firește, şi la modă, totodată?!?

..te-ntreb acu’ de-a dreptul?? că tot am hotărât a fi deschişi: f..pentru tine, sau pentru invidia crescândă a celorlalţi??!?
Te exciţi când simţi pe-acolo câte ceva în mod mai intim, ori când dezinhibat scrii chestii despre locuri intime, ce nu-s însă nici pe departe, mai deloc, atinse?!?

Asta zic că nu-nţeleg..! Dar poate că nici nu-mi trebuie vreun înţeles; cert e că unii oameni au f…extrem de mult la viaţa lor. Și bravo lor că sunt capabili!

…și le şi place să vorbească despre-acest f…!

..căci n-au făcut dragoste vreodată.
Nici n-au simţit atingeri excitante. Nu şi-au dorit sărut. Nici continuitate.
..ci doar f…în status de feisbuc.
Cool! Peste banalul meu firesc de om normal și natural.

Btw…că tot suntem în bârfe..știi ce-am pățit aseară?? Pff.. dacă-ți povestesc..! Am avut cu bărbate’miu o noapteee..un seex..mirabolant…!!!:)))
PamPam!

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Spunem ce ne displace sexual în relația noastră de cuplu?!?

Spunem soţului ce nu ne place de prin intimităţile noastre matrimoniale?? Sau tăcem şi înghiţim să..ne sărute pe lângă urechea dreaptă, deşi numa’ dacă ne răsuflă pe-aproape ne gâdilă într-un asemenea hal, încât uităm până și urma gândului de chef ce parcă-parcă ne-ncălzise un pic trupul?? Ce deja vibra spre el pozitiv??

Cum procedăm?? Îl menajăm şi trecem cu greu momentul, îl lăsăm nediscutat, sau abordăm cu francheţe subiecte despre lucruri și gesturi ce nu prea ne sunt adecvate??

Se mai poate întâmpla alteori să te agaseze tot feluri de ticuri verbale ori gesturi, care îţi ridică tensiunea atât de tare încât numa’ idee de partidă răvăşitoare nu-ţi mai arde. Care-ți taie avântul înainte de-a începe.. !

Şi ce faci atunci, îi spui??.. sau taci că-ţi „trece ţie pân’ la urmă”?!?

image

Cum o fi mai bine?? Cum o fi de preferat pentru ca tu să nu mai fi deranjată, pentru ca el să nu mai insiste cu treburi ce ori te inhibă, ori te gâdilă, ori te enervează..ce gânduri sexuale nicicum și orice-ar fi, nici pe departe nu-ţi imprimă?!?

Eu cred că aş aborda o discuţie deschisă, la obiect.
Asta și pentru că, probabil, aşa aş prefera să facă şi el..mi-ar plăcea să-mi spună dacă are ceva de spus direct, într-o manieră simpatică, cu un pic de diplomaţie fireşte, ori poate amuzat încercând o glumă pe care s-o aducă ușorel în plan serios..dar să-mi spună, categoric! ce-i displace, dacă îi displace ceva.
Ca o paranteză, între noi fie vorba, aşa și procedăm de altfel, amândoi…!..cu diferenţa că eu sunt diplomatul din familie, cel care menajează sentimente. Iar el??? Hmm!! El spune franc, exprimă atât de foarte direct lucruri ce nu-i convin ori nu le înțelege sensul, încât dintr-un deranj minim poa’ să-l ducă în atac la persoană..! Jur, aşa face..! E ceva incredibil..! noroc că m-am obişnuit cu el, noroc pe de altă parte că eu sunt de-o calmitate cevaaa..de apreciat!! Hahahah..!!

Mă-ntorc la discuţia iniţială şi, în aceeaşi ordine de idei, uite..!!..spre exemplu, ştii ce problemă am avut noi la începuturi?? Hahah..!! Acum mi se pare de-a dreptul amuzant, atunci însă, mă scotea din toţi pepenii..!
Așaaa..! Păi atunci când îi venea chef de-o seară ..relaxantă, avea întotdeauna acelaşi discurs în preambul:
” Ciiine are chef de-o năzbâtie, în searaa asta?? Ciiine are chefuușor de cevaaa..proostiioaare??…”

Jesus!! Când auzeam, mi se ridica părul tot în cap..! Mă irita ceva incredibil..!! Efectiv îmi venea să-i închid gura instantaneu, să o lipesc să-i tacă cumva pe loc și brusc..!! Parcă şi tonul îi era preaaa..libidinos?!? Aşa-mi suna mie cel puțin. Pfff..!! Ceva îngrozitor..!!

Am tot tăcut o perioada. Ce era să fac?!? Eram şi noi în primă etapă de cuplu, mi-era și jenă…!…iar atunci, zâmbeam crispat, desfăceam o sticlă de vin, răsuflam adânc şi mă relaxam!..niciodată însă nu i-am răspuns în cuvinte.
Asta până-ntr-o zi când scoasă din toate răbdările, m-am zburlit spre el cu ton ridicat, dând din mâini răspicat, reușind cu greu să scot o frază împiedicată, extrem de arţăgoasă însă și foarte ofensivă:

„- Nimeni. Ab-so-lut nimeni nu ar dori prostii în seara asta. Şi în nicio seară n-o să mai vreau, dacă mai aud întrebarea asta oribil de libidinoasă vreodată..! Ahhh..!! Urăsc când spui asta, urăsc!! urăsc..!! urăsc rău de tot..!!.să te-aud lungind aşa silabele ca un..nătăfleţ linguşitor șiiiii ca un..!! Offf!!..
Iartă-mă, m-am abţinut până acum, dar nu mai pot..!! Iartă-mă, te rog..! N-am vrut să sune așa..! Offf..!..Ce zici..?!! Desfaci un vin roşu?? Iartă-mă..!!”

Uite, vezi?!? Că de-asta zic!! De-aia și prefer mereu dialogul relaxat, tot de aceea mi se și pare benefic să comunici în parteneriat, chiar şi în momentele intime să explici întotdeauna ce nu-ţi prieşte..; o atingere, un sărut, o vorbă..!

..altfel, te tot încarci, te-ncarci..tăcând până când într-un moment îţi scapă, răbufneşti cu furie, cerţi în loc să spui ce te gâdilă agasant, într-o manieră cumsecade, aşezată, prietenoasă.
Aşa cum trebuie să fii când iubeşti cu tot sufletul.

Cert e că n-a mai scos fraza aia lungă niciodată întrebător şi ațâțător – c-aşa credea el că o percep eu -spre mine.
De-atunci, ştii cum spune uneori?
” Baaabe..!! Mă duc la dus…!…șii apoi..chestia ce n-am voie să-ntreb..??””

Hahahah!! A devenit o glumă între noi..că după atâţia ani, nici nu ne mai întrebăm, de fapt..! ne observăm din ochi, se-ntrepătrund uşor privirile şi-şi răspund apoi tot singure în tăcere.
E mult mai simplu așa.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Sex la a doua întâlnire!

Auzi ce mă-ntreabă o prietenă mai ieri alalteieri..!! Natalie s-a despărţit, de curând de iubitul ei, iubit ce i-a stat în relaţie de vreo 6 ani..ori chiar 7 să fie??! Nu-mi amintesc exact, dar undeva pe-acolo..!
Toţi ne pregăteam de nuntă, ce să mai..!! ..și deşi eu nu sunt vreo nuntașă, promisesem să le fim până şi naşi..! Dar n-a fost să fie..!
Probabil că le-o fi mai bine separat..sau poate că dimpotrivă, vor constata ce dor le este unul de celălalt..păi nu?! Că se poate și așa, zic..! Cine știe?!?
Mă rog, cert e că în prezent sunt despărţiţi, iar prietena asta a mea a cunoscut un tip.
Maxim, cică..!! Hahahah..mai-mai c-o văd îndrăgostită lulea mâine poimâine..!!
Și uite-așa se-ntâmplă să ne vedem noi într-o zi, într-o veselie friendly ceva extraordinar..!!.. şi..dintr-una-n alta, îmi zice la un moment dat:

image

„- Auzi, Adina, dar ce crezi tu, o fi aiurea dacă după cină, că ne vedem mâine seară..!! dacă după, urc un pic la el, în caz că mă invită iar??
E a doua-ntalnire, dar de la prima mi-a bătut apropo-ul şi aş cam fi fost tentată, sincer!! Hahahah..!! Dar mi s-a părut un pic ciudat totuşi, să nu creadă apoi ştiu eu ce, să nu zică că-s vreo uşuratică ori ceva..!!”

„- Măi, dar zici că suntem în anii ’60..! Pe bune acum..!! Ai naibii 35 aproape, nu mai eşti o adolescentă timorată, cu reguli impuse de ta’su, ce trebuie musai respectate…căci altfel va fi pedepsită!?
Eu zic să faci cum simţi, dacă ai chef, dă-i drumul..! Dacă nu eşti pregătită, mergi uşor spre casă..!! Păi nu, ce mare lucru?!?”

“-Păi..nu ştiu ce să zic..!..Parcă nu mi se pare a fi în regulă de la a doua ieșire să..adică chiar îmi place de el şi mi-e cam teamă să nu mă interpreteze nașpa, dacă-i cedez prea repede..!!”

Mă rog, discuţia a fost lungă, cu argumente pro şi contra, cu..”dacă se-nţelege asta, în caz că voi face aia..” şi tot aşa mai departe.

Încercând să-i explic lui Natalie tot felul de filosofeli pe marginea subiectului, am constatat că femeile au un cod etic şi moral, scris cu cerneală hotărât, cu obligație de a fi și respectat, transmis din generație în generație, dar care este mult prea diferit de al bărbatului..!
De parcă nu simţim şi noi..pe-acolo pe unde trebuie simțit..hahahah..dorinţa sexuală, în același sens și în același mod cum simt și ei; dacă o simţim ar trebui cumva inhibată? Păi de ce?!? Că „nu dă bine” să-mi expun atracţia sexuală, nici măcar dacă o simt puternic, frenetic cum zvâcneşte-n coapse?!?
Eu, femeia, trebuie să par cuminte, la locul meu, deşi în căpşor îmi adun gânduri deloc chiar cumsecade, nu tocmai ortodoxe, in ceea ce te priveşte..căci na! suntem numa’ la a doua întâlnire..!! ? Pe bune?? Dar ce ce?!
Eu ar trebui să-mi trăiesc fantezia începutului cu tine abia pe la a cinşpea cină?? așa o fi firesc?!?…! Hahahah..!!..de parcă dacă o tac, ea nu vorbeşte de la sine, flirtând până și momente ce n-au în mod normal vreo conotaţie dansantă sexual.
Păi da, aşa ar trebui să mă prefac..să-mi spun că vinul roşu băut cu subînţeles, nu m-a-ncalzit deloc..! ba dimpotrivă m-a transformat în stană de piatră ce nu tresare empatic când îţi întoarce vreun sărut mai prelungit prin noapte.

Şi de ce atâtea drepturi pentru el şi-atâtea restricții pentru mine??
Căci dacă ar fi să fac o lista cu diferenţele reale dintre noi, în ceea ce priveşte sexualitatea, vorbind despre real de feelinguri şi nu anapoda cuvinte, am constata noi amândoi atunci, că femeile sunt deseori mai dornice de sex decât bărbaţii în genere.
Păi nu-nţeleg de ce eu trebuie să port ditamai sacul de legi morale și principii sexuale în spate, câtă vreme tu te împreunezi fără vreo grijă remușcată, cu cine-ţi pică-n….mă rog, hai să vorbim civilizat ..! cu cine-ţi intră-n dormitor și te atrage.

Azi una, mâine alta..că ție nu-ţi ceartă nimeni cu încruntare numărul, nici dacă-i prima nici de-i a zecea întâlnire.

Hmm! ştii ce mă gândeam şi ce i-am spus de altfel şi prietenei mele??
Mă gândeam că există oameni, bărbați în speţă, care nu sunt îndoctrinaţi cu tot soiul de idei şi principii de-astea, atât de puritane.
.. şi care își doresc partenere deschise pe-acolo prin minte, ce nu s-au lăsat copleşite de vreun cod etic şi moral de conduită sexuală primitivă.
Eu zic că există bărbați ce ne lasă libertatea de a ne trăi și noi cum trebuie sexualitatea.

Cred că-i mai degrabă firesc să-ţi spun că da, te plac.
Da, vreau şi eu să fac sex cu tine asta seară, deşi suntem abia la a…doua întâlnire.
Şi da, culmea! că nu mi-e ruşine nici să recunosc că aş şi dormi apoi cu tine, dacă mi-a plăcut, îmbrăcată în pijamaua ta cea veche, pentru că aşa simt eu să fac; şi am un feeling că nu mă râzi dacă te sărut a doua zi de dimineaţă, ca şi cum ne-am fi sărutat de-o viaţă şi ne iubim de două vieţi deja, în fiecare dimineață.

Eu zic că aşa ar trebui să decurgă lucrurile între doi oameni maturi.
Şi mai cred că indiferent dacă faci sex la prima întâlnire ori la a patra, există pe lume bărbaţi care să nu-ţi judece firescul sexual, ba chiar să-ţi înţeleagă nerăbdarea de a te lăsa..mângâiată.? Pentru că şi el o simte în aceeaşi măsură şi nu are remuscari deloc, ba dimpotrivă..!! încearcă să le înlăture şi pe-ale tale de le simte că le gândești sau le tresari.

Şi nu doar cred, chiar sunt convinsă că am dreptate cu ce-am zis mai sus.
Şi ştii de ce?? Pentru că noi aşa am scris povestea noastră.
Relaxat.?
Au trecut 15 ani de-atunci…și doar atât!?

Hahahah! Seară incendiară vă doresc!

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Sex fără afecțiune

În genere, este de dorit să existe o asociere între sex și dragoste, este de preferat să avem și o relație afectivă, nu doar una sexuală, în special în cadrul unei căsnicii, pentru o dezvoltare armonioasă și sănătoasă a cuplului.
Dar nu este însă neapărat necesar. Si nici obligatoriu.
Bineînțeles că este de dorit ca dragostea și sexul să coexiste, nu neapărat este și necesar însă, repet.
De altfel, am și auzit cazuri, oameni, chiar și printre persoane căsătorite, care spun că satisfacția sexuală poate fi chiar mai mare dacă nu ești legat afectiv, implicat într-o poveste romantică.
Acești oameni, de care vorbeam mai sus, consideră sexul lipsit de afecțiune destul de satisfăcător și tind să se dezvolte doar astfel personal din punct de vedere sexual, în special în prima parte a vieții; posibil la maturitate sau chiar spre bătrânețe să înceapă să pună accent și pe sex cu afecțiune, iar asta pentru că după o anumită vârstă nevoile și obișnuințele sexuale scad, libidoul, de asemenea, se diminuează.

image

După cum spuneam și-n alte rânduri, sexul reprezintă un impuls atât biologic cat și unul social, iar prin latura sa biologică este deci non-afectiv.

Atunci când necesitățile noastre sexuale biosociale ne împing să ne dorim impuls sexual fără (dar și cu) afecțiune, nu văd motivul pentru care se insistă atât de mult pe faptul că ar trebui să-i determinăm pe cei ce sunt adepții ambelor tipuri, să se simtă anormali, ori rușinați și neînțeleși.

Din altă persepectivă dacă am privi lucrurile, mă tem că există în lumea asta milioane de oameni, bărbați și femei deopotrivă, care din păcate, nu au capacitatea, ori au o capacitate redusă, de a simți iubire sau afecțiune. Spre exemplu, cei cu deficiențe psihice ori emoționale, sau oamenii insensibili genetic.
Dacă acești oameni nu-și rezolvă problemele legate de afectivitate și din moment ce majoritatea au cu siguranță și nevoi sexuale, de ce ar trebui să se simtă vinovați când fac sex cu un partener ce nu-l iubesc? Sunt convinsă că acesti oameni sunt suficient de dezavantajați din cauza acestor deficiențe fără a le mai spori și noi frustrarea, certându-le „anormalitatea”.

Întotdeauna am fost de părere că normalul nu are vreo limită și că granița dintre normalitate și anormalitate, chiar și din punct de vedere sexual, nu ar trebui trasată; am considerat mereu nefiresc să stabilim noi pentru alti oameni reguli de trăit viața lor.
Fiecăruia dintre noi ar trebui să-i fie îngăduit un stil personal de viață, și mi s-ar părea civilizat și firesc să înțelegem că nu întotdeauna funcționăm în norme și principii și trăiri, general valabile și unanim acceptate.

Eu spre exemplu trăiesc cu nevoie afectivă permanent. Chiar și sexual vorbind, tot așa funcționez.
Dar asta nu înseamnă că alții nu simt diferit.
Ori că n-au dreptul să o facă.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Mituri sexuale

image

Se insistă foarte mult în ultima vreme, pe teoria cum că bărbaţii sunt doar doritori de sex, în timp ce femeile insinuează numai dorinţa de statut matrimonial când intră în relaţie.

Se mai spune şi că masculii caută să împreuneze femei atrăgătoare, în timp ce femeile vânează statutul social al bărbatului preponderent stabil financiar.

Nu aş merge pe un general valabil în susţinerea acestei teorii. Nu cred că avem mod de percepție atât de diferit noi, femeile, comparativ cu ei, bărbații, în ceea ce privește sexul și sexualitatea noastră.

Astăzi în rânduri de Jurnal de Sex, vom discuta despre cele mai des întâlnite mituri sexuale, din dorința de a reuși să le demitizăm măcar pe alocuri, pentru a nu mai perpetua neadevăruri despre sex și sexualitate la modul general.
Înțelesurile despre sex și despre trăiri sexuale în genere, nu trebuie a fi percepute ca fiind extrem de diferite în funcţie de gen feminin sau masculin. Sexul este biologie pură pentru ambele sexe pentru că așa suntem formați genetic: cu instinct de perpetuare al speciei.

Sexul nu precede neapărat ataşamentul și nici compatibilitatea ce ne este absolut necesară pentru a convieţui fericiți şi împliniți într-o relație de cuplu cu reușită pe termen lung.

Sexul se-ntâmplă de obicei în baza unei atracții sexuale reciproce dintre doi oameni. Aceiași oameni pot trece apoi în faza de îndrăgostire sau nu. Nu este neapărat obligatoriu ca odată ce-am consumat împreună un act sexual reușit, ori tras de păr pentru a scoate măcar un geamăt pricăjit, să și formăm un cuplu important și asumat prin iubire multă cu etern pe viață.

De-aia zic că femeia nu-i departe de bărbat în mod de percepere al sexului ori al sexualității. Simte identic, deşi probabil că nu va exprima cum simte întotdeauna.
Pentru a nu fi judecată, nu de-altceva.

Pentru că s-a pornit lumea cu idei preconcepute despre ce avem voie şi ce nu ni se permite dacă suntem femei.

Pentru că iniţial am fost primitivi şi limitaţi în gândire. Aşa a pornit societatea umană. Cu restricţii, cu tabu-uri, cu îngrădiri sexuale în funcţie de gen.

Tot astfel, pentru că nu mulţi oameni evoluează în gânduri și pentru că nu toţi consideră emanciparea un lucru tocmai bun dar şi binevenit, ne-am obişnuit să acceptăm cutume considerându-le reguli corecte de funcţionalitate a cuplului ; ne-am obişnuit să ne formăm principii morale doar dintre cele cuvenite, pe care le preluăm motamo precum ne sunt îndoctrinate, și astfel ne-apar și aceste mituri care însă, nu întotdeaua au și fond real.

Femeia are nevoi aceleași cu bărbatul. Bărbatul simte aşa cum simte de obicei femeia.

Ne plictisim de asemenea amândoi, la un moment dat, de sexul nostru matrimonial de 2o de ani tot repetat dacă nu-l evoluăm chiar și pe el un pic câte un pic din când în când. Mi-e greu să cred că femeia, nu simte și ea rutina sexuală de cuplu sexuat de enșpe ani numa’-mpreună.
Doar că ea nu spune şi nici nu caută corp nou pentru reîmprospătarea emoțiilor vechi demult uitate. Pentru ea că ştie că va fi judecată de către societate dacă o va face și se va expune. Bărbatul în schimb, n-are frici dintr-astea..şi atunci exprimă şi în cuvinte ba chiar și-n fapte câteodată plictiseala cuplului, nu doar în gând cum s-a obișnuit femeia.

Bărbaţii se gândesc la sex mai mult decât femeile.
Alt mit ce mi-am propus să îl demitizez aici.
Nu ştiu dacă-i cazul să numărăm gândul sau să cronometrăm minutele, când ne trec prin cap nebunii sexuale, în funcţie de gen, din nou. Toţi avem tresăriri şi emoţii cotidian.. sau săptămânal, sau.. ce deseori au trimitere directă la sex şi sexualitate.
Păi numai dacă am lua în calcul atracţia sexuală simţită brusc în stomac, involuntar, când ne prezentăm unei persoane ivite întâmplător prin preajma noastră …și ne-am dezice imediat de ideea preconcepută cum că bărbatul ar exista cu plus de dorinţă sexuală comparativ cu femeia.
Și femeile simt acelaşi lucru în situaţia de circumstanţă de mai sus. Nu doar bărbații au fiori din ăștia, noi mereu. Garantez. Atracţia sexuală, din nou, nu ţine de gen sau de iubire ori de ataşament. Se-ntâmplă biologic, căci aşa am fost lăsaţi pe Pământ: cu instinct de perpetuare al speciei.

Alt clişeu des întâlnit, ar fi acela că bărbaţii îşi doresc mai multe partenere decât îşi doresc femeile parteneri.
Dacă am face un sondaj, sunt convinsă că am descoperi, un pic sideraţi probabil, că şi bărbaţi dar şi femei, ar răspunde tipic că-şi doresc preponderent un singur partener, sigur şi compatibil pe care să-l ia acasă.

Mă veţi întreba acum probabil cum rămâne totuşi cu numărul de parteneri pe care chiar îl şi au bărbaţii şi femeile în realitate?
Numărul acela, pe care-l bârfesc prieteneşte la o bere sau la o cafea câteodată? Despre el m-ați întreba?

Păi dacă da, atunci răspunsul este simplu. La mintea găinii, chiar, care-i mai puțin inteligentă decăt cocoșul, bineînțeles..!!:)

Oamenii au tendința de a se lăuda şi de a spune chestii pe care se aşteaptă să vrei să le auzi. Nu spun ceea ce cred şi ceea simt întotdeauna. De aici și confuziile care se nasc şi miturile care se tot perpetuează; din lipsă, doar din lipsă..! de sinceritate şi de curaj de asumare în a te expune cu ceea ce ești și nu cu ceea ce-ți pretind ceilalți că ar trebui să fii.

S-a mai mitimizat şi faptul că bărbaţii au mai multe orgasme decât femeile.

De ce am putea crede asemenea inepţie? De ce am condamna, din vorbe cel puţin, femeile la mai puţină trăire ori plăcere sexuală biologică?

Dacă luăm în considerare femeile implicate în parteneriat stabil, nu există orgasm cu număr diferit neapărat între parteneri.
Într-adevăr, aventurile de-o noapte nu ridică femeia pe culmi orgasmice întotdeauna..dar nu aş lua în calcul excitaţiile aventuroase, întâmplătoare, ci mai degrabă relaţiilei serioase.
Asta dacă aş crea vreun mit prin viitor cumva.

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

image

Discuții despre sex cu cei mici

O educație sexuală bună necesită profesori buni.

Înseamnă profesori buni care să nu țină seama de tabu-urile ilogice ale societății noastre.
Care să considere că sexul reprezintă o activitate nevinovată și benefică.
Care să fi avut de preferință o viață sexuală satisfăcătoare și bogată.

Tot amânăm momentul discuțiilor despre sex și sexualitate cu oamenii mici pe care-i creștem cu atâta grijă și atenție în genere.

Îi tot considerăm prea mici ori la o vârstă încă fragedă pentru a le împărtăși secrete despre ce înseamnă sexul și de ce se face ori cum se face și-n special când se va face.
Dacă suntem întrebați cum ne-au venit pe lume, dăm din colț în colț, zâmbind amuzați către ei încercând din răsputeri să ne amintim povestea berzei care aruncă răzleț pe câte o streașină de casă câte-un copil la întâmplare.

Le explicăm noi astfel copiilor noștri cum că venirea lor pe lume și mai apoi în casa pe care o cunosc drept căminul lor, este cumva ceva aleatoriu; în loc să povestim firesc că nașterea unui copil al nostru, reprezintă doar rod de dragoste între părinți.

Trăim în secol modern dar vorbim încă argumentând destul primitiv.

E nefiresc.

Sexul nu este o corvoadă. Nu este sexul ceva murdar despre care avem jene să discutăm vreodată.
Dacă-l vorbim stânjeniți va fi perceput ca un lucru stânjenitor și rușinos.
Dacă ocolim răspunsuri, ne vor ocoli și întrebările pe viitor.
Dacă spunem povești despre lucruri reale, vom primi înapoi însă, povești despre situații și circumstanțe sexuale adolescentine reale.
În schimb dacă nu satisfacem curiozitatea copilului cum ar fi de altfel firesc, creăm curiozități de-a dreptul nefirești acestuia.

În altă ordine de idei, copiii secolului nostru nu mai sunt atât de ușor de indus în eroare precum erau părințtii noștri care ne-au considerat pe noi, după aceea, ușor păcălibili la vârsta întrebărilor despre sex.
Ne vor lua doar în derâdere dacă insistăm în minciuni sau ocolișuri și vor căuta informații ce poate nu vor fi suficient de lămuritoare pentru ei.

În aceeași ordine de idei, consider esențial să nu ne lăsăm încurcați dacă suntem întrebați despre una alta, dacă la televizor, spre exemplu, se derulează scene de dragoste între doi oameni ce au rol de îndrăgostiți în filmul dat astă seară, în premieră la ProTv.
Ori în reluare.

Copiii trebuie să ne fie informați despre boli sexuale, despre riscul unei sarcini nedorite șamd.
Copiii noștri trebuie sa știe că ei ne-au venit pe lume din iubire.
Nu aduși de barză întâmplător.
Le trebuie explicații firești dacă ne dorim pentru ei un viitor firesc.

Și de aceea, copilul meu are acces la blogul meu.
Poate citi, dacă-și dorește să citească.
Nu-l țin ascuns.
Deși acum citește amuzat..dacă citește tot, căci nu-mi spune mereu:), sunt sigură că pe viitor dacă va avea nelămuriri despre subiecte delicate, nu va avea vreo jenă să mă-ntrebe.

Ori ma înșel, Radule? Ia zi..!?

Naști confesiuni doar dacă vei confesa.
În relație părinte-copil, consider că-i bine să nu creezi derută, ci deschidere.
Chiar și de de sex dacă-i vorba câteodată.

 

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Despre frigiditate

image

Ce este frigiditatea? Știți câte ceva despre frigiditate? Care sunt cauzele ei?

O femeie frigidă, este femeia ce nu simte plăcere în timpul actului sexual, precum nici în timpul masturbării, în mod clar, astfel, nu poate ajunge nici la orgasm.

Frigiditatea poate fi de 2 tipuri: cea nativă/primară, care din păcate nu poate fi tratată, şi cea secundară, frigiditatea dobândită, care are, din fericire, ?metode de tratament eficiente, odată depistată cauza.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

IMG_2279

Către: Adina Banea
De la : Natalie
Subiect : Dor de tine!!

„Măi Adina, dar trec zilele asteea…precum minutele aici, în Boracay.

Crezi că mi se pare mie cumva?
Nu mi se pare!
Chiar trec repede când eşti împlinit sentimental, componentă principala pentru fericirea asta fiind şi sexul prezent el la tine-n casă cu frecvenţă normală, nu rareori şi ..tras de păr.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Page 1 of 41234

image

Discuții despre sex cu cei mici

O educație sexuală bună necesită profesori buni.

Înseamnă profesori buni care să nu țină seama de tabu-urile ilogice ale societății noastre.
Care să considere că sexul reprezintă o activitate nevinovată și benefică.
Care să fi avut de preferință o viață sexuală satisfăcătoare și bogată.

Tot amânăm momentul discuțiilor despre sex și sexualitate cu oamenii mici pe care-i creștem cu atâta grijă și atenție în genere.

Îi tot considerăm prea mici ori la o vârstă încă fragedă pentru a le împărtăși secrete despre ce înseamnă sexul și de ce se face ori cum se face și-n special când se va face.
Dacă suntem întrebați cum ne-au venit pe lume, dăm din colț în colț, zâmbind amuzați către ei încercând din răsputeri să ne amintim povestea berzei care aruncă răzleț pe câte o streașină de casă câte-un copil la întâmplare.

Le explicăm noi astfel copiilor noștri cum că venirea lor pe lume și mai apoi în casa pe care o cunosc drept căminul lor, este cumva ceva aleatoriu; în loc să povestim firesc că nașterea unui copil al nostru, reprezintă doar rod de dragoste între părinți.

Trăim în secol modern dar vorbim încă argumentând destul primitiv.

E nefiresc.

Sexul nu este o corvoadă. Nu este sexul ceva murdar despre care avem jene să discutăm vreodată.
Dacă-l vorbim stânjeniți va fi perceput ca un lucru stânjenitor și rușinos.
Dacă ocolim răspunsuri, ne vor ocoli și întrebările pe viitor.
Dacă spunem povești despre lucruri reale, vom primi înapoi însă, povești despre situații și circumstanțe sexuale adolescentine reale.
În schimb dacă nu satisfacem curiozitatea copilului cum ar fi de altfel firesc, creăm curiozități de-a dreptul nefirești acestuia.

Citeste si…  Jurnal de sex capitolul 13

În altă ordine de idei, copiii secolului nostru nu mai sunt atât de ușor de indus în eroare precum erau părințtii noștri care ne-au considerat pe noi, după aceea, ușor păcălibili la vârsta întrebărilor despre sex.
Ne vor lua doar în derâdere dacă insistăm în minciuni sau ocolișuri și vor căuta informații ce poate nu vor fi suficient de lămuritoare pentru ei.

În aceeași ordine de idei, consider esențial să nu ne lăsăm încurcați dacă suntem întrebați despre una alta, dacă la televizor, spre exemplu, se derulează scene de dragoste între doi oameni ce au rol de îndrăgostiți în filmul dat astă seară, în premieră la ProTv.
Ori în reluare.

Copiii trebuie să ne fie informați despre boli sexuale, despre riscul unei sarcini nedorite șamd.
Copiii noștri trebuie sa știe că ei ne-au venit pe lume din iubire.
Nu aduși de barză întâmplător.
Le trebuie explicații firești dacă ne dorim pentru ei un viitor firesc.

Și de aceea, copilul meu are acces la blogul meu.
Poate citi, dacă-și dorește să citească.
Nu-l țin ascuns.
Deși acum citește amuzat..dacă citește tot, căci nu-mi spune mereu:), sunt sigură că pe viitor dacă va avea nelămuriri despre subiecte delicate, nu va avea vreo jenă să mă-ntrebe.

Ori ma înșel, Radule? Ia zi..!?

Naști confesiuni doar dacă vei confesa.
În relație părinte-copil, consider că-i bine să nu creezi derută, ci deschidere.
Chiar și de de sex dacă-i vorba câteodată.

 

 

Loading Facebook Comments …

Leave a Comment




Între ariile în care ţara noastră s-a bucurat de cel mai însemnat respect, stă şi muzica, după cum artişti de geniu de la George Enescu la Eugen Doga ne-o amintesc prin sublimul compoziţiilor lor. Astăzi, stindardul este dus mai departe de artişti ca Tudor Andrei, absolvent la Royal Academy of Music din Londra şi prim-solist al Operei din Viena.

– Cum s-a născut dragostea ta pentru vioară şi când ai perceput-o drept o chemare?

– Venind dintr-o familie de muzicieni: mama, Camelia Andrei, flautistă şi tata, Dorel Andrei, profesor de vioară, muzică m-a înconjurat de când am văzut lumina zilei. Acultam muzică cu o deosebită plăcere, asistam la lecţiile părinţilor mei cu elevii, cântam din gură, încercam să imit violoniştii, abia scoţând unele sunete din vioară. Tatăl meu are multe discuri, benzi magnetice şi casete cu violonişti, pe care le ascultăm.
La vârstă de 6 ani şi jumătate am început serios studiul viorii, dar bineînţeles că până la vârsta de 10 ani, nu am simţit plăcerea de a studia zilnic. Voiam să mă joc mult, cât se poate de mult. Am avut apariţii pe scena locală imediat după ce am început să cant la acest frumos instrument, iar din clasa a 5-a pe scenele naţionale. Atunci a fost momentul când am realizat ce frumos este să fii capabil de a bucura publicul şi mă simţeam minunat în momentele actului creator.

image

– Ai studiat vioara la Royal Academy of Music, pregătirea ta purtându-te ulterior spre Viena. Ce mentori ţi-au influenţat arta şi cum simţi că te-a format contactul cu două epicentre ale muzicii?

– La vârsta de 19 ani, după ce am studiat în România cu profesori minunaţi, violonistul român Remus Azoitei m-a invitat să susţin examenul de admitere la Royal Academy of Music din Londra, pentru a studia cu dumnealui.
Ţin minte şi acum momentul când domnul Azoitei a apărut în viaţa mea. A fost trimis de Dumnezeu. Aveam nevoie de o altă cale în muzică, de o altfel de cunoaştere şi înţelegere şi era exact momentul când simţeam că trebuie să absorb muzica din alte locuri. Să am contact cu muzicieni din toată lumea, de la care să învăţ. Aşa am ajuns la acea instituţie de prestigiu unde am studiat 5 ani. Remus Azoitei m-a luat sub aripa dumnealui şi mi-a fost profesor, prieten, tată şi uneori sprijin material. La Royal Academy of Music, am avut totodată contact şi cu alţi profesori şi studenți din diferite colţuri ale lumii, de la care am învăţat, făcând muzică împreună.
Viena a venit în alt moment când nu eu, ci domnul Azoitei simţea că am nevoie de noi experienţe în formarea mea ca muzician şi m-a trimis cât mai departe de Londra, dar tot în Europa. Şi Statele Unite ar fi fost o soluţie, dar deja nu mai aveam răbdare să iau din nou în piept, un sistem scump de taxe de studii, sau goana după burse pentru a studia în acea ţară.
Prin doamna Aliz Kosza, l-am cunoscut pe minunatul profesor şi om, Josef Hell, membru al Filarmonicii Vieneze şi Profesor la Universitatea de Muzică din Viena. Într-adevăr, dumnealui a fost o schimbare de macaz în viziunea mea de până atunci a cântatului la vioara. Dumnealui a pus degetul pe nişte răni şi a scos din mine o frumuseţe a expresiei pe scenă, pe care încă nu o descoperisem, dar ştiam că trebuie scoasă la lumina neapărat! Josef Hell a ştiut unde să fie ferm, ca apoi eu să îmi găsesc calea spre un alt nivel de simţire a muzicii şi a scenei.

– Cum consideri că se savurează muzica clasică, având în vedere că fiecare opera cunoaşte nenumărate interpretări?

– Una din căi poate fi ca omul să îşi deschidă sufletul şi să vadă ce se întâmplă când ascultă o anumită lucrare muzicală, ce îi transmite acea muzică sau interpretare..Alteori, anumite compoziţii intră ele în viaţa unora dintre noi, fără să vrem şi apoi le iubim la nebunie.

image
– Cum poate fi dezvoltată dragostea faţă de muzica clasică, având în vedere că iubirea pentru această artă este adesea inhibită de anumite viziuni elitiste ce-i ascund frumuseţea?

– Aşa-zisa viziune elitistă, nu împiedică pe nimeni să ajungă în sala de concert sau să asculte la radio muzică clasică. Nimeni nu va fi “înlăturat” încercând să cunoască muzica clasică. Într-adevăr, este un cod, să spunem, al vestimentaţiei, al conversaţiei sau a locaţiilor unde să desfăşoară concertele, acest lucru inhibă multă lume. Pe de altă parte există un curent deja extins în toate colţurile lumii de a face muzică şi de a o prezenta în locuri neconvenţionale şi în maniere neconvenţionale. Eu unul, îndrăgesc noutatea în muzica clasică.

– Eşti laureatul unor prestigioase concursuri, fiind distins cu premiul întâi în cadrul competiţiei internaţionale al Academiei de Muzică Niccolo Paganini din Genoa. Cum este trăită şi desăvârşită arta sub presiunea competiţiei?

– La vârsta de 14 ani, când am câştigat acel concurs în Genova, am fost inconştient. M-am urcat pe scenă fără niciun pic de emoţie, am cântat cum am ştiut şi am luat locul întâi. Începând cu vârsta de 18 ani, m-am oprit în a mai participa la concursuri, tocmai pentru că nu îmi plăcea “cantonamentul” premergător de care deja deveneam conştient. Nu îmi plăcea idea de competiţie, dar am un mare respect pentru toţi cei care participă şi sunt sub presiune, este o mare piatră de încercare. Felul meu de a fi, nu îmi dădea voie să mă sui pe scenă şi să am o grijă în plus, care de multe ori dauna mesajului lăuntric muzical, ce trebuia redat publicului, care de fapt era un juriu cu pixul în mână şi priviri scrutătoare. Este umila mea părere.

– Muzica este cea mai iubită dintre arte, fiind savurată liber, prin emoţii, într-o manieră nealterată de informaţie de cei neiniţiaţi în latura sa tehnică, structurală. Cum te poţi lăsa pătruns de frumuseţea sa fără a da curs tendinţei de a o analiza din prisma teoriei muzicale? Ce artişti contemporani sau din alte epoci te ating prin muzică şi versuri?

image
– Nu îmi pot ierta faptul că nu am o educaţie a muzicii universale. Nici până în ziua de azi nu am ajuns să am un minim de cunostințe despre cei care au scris istorie, cum ar fi Deep Purple, Rolling Stones, The Scorpions, Nirvana, Led Zeppelin. Un minim de cunoştinţe însemnând numele tuturor membrilor, albumele scoase şi anul + câteva informaţii de referinţă sau din viaţa personală a acestora.
De mic, am zis că odată le voi lua pe fiecare în parte şi mi le voi structura în creier, iar azi sunt foarte gelos pe cei care fredonează versurile unor melodii pe care eu nu prea le ştiu..
Când este vorba de alt gen de muzică, chiar nu analizez tehnic, foarte foarte rar, dacă e cazul. Muzica clasică se diferenţiază enorm prin structura de multe alte genuri de muzică, aici vorbind de cele cunoscute, digerate de toată lumea.
Dau drumul la Radio şi ascult…aştept să îmi placă. Dacă nu îmi place schimb postul. Mă uit la ce postează prietenii mei şi ascult, unii îmi recomandă..Aici chiar mă pun în pielea unui începător şi ascult ce îmi prieşte.
Elvis Presley, un mare talent, voce de aur, multe melodii care au pătruns în sufletele noastre, şarm! Freddy Mercury, talent, energie, multe multe hit-uri. Michael Jackson, artistul, entertainer-ul, hipnotizatorul, hit-uri pe bandă rulantă. Byonce este printre singurii muzicieni de calitate în viaţă, care a preluat înaltul standard lăsat de ceilalţi muzicieni! Sunt mulţi, mult prea mulţi artişti care trebuie amintiţi. Amy Winehouse are nişte versuri pătrunzătoare, ea trăind într-un tragic parcă indus de propria ei persoană. Îmi place şi muzica latino…iar din România, pe Holograf şi Direcţia 5 îi consider ca pe unii dintre artiştii care au o carieră longevivă şi s-au menţinut mereu în top, cu o muzică de calitate. Am dat doar două nume, dar mai sunt şi alţii desigur. Paraziţii scriu versuri interesante ? şi câteodată le ascult pe repeat şi tare! Poate se aude până la Palatul Victoria!
Mai nou ascult multă muzică folclorică. Îmi dau seama că o mare parte din istoria noastră ca neam, se află în complexitatea, încărcătura, varietatea şi bogăţia acestor cânturi.

Interviu realizat de Diana Șerpoianu

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Sub răbdarea, inspirația, dedicarea și empatia unui mentor în educație fizică și nutriție, nenumărate vieți au fost deviatela 180 de grade de la nesiguranță, apatie, despresie și chiar condiții medicale grave. Am aflat discutând cu Mihai Dragomir, profesor, antrenor fitness, specialist anti aging și autor mecanismele renașterii prin mișcare, ca palier spre sănătate.

– Drumul dvs în sport a început prin practicarea artelor marțiale. Ce lecții legate atât de frumusețea sportului, cât și de dezvoltarea caracterului v-au oferit acestea?

image

-Sportul pentru mine a însemnat, înseamnă și va însemna VIAȚĂ! De copil îmi doream cu ardoare să aparțin unui club sportiv și să devin asemeni idolilor mei de la aceea vreme. M-am trezit astfel visând pe vocea inconfundabilă care făcea să te treacă fiorii atunci când deschidea culisele unei întreceri sportive de orice fel: fotbal, handbal, gimnastica, etc. Nu aveai cum să nu tresari la auzul timbrului vocal care îți inunda mintea și sufletul plin de dorință nebună de a face parte din acel film, acea poveste.
Vă vorbesc despre marele comentator sportiv domnul Cristian Țopescu.
Este cel care a trezit în mine dorinta nebună de a face sport. Sunt unul dintre aceia care au trăit cu adevărat visul de a deveni campion.
Fotbalul și handbalul primau la acel moment, aveam 11 ani atunci, iar artele marțiale le puteai vedea doar în filme. Fiind în necunoștință de cauză în ceea ce privește artele marțiale în România am fost pus în postura de a alege între sporturile mama din acea perioadă – Fotbalul și Handbalul. Sincer să fiu nu prea m-am acomodat cu cei din fotbal și cu fotbalul în general, simțeam că ceva nu este în ordine iar dupa mai multe inițiative ale antrenorului de a mă ține pe banca de rezerve, am hotărât să fac o schimbare: după circa trei luni am cerut să fiu trecut către handbal. Noroc cu antrenorul Piticul (așa era poreclit maestrul nostru de atunci) în persoana lui Anichei Vasile care m-a făcut să văd și să simt că pot, m-a făcut să cred în mine în ciuda neliniștii pe care o aveam. Dintr-un copil blând, suav și temător m-a trasformat într-un fierbător de cafea – el îmi dădea scânteia iar eu fierbeam, ardeam cu adevărat. În timpul dedicat practicării acestui sport (handbal) am avut șansa nemaipomenită de a participa la un antrenament al bine cunoscutului maestru în arte marțiale, Florentin Marinescu, antrenament de pregătire fizica cu echipa de fotbal a Clubului Steaua București. Aveam o idee vagă la acel moment despre o ramură a artelor marțiale de atunci având șansa să practic cursuri de Tae Kwon Do. Faptul că l-am cunoscut pe Maestru a venit la fix, a fost ca o mănușă pentru mine. Un adevărat Maestru al artelor marțiale care venea într-adevăr cu o abordare nouă pe piață, fapt ce a constituit pentru mine o inițiativă pentru viață și pentru mai departe.

– Cum se manifestă o relație armonioasă cu sportul pentru o persoană al cărei program echilibrează activitatea profesională cu viața socială și cea personală?

-Din punctul meu de vedere dar mai ales după o viață dedicată cercetării și studiului afirm că regula simplă a acestei relații este înțelegerea faptului ca la origine suntem oameni și cei doi factori principali existențiali sunt mișcarea și aportul nutrițional. Pentru a beneficia de un mod de viață echilibrat și sănătos, așa cum toți ne dorim, prioritar este aspectul nutrițional care să ocupe o pondere de 80 % iar mișcarea o pondere de 20% în viața noastră. Regula simplă se poate obține doar prin conștientizare (importanța primordială a noastră, a organismului uman), așadar un proces prin care putem să ne asigurăm de sănătatea și buna funcționare a noastră pe mai departe.

– Cum poate fi acționată despărțirea față de sport, ca urmare a unor varii decizii de viață sau a unor conjuncturi nelegate de voința persoanei ce-l practică, astfel încât organismul să nu perceapa schimbarea drept un șoc?

-Ca să putem înțelege acest fenomen avem nevoie de o cunoaștere mai profundă a informațiilor reale și corecte despre sport (lăsând la o parte voința practicantului unui sport, aspect care într-adevăr poate reprezenta un factor important în atingerea unui nivel de pregătire ridicat) trebuie să înțelegem importanța rolului specialistului în materie de sport. Dacă am cerceta cu atenție o să observăm că sportul la origini are ca fundament competiția, întrecerile de tot felul stând la baza relațiilor interumane și culturale atât la nivel național cât și internațional. Mai mult decât atât nu realizăm faptul că indiferent de opțiunea sau alegerea pe care o facem, atât pentru noi cât și pentru copilul nostru, aceasta se dovedește a fi tocmai nepotrivită și ca și consecință se poate manifesta printr-un șoc atât la început, pe parcursul practicării cât și la despărțirea de sport. Aud foarte des oamenii spunând că au făcut sport de performanță, dar câți realizează că de fapt o mare parte au pierdut o groază de timp prețios din viață făcând o alegere nepotrivită, deoarece nu au avut o finalitate concreta … Este extrem de importantă alegerea unui sport în funcție de aptitudini, care trebuie depistate de un specialist, din timp, pentru ca pierderile să fie cât mai mici și beneficiile cât mai mari. Elementul cheie este acțiunea corecta prin alegeri personalizate și nu a unei acțiuni de masă (cu mulțimea). Trebuie lămurit ce înseamnă mișcarea și ce înseamnă sportul. Sportul este o formă de joc competitivă în care există o strategie proprie și complexă după care se desfășoară pregătirea și antrenamentul pentru a putea concura cu alți sportivi, echipe, cluburi sau federații. Aici toți cei înscriși fac același lucru, se antrenează toți la fel, nu există personalizarea sau individualizarea formei de antrenament. Dacă ai aptitudini pentru acel sport atunci ai șanse pentru mai departe. Nu ai aptitudini atunci execuți antrenamentul după propriile posibilități și dotări… Educația fizică este o formă de mișcare ce s-a dezvoltat în școli și instituții și care a avut rolul de a pune în mișcare corpul uman prin diferite tipuri de execiții de gimnastică și stretching. Nu trebuie confundată educația fizică cu sportul – nu sunt același lucru. Toți vor să facă sport dar trebuie să își dea silința să înțeleagă mai întâi ce înseamnă fiecare (educație fizică și sport) și diferențele existente, asta înainte de a face o alegere pentru ei sau copii lor. Educația fizică este cea menită să asigure minimum de conduită pentru întreținerea corporală și menținerea sănătății, și nu sportul așa cum cred cei mai mulți. Sportul înseamnă aptitudini, competiție, performanță. Nu toți cei care acced în sport ating aceste culmi, nu toți pot ajunge performeri, nu toți ajung campioni. Trebuie să vă treziți și să ieșiți din această standardizare, desprinzându-vă de strategiile impuse, păcălitoare. Puteți face pasul către viața reală, găsindu-vă propria indentitate și trăind cu adevărat.

image

– Pregătirea pe care o oferiți vizeaza inclusiv dimensiunea psihologică. În acest sens, care sunt principalele blocaje ce impiedică dăruirea unei persoane față de sport și ce schimbări remarcați odată ce această relație este închegată?

-În pregătirea pe care o ofer am demonstrat în nenumărate ocazii și cazuri că potențialul psihologic reprezintă cheia succesului și poate avea dimensiuni infinite. Exercițiul, continuitatea, perseverența și prefecționarea îți pot îmbunătăți categoric capacitățile motivaționale atât în sport cât și în viață. Așadar dincolo de bagajul genetic, blocajele care ar putea împiedica deschiderea unei persoane față de sport și de mișcare pot surveni în necunoștiință de cauză, din informații eronate, din neprofesionalismul de care dau dovadă acele persoane care sunt puse să-i învețe pe alții sau să le ofere cunoștințe din experiența lor. Acestea neavând experiența practică de comunicare și pedagogie în domeniu, nu sunt capabile să-i facă pe subiecți să înțeleagă fenomenul din punct de vedere psihic și astfel se produc acele blocaje care îi fac pe receptori să își piardă interesul vis a vis de fenomenul sport sau cel de mișcare. Iată deci că este de extremă importanță existența profesioniștilor care trebuie să dețină și să îndeplinească o multitudine de abilități profesionale, precum cea de pedagog, psiholog, antrenor, terapeut etc.

– Principalele aspecte ce inhibă inițierea unei legături cu sportul sunt fie varsta la care este luată această decizie, fie sedentarismul. Cum pot fi contracarate aceste prejudecăți și cum este introdusă inspre sport o persoana care a facut aceasta alegere, fara a o descuraja?

-Așa cum am menționat de fiecare dată, principalele aspecte ce inhibă inițierea unei legături cu sportul și miscarea nu sunt neapărat vârsta și sedentarismul, ci modul prin care se implementează și se explică, se predă și se traduce … dacă vreți mai simplu …modul prin care se oferă informația, calitatea ei și practica. Este adevărat – cu cât vârsta este mai fragedă cu atât avem posibilitatea de a explora cât mai mult relația directă dintre organismul uman și fenomenul mișcare. Dar la fel de adevărat este și faptul că indiferent de vârstă, și chiar dacă te afli la stadiul de sedentar, nu constituie o problemă inițierea unei legături cu sportul sau cu mișcarea atâta timp cât acest fenomen este dirijat de un profesionist. Indiferent de cât de bune sunt informațiile și cunoștințele pe care le oferim subiectului, fără ca metoda aleasă să fie optimă, aceștia nu vor înțelege și percepe cu mintea lor fenomenul și nu vor putea fi atrași niciodată de o asemenea conexiune și mai ales, ea nu va fi una de durata. Experiența și practica stilului de viață pe care l-am creat au demonstrat clienților mei că se poate chiar și mai târziu, decât niciodată.

– Implicarea dvs în dezvoltarea unui stil de viață sănătos se axează inclusiv pe nutriție, zonă sub care ați scris lucrări și ați conceput meniuri, în care dincolo de a crea rețete, ați supravegheat și structura ingredientelor. Spre ce concluzii v-a purtat acest interes
?

-După cum am mai precizat în nenumărate rânduri acest subiect este unul foarte sensibil pentru dimensiunea sa necunoscută și mai mult decât atât pentru importanța vitală adusă existenței noastre. De aici și marea confuzie creată special de anumite persoane foarte importante din emisfera puterii globale. Alimentația fiind elementul de bază, vital pentru întreaga omenire, se află ca și subiect pe un teren minat. Este dacă vreți punctul cel mai sensibil la care omul a fost, este și va fi atins. Nimic nu este mai important în lume decât alimentele. Descoperindu-se acest lucru s-a creat un fenomen de manipulare al maselor devenit astfel cea mai importantă armă din cate au existat. Se spune că suntem ceea ce mâncăm. De-a lungul carierei mele am studiat, cercetat și aprofundat aproape tot ce este existent la nivel de cultură și educație în acest domeniu dorind să beneficiez de o cât mai bună și mai exactă cunoaștere a elementelor nutriționale de bază aflate la îndemâna noastră, care să asigure un aport nutrițional suficient și care să acopere necesitatea funcționării optime a organismului pe tot parcursul existenței lui. Am întâlnit și parcurs o multitudine de studii și cercetări (mai mult sau mai puțin elocvente), am ascultat opiniile mai multor specialiști și oameni de succes, am colindat departe în lume pentru a putea percepe, înțelege și cunoaște atât nivelul de cultură și civilizație cât și tradițiile și elementele de bază nutriționale ale acelei culturi dar paradoxal, nimic din tot ce am întâlnit nu a putut să definească în mod veridic calea cea bună de urmat. Concluzia mea este că secretul stă la baza moderației pe care fiecare trebuie să o aplicăm în ceea ce privește viața de astăzi. Multitudinea de alimente apărute, inventate peste noapte, care fac mai mult rău decât bine, de care în esență corpul nostru nu are nevoie, sunt făcute special să creeze dependență.

Interviu realizat de Diana Șerpoianu

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

 

Pe măsură ce discuți cu Eliza Ene-Corbeanu îți sunt confirmate cele mai nobile virtuți ce ar trebui să ghideze profesia unui avocat: iubirea pentru dreptate, etica, înțelepciunea și profunzimea perspectivei, dăruirea în muncă și în special, empatia. Pe măsură ce o cunoști pe blogger-ul Eliza Ene-Corbeanu îți sunt confirmate însă cele mai frumoase sclipiri ce se întregesc într-un condei cu adevărat savuros și o scriitură de substanță.

– Blogul tău poate fi perceput drept o aventură citadină, o cronică a unor evenimente aparent demne de trecut cu vederea, dar a căror influenţă în formarea unor fenomene poate fi una însemnată. Ce tendinţe ale comportamentului colectiv ai remarcat drept pozitive şi ce atitudini şi gesturi ţi-ai dori să contracarezi prin înregistrarea acestor situaţii ?

– Cei care mă citesc în mod regulat ştiu deja că scriu despre ceea ce mi se întâmplă. Nimic din întâmplările povestite nu e inventat; poate doar puţin stilizat şi presărat cu umor, sau ironie, cum vrei să-i spui.
Deseori, prietenii îmi spun că şi-ar dori să vadă lumea prin ochii mei, pentru că nu îşi explică cum întâmplări, aparent banale, devin subiecte de dezbateri şi uneori chiar pilde.
Îmi place când oamenii reacţionează la temele din fiecare postare şi e remarcabil, cel puţin pentru mine, că se pun ei înşişi în situaţia respectivă şi-mi dau răspunsuri, sau chiar caută întâmplări similare în propriile experienţe de viaţă.
Nu vreau consens general şi apreciere unanimă, aşa că încerc să-i încit cu subiecte tabu sau controversate, de genul bărbaţii îmbătrânesc frumos, femeile doar îmbătrânesc.
Postarea asta a stârnit numeroase critici, la adresa mea, evident, dar, până la urmă, asta mi-am şi dorit.
Ar fi prea mult să sper că pot schimba ceva, dar măcar îi văd cum gândesc şi mă bucur când constat că nu sunt singura care se consideră normală.

– Ce trăsături morale, convingeri şi chiar prejudecăţi găsite la nivelul societăţii româneşti pot sta ca o fundaţie pentru o evoluţie în comportamentul faţă de semeni şi în temperarea înclinaţiei spre indiferenţă şi sfidarea unor norme de convieţuire?

– Cred că fundaţia trebuia să fie solidă şi sănătoasă la începuturi. Acum nu putem vorbi decât de cârpeli, de improvizaţii. Noi suntem un popor căruia îi place să stea în genunchi. Încercăm din mers şi fără prea mare tragere de inima să construim o societate mai puţin viciată.
Cât despre indiferenţă, cred că asta e unul dintre păcatele şi blestemele noastre. Alarmant este când ajungem să devenim indiferenţi chiar şi faţă de propria persoană.
Prejudecăţi avem cu toţii, nici nu s-ar putea altfel. Nu există oameni eminamente buni sau răi.
Ne naştem din prejudecăţi şi colcăim printre ele toată viaţa.
Despre normele de convieţuire societatea modernă ne-a învaţat o lecţie dură. Ca să supravieţuieşti nu trebuie să-ţi pese de cei din jur. Şi aici revenim la prima problema-indiferenţa.
Este ea cheia supravieţuirii şi a evoluţiei? Greu de spus. Mai degrabă a subzistenţei şi a degradării morale şi sociale.

– Eşti recunoscută drept unul dintre cei mai respectaţi profesionişti ai mediului juridic. Din perspectiva valorilor ce ţi-au revelat o vocaţie, cum înţelegi dreptatea în comportamentul nostru cotidian faţă de noi înşine, faţă de semeni şi faţă de societate ca puzzle în care noi stăm drept piese?

– Cum ştii deja, nu-mi place să-mi pun etichete. Îi las pe alţii să o facă, iar dacă respectul de care mă bucur s-a născut din aprecierea celor pe care i-am reprezentat, înseamnă că sunt pe drumul cel bun.
În ultima perioada mă tot revolt în faţa nedreptăţilor pe care le văd în jurul meu. Dar nu-i de ajuns doar revolta mea, dacă ceilalţi nu rezonează la chemarea celor care încă mai cred că se poate face dreptate. Printre care mă număr şi eu…Eu îi zic revoltă în genunchi atunci când mă cuprinde disperarea şi simt impulsuri de resemnare. Important este că îmi revin când mă apropii de marginea prăpastiei şi o iau de la capăt. Zi de zi îmi caut resurse şi mă lupt (cu vorbele pentru că asta am învăţat să fac) şi cred că nedreptatea e doar un accident. Care uneori provoacă victime…

– Blogul tău este de asemenea orientat şi asupra vieţii de cuplu, mediului micro în care ne formăm şi din care ni se formează atât perspective, cât şi comportamente pe care le manifestăm apoi în societate şi în alte relaţii interumane. Care doreşti să fie misiunea cuvintelor tale pe acest plan?

– Nu sunt eu cea mai în măsură să dau sfaturi (mă simt ca o casnică ce se pricepe la toate fiindcă stă toată ziua cu ochii pe televizor).
Dar, prin natura profesiei, interacţionezi cu mii de oameni. Involuntar te încarci cu problemele lor şi devii martor ocular al vieţii lor.
Îmi place să observ tot ce se întâmplă în jurul meu, trag concluzii, învăţ. Şi, dacă mi se pare interesant, împărtăşesc şi altora.
De regulă, la noi ajung oameni care au suferit traume, care o iau de la capăt sau care aleg să renunţe. La tot… De la ei am cel mai mult de învăţat.
Am cea mai mare admiraţie pentru oamenii care au căzut şi au ştiut să se ridice; mi se par cu adevărat luptători.
Important nu este numai să reuşeşti, ci şi să ştii să te menţii, iar dacă viaţa te-a pus la pământ să ai puterea să o iei de la capăt.

– Un credo ca scriitor pare a fi lupta pentru a tempera comportamentele tip clişeu. Cum crezi că pot fi inhibate astfel de tendinţe şi în acelaşi timp, care ar trebui să fie limitele individualităţii într-o societate ce refuză să se debaraseze de aceste alegeri?

– Am citit undeva o glumă care spunea ceva de genul : Dumnezeu ne-a făcut diferiţi, dar când a ajuns la chinezi s-a plictisit.
Uniformizarea, clişeele şi turma mă înspăimântă.
Avem etaloane, toate epocile au avut.
Dar, în prezent, etalon înseamnă imitaţie până la grotesc. Şi de aici apar clişeele.
Cuvântul clişeu a căpătat conotaţii peiorative datorită întinderii şi acaparării a tot ceea ce cândva servea doar ca sursă de inspiraţie.
Uneori am senzaţia că nimeni nu-şi mai doreşte să fie orginal, toţi vrem să fim altcineva.
Ne pierdem personalitatea şi culmea e că ne facem un scop în viaţă din uniformizare.

În ultima vreme refuz să mai citesc literatură contemporană. Am o stranie senzaţie de deja vu, iar în curând toţi scriitorii vor purta acelaşi nume, iar toate cărţile vor avea acelaşi titlu. Pentru că acelaşi conţinut îl au deja.
Am avut într-o noapte un coşmar în care oamenii nu mai aveau nume şi chip. Se diferentiau prin numere (că străzile din New York). Încep să cred că poate n-a fost vis, ci premoniţie…

– Semnalând anumite atitudini şi comportamente incomod de acceptat, generezi inevitabil reacţii extreme. Care au fost cele mai îmbucurătoare dar şi cele mai dezamăgitoare răspunsuri în demersul tău spre schimbarea acţiunilor minore cu un ecou grav?

-În mod paradoxal, reacţiile extreme se nasc din subiecte banale. Oamenii sunt prea preocupaţi de viaţa lor ca să-şi mai facă timp să reacţioneze la teme care au nevoie de analize şi introspecţii.
Dacă înjuri un politican, de exemplu, în 5 minute primeşti sute de aprecieri. E lejer, pricepe toată lumea, toţi simt la fel.
Încerc să nu o fac. Sub aparenţa banalităţii unei scrieri, strecor probleme importante la care vreau să văd reacţii.
Sub masca umorului, surprinzi reacţii nebănuite…

Interviu realizat de Diana Șerpoianu

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Un spirit creativ ce s-a impus prin originalitate și profunzime în fotografie, design și strategii de construcție a apariției, Valentina Bălașa Ario se află printre puținii specialiști în imagine care au făcut tranziția spre proiecte educaționale. Lector al Fundației Calea Victoriei și consilier de imagine pentru artiști muzicali, politicieni și oameni de afaceri, Valentina – a cărei viziune a fost recunoscută și încurajată inclusiv de socrul și mentorul său, regretatul artist Sabin Bălașa- ne-a vorbit despre maniera în care pot fi controlate și expoatate eficient influențele sub care se formează stilul vestimentar încă de la vârsta la care se formează simțul estetic.

 

– Priviți stilul drept emanație lăuntrică sau o manifestare modelată de informație? În această ultimă situație, cum mai poate fi conturată identitatea sub avalanșă de repere proprii unor stiluri necongruente, un fenomen diferit de alte epoci, ce erau marcate de o estetică singulară?

– Stilul este o manifestare a ceea ce suntem, este rezultatul preferințelor noastre, este o formă de exprimare a personalității noastre. Stilul personal se transformă odată cu evoluția noastră și poate fi influențat de elemente din exterior.

– În activitatea dvs de lector implicat în educația vestimentară, în exprimările încă nealterate ale copiilor și adolescenților, care sunt principalele abordări contrare ideii de eleganță, direcții pe care individul le manifestă inconștient, încă din primii ani în care accesul la informație este unul limitat?

– Mă ocup de educația vestimentară a copiilor și a adolescenților (10-16 ani), pentru că există tendința ca aceștia să își faca educația vestimentară în fața televizorului, la emisiuni nepotrivite pentru vârsta lor. Ei sunt la vârsta când au multe „sertare”goale, iar eu mă ocup să le umplu cu informații despre existența unui cod vestimentar, care îi ajută să potrivească ținuta cu situația.

– Cum vedeți în educația vestimentară puterea reală, cât și implicațiile negative ale severității, exprimate prin verdicte acide, proprii celor ale rubricilor de bine/prost îmbrăcați sau dezaprobarea asistenței în fața unei imagini?

– Educația vestimentară ne ajută să avem o imagine socială bună. Oamenii aderă la persoanele cu imagine de succes. O imagine socială negativă ne poate scoate din afaceri, putem pierde oportunități importante. Dacă vorbim despre criticii de modă, aceștia uneori uită că în față lor este totuși un om cu sentimente, care ar putea fi afectat serios de remarcile acide. La cursul de educație vestimentară analizăm imagini cu persoane îmbrăcate nepotrivit, însă am grijă să le spun cursanților mei că NU criticăm persoana, ci discutăm despre alegerea vestimentară nepotrivită. Verdictele aspre, care pot afecta emoțional, le consider că făcând parte din manifestările de tip bullying, cu care nu voi fi niciodată de acord.

– Care este cheia prin care cei mici pot fi educați astfel încât să nu devină sclavii tendințelor și să nu se îndrepte mai târziu spre achizițiile compulsive?

– Stilul, după cum spuneam, este o manifestare a ceea ce suntem. Pot spune că atunci când această manifestare devine conștienta, avem grijă să achiziționăm doar acele piese vestimentare care se potrivesc între ele, sunt de foarte bună calitate și nu se demodează niciodată. Achizițiile compulsive au legătură cu anumite situații nerezolvate din viața noastră, situații pe care ar fi bine să le identificăm, ca să nu risipim bugetul.

– Privind spre cealaltă extremă, care este cheia prin care puteți debarasa informația asimilată greșit și prejudecățile eronate, în educarea stilului unui adult?

– Dacă îi prezinți unui adult regulile codului vestimentar și acesta este dispus să le asimileze, situația se poate îmbunătăți foarte mult. Problemele apar din cauza necunoașterii regulilor de bază. Este ca la șah, nu poți câștiga niciodată, dacă nu cunoști regulile.

– Din perspectiva unui fotograf, unui designer vestimentar, a unui consultant de imagine și a unui lector, cum considerați că a evoluat stilul străzii în perioada postdecembristă? Cum ți-ar plăcea să găsești acest peisaj peste 10 ani?

– Stilul străzii? Depinde de stradă. Avem stilul conectat la tendințele internaționale, există fete care au blog-uri de modă, unele dintre ele apar în revistele de modă din întreaga lume. Dar, din păcate avem și stilul vulgar, care a apărut în mediile unde nu există educație și cultură. În 10 ani lucrurile nu se vor schimba radical, multe din elementele din ziua de astăzi se vor păstra. Mi-ar plăcea să văd oamenii de pe stradă purtând lucruri de calitate. Mi-ar plăcea ca stilul lor să aibă urmele mele.

Interviu realizat de Diana Șerpoianu

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

image

Claudia Pavel e creața aceea drăguţă..! Aceea cu păr lung, stufos, din trupa Cream.
V-o amintiţi, nu?? Aha.!..Da..da.!..exact! Că bine ziceţi voi:
„- Nici n-am uitat-o!”
..şi pentru că tot vă mai stăruie prin minte, șii..pentru că m-aştept de-acu’ s-o mai şi fredonați câteodată, aveţi astăzi, iată..! ocazia s-o răsfoiţi cum trebuie, şi nu doar printre rânduri.
E bine-aşa? ?

– Hello, Claudia..!!..dacă-ţi spun că m-am culcat cu grijă aseară, o să mă crezi?!? Căci mi-ai zis că ai o mulţime de lucruri pe cap şi că nu ştii exact dacă apuci să-mi răspunzi întrebărilor. Iar mie astăzi îmi trebuiau, ţi-am tot subliniat şi..mă aştept să te fi apucat să citeşti întrebările pentru a vedea ce-am scris aici şi pentru a mă pune mai apoi pe lista ta de priorităţi..hahhhahah! Sunt amuzantă, nu??? Știaaam eu că vei zâmbi și te vei apuca de treabă:))!
Care-s priorităţile tale zilnice, că tot a venit vorba??

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

IMG_4147

Amuzantă, sociabilă, pusă pe șotii, copilăroasă.. tatuată, Dj, organizator de party-uri, PR, scriitor de versuri cântate, cântăreaţă.. o femeie.
DJ Wanda!

– Mereu altfel, tot mereu surprinzi şi ne surprinzi cu lucruri..chestii..hobby-uri noi. Interesantă şi imprevizibilă.
Cine este Dj Wanda? Cum este ea când se retrage în intimitate, atunci când o cheamă Maria și atât?!?

– DJ Wanda este Wanda şi-n particular, o persoană tonică, plină de viaţă, curioasă, veselă, ocupată, o femeie mișto, de acțiune, ce nu se plictiseşte niciodată. Căci nu ar avea timp.

– De unde ţi se trage numele de scenă?
Cum ţi l-ai ales ori cine ţi l-a potrivit atât de bine încât, iată! a devenit renume?

– Păi hai să-ţi spun..!
Ştii că atunci când ne naştem, se zice că ne alegem părinţii…însă, fireşte, că nu ne putem alege și numele..Am 39 de ani, şi mă gândesc că probabil atunci când m-am născut eu, nu erau atât de multe teorii cum că numele ţi-ar putea reprezenta personalitatea, sau că te-ar oglindi într-un mod aparte.
Astfel că ai mei m-au numit Maria, nume..hmm! aşezat aş spune, dar care nu mi se potrivește însă în niciun fel.

Eu sunt o fire excentrică, specială, nici pe de parte aşezată..sunt o persoană complexă..; şi astfel că firește, evident, nu m-am putut ataşa de Maria ăsta, nu mi l-am putut însuși niciodată..nici Mihaela, al doilea nume al meu, ce sună destul de jucăuş, pe de altă parte, nu m-a definit mai bine în vreun fel. Nici el n- a fost să fie al meu.
Wanda mi l-am ales singură de mică şi am reușit să îl impun în timp, uşor-uşor, și celor de prin jur..; până și la catalog când mă striga profesorul în copilărie, mă încăpățânam să nu răspund la.. Maria.:))

– Wanderful Wanda, are în derulare o mulţime de proiecte, din ce-am văzut…am dreptate?!?

– Wanderful Wanda este practic un fel de cv al meu, este un blog ce mă reprezintă, o carte a mea de vizită.
Pentru că s-au scris multe despre mine, şi nu neapărat lucruri reale, m-am gândit că-mi este necesar să fac acest site, unde cei ce vor să afle una alta despre ce/cum/cine sunt, pot răsfoi în voie adevăruri despre Wanda. Mă pot răsfoi, mai exact!:)
Şi da, ai dreptate, ..aşa cum îţi spuneam şi la început, sunt o persoană cu gânduri şi idei noi tot mereu, inovatoare, care oricând e gata să apuce un proiect nou, dacă-i surâde azi ideea..! Iar mâine? Aaa!! Păi mâine-i altă zi, deci altă poveste aș putea avea de scris, de ce nu?! și-un alt proiect interesant, ce mă va ţine în acţiune…! și tot așa..

– Dar totuşi, ai un proiect mai aproape sufletului? Care dintre ele îţi este cel mai îndrăgit şi de ce???

– Ahh! N-am un proiect pe care să-l iubesc aparte, pentru că în toate am investit enorm..! Aşa sunt artiştii, iar eu mă chiar mă erijez într-un artist, iar asta pentru că n-am fost şi nici nu sunt, un om obişnuit…de când mă ştiu am ieşit în evidenţă cu lucruri altfel..!
În toate proiectele mele am investit încredere, timp, creativitate..șiiii, și de aceea probabil că le iubesc de mor pe toate, pe fiecare-n parte..!

– Declari la un moment dat, în aceeaşi ordine de idei, că:

„We all like a bit of the good life – sum the money,
sum the glamour or the fame. But a Rock’N’Rolla,
oh, she’s different. Why? Because a real
Rock’N’Rolla wants the f****** lot.”
E pe bune ce spui tu pe-acolo? Ori doar bravezi!?!? hahahah..!! Cum cu toatele o facem la un moment dat în anumite moment dat’uri” de situaţii??

– Nuu! Nici vorba să bravez vreun pic, întotdeauna eu am fost o persoană asumată.
Personajul Rock’n’Rolla mereu m-a fascinat şi nu numai în film, dar şi în viaţa reală.
Ba mai mult, mi-am făcut până și un tatuaj care hai să spunem, îl personifică, cumva în personalitatea mea, iar asta pentru că mă identific cu el din anumite puncte de vedere.
Nu ştiu dacă ai văzut filmul, care de altfel este englezesc, dar are însă happy-end-ul obișnuit filmelor americane..unde Rock’n’Rolla spre final, este absolvit de toate greşelile vieţii sale. Aşa şi eu..sau aşa îmi place să cred, trăiesc tot ce îmi doresc şi cum îmi doresc, fiind însă, în același timp, un om echilibrat.

– Revin la lucruri un picuţ mai serioase..nu de-alta, dar am şi eu o reputaţie de bravat în anumite momente când, pe un anume blog, îmi trebuie să fiu om serios..nu că n-aş fi în general, Doamne fereşte..!!:))
Şi pentru că oamenii serioşi sunt deseori boemi idealişti..ahahahah..te-ntreb şi pe tine așa cum am întrebat şi alţi câţiva înaintea ta, cum te defineşti tu ca şi femeie? Şi cum vezi tu femeia în relaţia de cuplu, asumată ea fiind,pe termen lung?

– Cum văd eu relaţia de cuplu?? Hmm..da! Păi nu este ceva ce am trăit cu intensitate..Dar ce-aş putea să spun cu certitudine, este faptul că într-o relaţie de cuplu mi se pare esenţial să nu se ajungă la rutină, la timp mult și plictisit petrecut în doi, căci dacă se ajunge aici, consider că ar trebui să-ţi faci curaj şi să-i pui punct, indiferent cât sentiment ai investit.
Pe de altă parte, din punctul de vedere al femeii privind lucrurile, cred că e destul de important să-ţi menţii independenţa, să fii creativă şi jucăuşă şi pusă pe soţii, surprinzătoare tot mereu în parteneriat.
O relaţie mişto, mi se pare că ar trebui să fie o relaţie unde cei doi sunt foarte buni prieteni în primul rând, îşi dau coate şi zâmbesc când ies împreună, unde nu se stă bot în bot permanent, unde fiecare îşi are părticica lui de viaţă şi separat.

– Consideri, pe de altă parte că numai astfel şi doar aşa, în parteneriat stabil, suntem cu adevărat împliniţi şi fericiţi?
..sau dimpotrivă, crezi că relaţia de cuplu statornică, pe termen lung, doar ne îngrădeşte libertatea prin anarhie sufletească?

– Spui frumos tu acolo, sună frumos „oameni împliniţi” şi de-astea, însă nu cred că-i foarte simplu să se și-ntâmple împlinirea de care vorbești tu în societatea actuală.
Oamenii când se căsătoresc, în general, sunt foarte fericiţi.
Însă din punctul meu de vedere, ar trebui mai degrabă să ne bucurăm când divorțăm..!:)) ..iar asta pentru că odată devenit liber din nou, vei fi mai atent, mai sociabil, mai cu gândul la tine şi nu la ce nu te lasă societatea să faci impunând rigurozităţi şi principii perpetuate ca un must have pentru cei aflaţi în în statut matrimonial.
Cred că da, relaţia de cuplu îngrădeşte libertatea, cred că ne-am obişnuit să fie aşa, ceea ce nu mi se pare deloc firesc.
Faptul că ai un partener n-ar trebui să te determine să uiţi în vreun fel că eşti o entitate separat de cuplul pe care-l formezi, şi deci..n-ai motive să nu te mai distrezi, să nu te gândeşti în continuare la nevoile tale şi luate separat nu doar adunate-n doi, trăite doar în doi, de asemenea.

– Îţi lipseşte sau ţi-a lipsit ceva cu adevărat până acum?? Ţi-ai dorit să ai ceva mai mult decât ceea ce ai avut până acum? Din orice punct de vedere, am privi lucrurile..

– Viaţa a fost generoasă cu mine, mi-a oferit chiar mai mult decât mi-aş fi dorit poate să mi se-ntâmple.
Am trăit cu intensitate maximă fericirea, tot cu intensitate mare şi probleme mai puţin plăcute de viaţă. Chiar de curând spre exemplu, am suferit o intervenţie destul de complicată la coloană, fapt care a dus la o semipareză a piciorului, aşa că, deşi va suna banal ceea ce urmează să spun în continuare, am ajuns la concluzia că sanatatea ne este cea mai importantă; asta imi și doresc să am întotdeauna de acum încolo.
Probabil că din cauza experienţei trăite, altfel probabil că nu m-aş fi gândit la cât de esenţial este să fii sănătos.

– Ce înseamnă pentru tine fericirea?

– Fericire pentru mine înseamnă atunci când pot să exprim ceea ce sunt, atunci când iubesc, atunci când mă aflu în locul meu preferat, salonul meu de tatuaje..acolo pictez, căci de ceva ani pictez tablouri..chiar am să-ţi dau să vezi câte ceva din tablourile mele!
Fericire mai este pentru mine atunci când fac oamenii dragi fericiţi.
Fericirea nu o spui întotdeauna, poate nici nu-i găsești cuvintele, nu stii cum sa exprimi c-o smți și de ce-o simți. Dar ea mereu se vede.
Transpare mereu, se simte când o trăieşti pe bune și cu-adevărat.

 

 

 

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

image

Interviu cu un bărbat despre femei, copii, despre relații de cuplu.

Vorbim astăzi despre importanța implicării tatălui în educaţia copiilor săi, despre rolul său în construirea personalităţii adultului ce va deveni din copil mic un om mare..totodată vom discuta despre relaţii de cuplu, din punctul bărbatului de vedere.
Interviu cu un părinte, optici de viaţă de cuplu din punct de vedere masculin. Reale şi veridice.
Interviu cu Ioan Pârvulescu, prieten virtual Pitch Me Now.

–Pentru a şti unde să te încadrez şi în ce direcţie ne va urma discuţia de astăzi, încep prin a te-ntreba dacă eşti adeptul căsniciei, al parteneriatului pe termen lung, sau dimpotrivă, consideri că statutul de bărbat singur îţi este mult mai potrivit?

  • Mă încadrez, din fericire, în general, în normalitate.
    Deci sunt categoric convins că doar în cuplu se întâmplă lucruri care te ajută să evoluezi, să ai un echilibru emoţional, încredere în tine etc.
    Cred de asemenea, că trăind în relaţie de cuplu, având familie, iubind.. trăieşti liniştit şi destins. Altfel am senzaţia că am trăi doar alergaţi, în continuă mişcare. Ceea ce nu ne-ar ajuta în niciun fel pozitiv.
    Bărbatul singur nu stă singur pentru că aşa îi place lui să trăiască burlac. Şi de aceea el va fi tot timpul aglomerat şi fără timp liber disponibil pentru linişte sufletească dacă n-are parteneră. Pentru că va tot căuta femeia ce i se potrivește.
    Vorbesc la modul general acum, nu mă refer la situaţii rare sau ciudate.

–Eşti căsătorit? Şi dacă da, aveţi copii?

  • Da. La ambele. Avem un băieţel simpatic de 13 ani. Sunt şi fericit în căsnicie, mă consider împlinit din punctul acesta de vedere.

–Mă bucur s-aud asta. Chiar foarte tare!.. pentru că-mi place să discut cu oameni şi despre oameni fericiţi.
Aş intra un pic în intimitatea ta sentimentală de cuplu, dacă-mi permiţi intruziunea..şi te-aș întreba dacă simţi că şi soţia ta este la fel de fericită cu tine împreună? Şi dacă da, cum manifeşti iubirea către ea pentru a-i conferi linişte şi stabilitate şi încredere?

  • Cu siguranţă suntem ambii foarte fericiţi. Ne iubim de când ne ştim.
    Cum s-o manifest altfel, decât având grijă să mă simtă acolo pentru ea în orice situaţie şi oricând?!
    Nu sunt însă o persoană foarte caldă cum şi-ar dori, din păcate, dar compensez cu altele.
    Nu uit că o iubesc şi nici să o iubesc, concluzionând. Nici ea nu uită niciodată.

-Cât de important crezi că este, în reprezentare proprie, rolul tatălui în creşterea copiilor săi, totodată în formarea de principii sănătoase de viaţă? În conturarea personalităţii?

  • Rolul tatălui este esenţial cum de altfel, este şi al mamei. Nu aş minimaliza rolul niciunuia dintre cei doi. Ambii părinţi trebuie, sau cel puţin aşa ar trebui să fie la modul ideal, să-şi asume responsabilităţile creşterii copiilor lor.
    Să-i înveţe cât mai mult din ceea ce ştiu ei, să le explice experienţe proprii prieteneşte, să-i ia în considerare şi nu să-i ignore des.
    Să le arate afecţiune, pentru că în mod cert o simt şi-i iubesc necondiţionat enorm, cum numai părinţii pot iubi. Mulţi neglijează treaba asta cu latura afectivă şi-şi cresc copii într-un stil rece, milităresc, ceea ce nu-i în regulă deloc pentru aceştia în viitor.

–În altă ordine de idei, ţi se pare necesar să te implici activ şi interesat în explicaţii corecte despre sexualitate? Cum îi explici, fiului tău , spre exemplu, sexul? Ce-i vei spune despre el când te va întreba chestii?

  • Îi spun deja, pentru că m-a şi-ntrebat una alta..:) Îi spun adevărul, dar n-aş extinde aici foarte mult subiectul exemplificând, că poate nu-i convine să fac public secrete și întrebări de-ale lui.
    Altfel, cred că-i esenţial pentru copii să aibă de la părinţi şi o educaţie sexuală. Să dea răspunsuri dacă primesc întrebări. Chiar am văzut că ai scris şi tu despre asta..că de aici te-am şi abordat pentru interviu. În plus, am vrut să întăresc şi încrederea ta în existenţa dragostei în cuplu, în cupluri ce pot fi compatibile şi împlinite. Există. Eu sunt unul dintre ele.

-Şi foarte bine ai făcut! În ultima vreme chiar observ prin jur numai cupluri plânse, care trăiesc în conflict, care divorţează. Chiar aveam nevoie şi de-un exemplu pozitiv, zic.
Revenind la oile noatre..că tot am adus vorba..se spune cum că, în genere, copiii au nevoie pentru o dezvoltare armonioasă a sinelui, să simtă dragoste şi nu război între părinţi.
Tu ce zici, eşti în acord cu teoria asta?
În aceeaşi ordine de idei, eşti de părere să continui no matter what, un parteneriat cu mama copilului tău? Chiar dacă nu mai simţi că ar mai fi iubire? fiind în beneficiul copilului acest lucru, datorită faptului că ai sentimentul cert că pentru cei mici este mult mai puternic un şoc emoţional ce categoric, că se ntâmplă în cazul divorţului între părinţi?
..sau e mai bine, tot categoric pentru copii, să desfăşuraţi o separare dacă nu mai există afecţiune, înţelegere, bunăvoinţă şi dragoste în relaţia de cuplu prezentă?

Separare, fără doar şi poate. N-ai ce să continui dacă simţi că vrei altceva şi nu mai există completare reciprocă şi sentimente afective puternice.

–Ce metode folosim pentru a explica argumentat şi înţelept, situaţii de viaţă greu de înţeles pentru un copil aflat încă la o vârstă imatură ?

  • Prin exemple adaptate vârstei lui copilăreşti. Îmbrăcând explicaţia în poveste amuzantă, uşor de ţinut minte şi care să nu lase foarte mult loc de interpretare. Şi întotdeauna să fim convinşi că a înţeles exact ce-am transmis şi că nu a perceput ceva eronat.
    Consideri că factorii de stres cotidian afectează în vreun fel, prin manifestare de iritare a noastră, psihicul copilului? Te-ntreb pentru că, în general din ce am citit cel puţin, cei mici au deseori tendinţa de a se considera vinovaţi de tot ceea ce simt ei în familie a fi negativ..

–Cu siguranţă afectează dar, din păcate, nu putem întotdeauna să menţinem un echilibru al emoţiilor şi al stărilor.
Eu încerc să mă scuz mereu dacă am vreo izbucnire de moment necontrolată. Nu ştiu însă dacă reuşesc întotdeauna.

..Cam atât am avut de întrebat astăzi. Ai să mă întrebi şi tu ceva pe final de interviu??

  • Am o curiozitate, da.

–Hahahah..! Serios? Hai spune-o atunci!

  • Am observat la tine, citindu-ți blogul, o deschidere aparte către oameni în general. Chiar și necunoscuți. E construită sau genetică? Cum mi-ai răspuns pe fb când ţi-am scris, spre exemplu..dar și în comentariile de la postările tale..

–Mi se spune des…:) Asta pentru că vorbind cu oameni, în special când sunt mai însinguraţi sau pesimişti ori trişti..dacă în situaţiile acestea reuşesc să le ridic moralul cât se cât, îmi conferă o mulţumire sufletească şi mie personal.

Probabil că de aceea îmi şi este atât de uşor. Dar nu-ţi închipui acum că-mi ofer umărul pentru oricine vrea să plângă..nu! Doar acelora de la care simt empatie şi un o vibraţie pozitivă.
Sper că am fost suficient de explicită..:) ..și mulţumesc mult pentru interviu!

  • Eu îţi mulţumesc, Adina!
FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

image
Am tot vorbit, în diverse rânduri, despre rolul de amantă versus soţie.
Astăzi, într-un interviu scurt, concret şi la obiect, desfăşurăm secretele unei femei amante, care sub secretul anonimatului mi-a acceptat câteva întrebări cu răspuns sincer pentru voi.

Cât de greu este să-ţi vezi iubitul în ritm alert, să te săruţi pe ceas, să nu ai nici măcar gând să-i spui probleme ori necazuri..căci în timpul scurt pe care-l petreceţi împreună preferi să va iubiţi?

Nici nu știu ce să răspund…Mi-a fost îngrozitor de greu ani de zile..însă se pare că a început să-mi devină stil de viaţă în cele din urmă.
Cu timpul, cele 3-4 ore furate iniţial, s-au transformat în 3-4 zile.
Acum deja ne petrecem împreună mai tot timpul .

Crezi că trece mai greu îndrăgosteala dacă o petreci pe fugă? Dragostea durează astfel, mai mult decât cei 3 ani prezisi ca și timp maxim de iubire de către Frederic Beigbeder?

Nu cred în teoria conform căreia dragostea durează 3 ani. Dragostea durează o viaţă dacă o trăieşti iubind.
Nu asta-i și teoria ta?

Ba este, dar nu înseamnă totodată că-mi încadrez toate teoriile proprii în general valabil pentru o majoritate.
Emit idei, păreri, dar mai întreb și altele de obicei, nu e firesc așa??!?
Și revenind la oile noastre, ai dubii vreodată în ce vă privește? Nu este, pe de altă parte, inacceptabil să-i tot asculţi scuzele când vin sărbătorile de Crăciun, de Paşte..spre exemplu, când iarăşi şi din nou, el stă cu familia? Pe care tu ştii şi simţi şi vrei să crezi totodată, că o doreşte din ce în ce mai puţin în favoarea ta?

Este greu să nu-i dorm în braţe. Îmi este greu să-mi trăiesc tinereţea tot sperând că-şi doreşte un permanent al meu cu el. Noapte zi.
Astăzi însă, am ajuns la concluzia că prefer clipe furate decât ani pierduţi în minciună.
Îmi place să cred că viaţa lui sunt eu şi că trăieşte constrâns într-o căsnicie unde nu sunt de împărţit sentimente de dragoste, ci doar minciuni furioase.
Nu mi-ar plăcea să ştiu că de mâine-i sunt soţie şi că voi suferi astfel mai mult decât sufăr acum în statut de amantă.

Ce motive invocă iubitul tău, pentru faptul că încă îşi mai menţine verighetă veche pe mâna dreaptă? De ce nu divorţează pentru a fi voi doi zi de zi împreună??
Mă gândesc că fiind totuşi o relaţie de 9 ani nu există dubii că vă iubiţi…iar atunci, nu înţeleg de ce nu vă iubiţi şi public, de ce să continuaţi ascunşi, pentru restul ceilalţi el menţinându-şi încă această relaţie căsătorită de convenienţă…

E dificil la noi. Printre altele aşa, nu poartă verighetă.:))
Nu ştiu de ce nu divorţează..motivele lui pe care ieri nu le puneam sub umbra îndoielii, azi mi se par firave.
Nu le mai cred, dar nici nu le mai întreb, căci nu cred că se pot actializa veridic pentru mine oricum.
Ce să zic?!? M-am obişnuit aşa.. Într-un fel mi-e bine, într-un alt fel, îmi lipseşte stabilitatea, echilibrul unei familii. Un copil îmi mai lipseşte iarăşi. Un Revelion împreună. Şi de-astea.
Însă decât minciună unei familii instabile emoţional, prefer aşa. De aceea nici nu insist probabil cu pretenţii de verighetă a noastră şi mi-o tot abţin momentan.
M-am adaptat în rol veşnic de iubită a lui.. De teamă probabil că dacă aş fi nevasta, aş păţi ce păţeşte soţia lui actuală. Sau nu ştiu..aşa cred cel puţin…!
Poţi să-mi spui cum v-aţi cunoscut? În ce conjunctură, câţi ani aveai...

Normal că pot. Mi-a cumpărat o îngheţată când eram în liceu. Pentru că din greşeală, când stăteam la rând în spatele lui în parc, în Cişmigiu, a dat peste mine şi m-a pătat toată cu îngheţata pe care tocmai şi-o cumpărase..
Amuzant momentul..îl ţin minte cap coadă. M-am îndrăgostit de el atunci brusc, total şi iremediabil.

De câte ori vă vedeţi săptămânal? Îi găteşti? De curiozitate, te-ntreb..

La început, rar..o dată pe saptămână. Acum e invers..doar duminica nu ne vedem. Îi și gătesc, da…dar mai gătește și el câteodată însă..!

Încă mai ai vise de ” tu cu el” împreună, într-un viitor apropiat? Sau refuzi să-ţi mai pui întrebări, nemaidorind răspunsuri?

Vise am încă, da. Eu cu el împreună şi cu o fetiţă a noastră.
Nu refuz să-mi pun întrebări, doar că nu mă mai gândesc că…”anul acesta rămân însărcinată sigur.” Nu ştiu când încă, dar tot sper că va fi curând.
Nu te simţi totuşi un pic lezată, că nu găsesc alt cuvânt acum, pentru faptul că nu eşti femeia cea mai importantă din viaţă bărbatului pe care-l iubeşti din tot sufletul de atâta vreme?

Sunt omul cel mai important din viaţa lui.
Statutul public nu-i important, doar cel al sufletului.
Crezi că lui i-ar fi uşor în locul tău? Crezi că ar accepta să sufere atât de mult din iubire, precum o faci tu?

Eu nu sufăr. Iubesc şi sunt iubită.
Mă sacrific un pic poate, da, ai dreptate.
Şi da, cred că lui i-ar fi mai greu decât îmi este mie. Bărbaţii vor mult, dăruiesc însă întotdeauna mai puţin.

Remuşcări ai? Vis a vis de soţia lui, mă refer..

El ar trebui să aibă. Eu nu am deloc.

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

image

 

– Repede aşa, precum o vijelie, cu adiere însă de vânticel blând şi prietenos de anotimp cald cu soare mult…şi uite-aşa deci, a trecut încă o vară peste noi..!

Ce ne spui în câteva cuvinte despre vara ta din acest an? Cum ţi-a fost? S-au schimbat treburi..chestii prin Vamă?

– Am avut o vară intensă, în primul rând emoţional, stând planton lângă mama, la recuperare după un AVC…. Dar mai apoi am reuşit, împreună cu Doru Bem să cuprindem câteva tabere de dezvoltare personală şi în principiu, am pus un umăr la desfăşurarea scenarilor de vibe & fun de la Molotov.
Cât despre Vamă…da, s-a mai schimbat puţin, nu ştiu dacă neapărat în sensul bun, au mai apărut nişte hoteluri de 4 stele (cam bizar totuşi pentru un sat de vacanţă), au cam crescut preţurile, dar nu şi calitatea serviciilor..!..Dar, după cum ştii, noi ne-am îndrăgostit iremediabil de atmosfera liberă şi de natura absolut specială a locului.

– Bine c-am trecut peste prima întrebare..mereu discutabilă ca și relevanţă, în majoritatea cazurilor având doar rol de introducere în atmosfera caldă de Pitch Me..:))
Cum iubeşti tu, Alex? Cum manifeşti iubirea atunci când iubeşti??

– Ca să mă răsfăţ puţin ţi-aş spune că iubesc infinit, absolut şi simplu, deşi sunt o fiinţă finită, relativă şi…complicată.

– Mereu controversat, cu dreptatea în mână, împotriva compromisurilor..un pic altfel decât restul lumii..!
..dar totuşi vulnerabil în dragoste? Ca noi toţi, de altfel..!?!

– Nu mă simt vulnerabil în dragoste, ci dimpotrivă puternic.
De fapt îmi extrag resursele de energie şi bucurie din starea asta atât de greu de descris prin cuvinte, care este iubirea.

– Cum defineşti „femeia”?

– Ca pe jumătatea bună şi necesară pentru dăinuirea şi primenirea neamului omenesc…!
Vouă v-a dat Dumnezeu multe binecuvântări, dar cea mai mare rămâne dubla funcţie de soţie şi mamă.

– Esenţială prietenia în parteneriat? Mmm? Ce zici?

image

– Când este prietenie nu mai ai nevoie de…contract.
– Vezi tu, taina cununiei sfidează matematica; căci în cuplu 1+1 fac tot 1.
Prietenia dintre un bărbat şi o femeie se aseamănă cu cea dintre cal şi călăreţ.
Calul are energie să ajungă în vârful muntelui, dar nu ştie drumul, pe când călăreţul cunoaște potecile, dar nu are suficientă putere să-l urce singur.

– Tată prieten în relaţia cu Sabi? Împărtăşiţi secrete? Ţi se confesează?

– Îmi place să cred că suntem mai degrabă fraţi decât părinţi.
Avem un soi de complicitate şi camaraderie care ne plasează pe noi în raport cu Sabina, pe acelaşi plan.

– Definiţie de fericire.

– Eu definesc fericirea aşa: indiferent de context, să închizi ochii şi să poţi rosti din inimă: îţi mulţumesc Doamne pentru tot ce-mi dai, ca să pot înţelege Cărările Tale.

Și..cam atât!

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Alina Crisan

Alinaaa Crişan!!

Repede repede, ia spuneţi, că nu v-aud zumzetul!!!
Cine e ?? Păi cinee e??
Păi fireşte, da..da…daaa!! nici nu gândeam că nu ghiciţi..!!
Exact ea, Alina, componentă a trupei Asia!!!

Dezvăluiri importante!
Senzațional!! În câteva secunde…într-un scurt interviu pentru Pitch Me, Alinka Crișan!!!

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Page 1 of 3123

Aşa de mult teoretizăm noi iubirea, atât de multe definiţii se încearcă şi atât de multe cuvinte ne-am obişnuit să povestim vorbind despre ea, încât se poate întâmpla ca uneori, din cauza acestor mituri care s-au creat în timp despre iubire şi nu neapărat cu toatele având substrat real, să apară confuzii importante pentru adolescenţi, pentru cei virgini sentimental şi afectiv care intră pentru prima dată într-o relaţie, îndrăgostiţi şi entuziaşti şi curioşi şi visători.

image

Iubirea doare! Iubirea provoacă suferinţă!

Nimic mai fals.
Iubirea vindecă, iubirea împacă, iubirea aduce după sine linişte şi bucurie şi grijă şi devotament şi atenţie şi stimă de sine și apartenenţa şi prietenie şi recunoaştere şi blândeţe şi mângâiere şi sex şi sex cu dragoste şi copii frumoşi şi..ştiam că n-o să mă opresc din explicaţii sinonistice, din adăugare la nesfârșit de atribute pozitive şi blânde şi bune..? care pentru toţi cei care iubesc cu adevărat şi împărtăşit, definesc iubirea.
Iubirea supără câteodată, da, dar nu doare precum o rană deschisă.
Iubirea doare într-o singură situație: atunci când ne pleacă. Când îi suntem indiferenţi.
Atunci răneşte ea, iubirea! Doar în lipsă, când nu-i împărtășită.
Avem nevoie de iubire ca de aer, aşa cum apa hidratează trupul, la fel iubirea hidratează sufletul.

În fine, alt mit total la fel de aiuristic, zice cum că iubirea se jură neapărat, căci altfel nu e dovedită ori credibilă!
Ori că iubirea ne ia din libertate, ne îngrădeşte permanent.

Iubirea dimpotrivă, înseamnă libertate! Tu o alegi, ţi-e opţiune, pe de altă parte.
Iubirea nu constrânge în vreun fel, iubirea te deschide şi te învaţă să vindeci frustrări, răni din copilărie necicatrizate, iubirea dezinfectează sufletul şi îl eliberează totodată.
Prin iubire înveţi să te cunoşti și să te accepţi. Iubirea te validează, te ajută să vezi calităţi, motive de apreciere, te determină să ai dorință de evoluţie.
Fără emoţia iubirii nu reuşeşti să te descoperi, nici să-i desluşeşti pe ceilalţi.
Fără iubire nu vezi lumina, trăieşti în întuneric, înfrigurat şi solitar şi trist şi plâns şi îngrădit de limitări proprii pe care tu însuţi te-ai obişnuit să ţi le impui involuntar, din neputinţă ori neînţelegere.

Iubirea înseamnă atracţie şi pasiune şi jurăminte.

Când ne îndrăgostim, categoric suntem atraşi sexual puternic de o persoană.
Orice atracţie sexuală puternică este totuna cu o îndrăgostire temporară.
Spun temporară, pentru că de multe ori poate fi vremelnică şi nu eternă cum avem senzaţia propabil că o vom simţi prin noi din clipa/ziua/săptămâna în care trăim sentimentul acesta minunat, de a fi îndrăgostit.
Nu întotdeauna şi nu toate aventurile îndrăgostite cu fluturi prin stomac tremurând nelinişti şi nerăbdarea sărutului, trec și în etapa următoare, a relaţiei asumate de cuplu.
După ce potolim un pic setea sexuală de început, începem să ne observăm atent potrivirile ori dimpotrivă, discrepanţele ce ne există.
Doar o bună compatibilitate, crearea unei camaraderii prieteneşti, hohotele de râs împreună, conduc pe mai departe la decizia de a încerca noi doi un parteneriat pe termen lung.
..care dacă se menţine satisfăcător în timp, fără conflicte, certuri, reproşuri şi suferinţe de o parte sau de cealaltă, ne va învăța taina iubirii, ne va dezvălui importanța ei şi ne va ajuta să trăim fericiţi şi împliniţi până la adânci bătrâneţi..!

Hahahah! Hai că am dat-o uşurel în basm, pare-se, uitând pe-alocuri ideea de la care am pornit!..aşa cum spuneam deci, atracţie+pasiune=îndrăgostire.

Iubirea nu se bazează însă doar pe aceste două elemente adunate şi numai atât, două emoţii superficiale şi vremelnice, contopite.
Iubirea este mult mai mult şi mai profund decât un sex romantic ori pasional ori cum îţi place ţie să îl mişti pe-acolo..?şi-am spus de o mie de ori cam cu ce vine ea la pachet şi ce reprezentare am eu despre ea, îţi aminteşti?

Atracţia şi pasiunea nu se menţin la intensitate crescută într-un parteneriat stabil.
Nu înseamnă însă că dacă se întâmplă astfel nu mai suntem iubiţi. Nici vorbă!
Înseamnă doar că suntem pregătiți să trecem într-o altă etapă de evoluţie. Păşim uşurel către o iubire matură, înţeleaptă, potrivită adultului.
..de aici nu rezultă că nu mai facem sex noi doi..hahahah..Doamne fereşte! cine-ar înţelege oare aşa degringoladă covârşitoare, cum să trăieşti iubind dacă nu ai şi intimitatea iubită mai câteodată, păi?!..cum aşa?

Facem de toate în continuare, stai liniştit, răsuflă uşurat! Uhh.. că numa’ povestind m-a transpirat și pe mine, un pic cam rece un sentiment straniu necunoscut..o emoţie nouă, neplăcută!
Subliniez încă o dată, să fie clar, că nici nu-mi pot imagina relaţie de cuplu neatinsă, lipsită de senzualitate.
Deci vom face sex cu dragoste mereu până la adânci bătrâneţi într-un cuplu frumos și compatibil care se iubește.
..tot evolutiv, încercând să ne descoperim atingeri noi, fantezii noi vorbite intim, care duc la experienţe sexuale importante noi în noi doi, aceiași doi.
Iubirea nu glăsuieşte şi nu se jură că iubeşte. Ea nu are nevoie de cuvinte mari pentru a fi veridică.
Iubirea simte și atât.

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

 

Hei! Nu mă aude nimeni? Pe mine cine mă iubește? Cine? Heiii!!!
Când eram mică, auzeam des poveşti despre iubire.
În casa copilăriei mele, ai mei trăiesc încă cea mai completă și mai complexă poveste de iubire din câte am auzit să existe aievea vreodată pe lumea asta mare.
..în realitate, zic, despre lumea reală vorbim, nu despre vreo balivernă nemuritoare!

Mă uitam des spre ei, iar mintea mea pătrunzătoare de copilă invidia oareșcum puterea dragostei lor.
Ştii cum simţeam? Păi mă simţeam cumva respinsă fără să cunosc în fapt respingerea, simţeam că ei consumă iubirea toată între ei, iar eu rămân astfel fără fărâmă fărâmică mică de dragoste.
Aşa simţeam.
Cred că într-un fel asta a fost şi drama copilăriei mele care m-a urmat probabil până la maturitate.
Zic impropriu dramă. Ori poate nu.

image

În fine, au tot trecut ani pe lângă mine, peste mine au tot venit ani noi şi tot mereu veneau cu iubirea asta crescând mereu şi tot mereu şi nu se mai oprea din creştere! şi-acum, și astăzi dacă poți să crezi, încă am senzaţia că tot se mai înalță cu câte o jumătate de centimetru cumva, tot mai crește..cu fiecare An Nou Fericit ce apare pe după neaua din ce în ce mai puţintică lately de sfârșit de decembrie!

Părinții mei încă se iubesc frumos, încă se privesc frumos cu iubire întrezărită blând în colţul ochilor, cu şoaptă de vis, cu poveste de dragoste eternă!

Asta zic! Am crescut cu iubirea plimbându-se agale tot mereu prin casa mea, casa lor, de fapt, căci de fapt iubirea lor se întâmpla acolo. ..încă se mai scrie acolo la romanul maraton a doi îndrăgostiţi adulţi.

„Dar eu? Hei! Sunt şi eu pe-aici! Pe mine cine mă iubeşte? Cine? Nu merit şi eu un zâmbet din priviri? Nu pot şi eu să fiu iubită mult aşa şi tot mereu să cresc iubire în casa asta a noastră? Hei!
Mamaaa!”

Cin’ să m-audă? Ei povesteau din nou și iar, o întâmplare seacă și banală ce le stârnea absolut total aiurea, jur! hohote de râs.. şi împleteau iubire peste iubire cu iubire şi tot aşa mereu..mereu.
Iubirea lor, dragostea lor, copilul..nimănui.

Am hotărât eu pentru mine atunci, subconștient firește, căci nu cred că aveam vreun habar eu pe atunci cum că mi-am hotărât eu pentru mine să cresc mare și când voi fi mare să reușesc eu să le întrec iubirea.
Uite-așa s-o iau la trântă dreaptă, și s-o dau de Pamânt. Iar s-o cuprind în brațele mele tinere dar hotărâte și ferme și puternice..și să-i învârtesc toți creierii pe rând, și s-o dau iar de Pământ.
..la sfârșit s-o iau de guler, s-o șterg de praf, s-o curăț bine-bine, să-i întind mâna prietenește și să-i explic că nu vreau s-o rănesc pe viață, Doamne ferește! Nici nu am de gând să-i las vreo cicatrice..ci doar am avut nevoie eu așa principial să știu că pot să o înving. Că mi-am promis de copilă.

Am mai hotărât eu pentru mine atunci când eram mică, să învăţ iubirea cap coadă până la capăt şi s-o dăruiesc cap coadă întotdeauna până la capăt şi de tot şi..dar cui?

Eu întrebam, eu răspundeam, fireşte!

„Doar cui mi-o merită! Doar cui mi-o vede! Doar cui mă aude măcar.. cuiva care mă aude şi mă ascultă şi mă ia în braţe şi mă mângâie pe cap înainte de culcare. Lui o să i-o dau eu toată, pe veci.”

” Dar oare merit să fiu şi eu iubită înapoi? Măcar un pic? Nuu! Nu pentru că iubesc eu mult de tot, doar pentru că-i exist! Că-i stau aproape dimineața, că ador să îi zâmbesc seara..că-i place lui de mine și-i e drag și..!”
” Fireşte că merit. Pentru că sunt bună, sunt caldă, sunt afectuoasă, pentru că ştiu să ascult, pentru că ştiu, am învăţat tot și..ce spui? vreau să învăţ şi mai mult de atât!.. să ştiu să iubesc cum trebuie, să învăţ să împrăștii iubire. ”

Eh..și uite-aşa au tot trecut anii..tot trec uşor uşor aşa, curg văratic peste mine..!
Nu ştiu dacă-mi vor ajunge ei să învăţ să iubesc până la capătul din capăt şi de tot, căci tot mai am de parcurs câte-o etapă, câte-un fragment, câte o frază nouă..câte ceva..aşa observ! Că pot să mai adaug încă..

..câteodată, mi se mai întâmplă câteodată, da, să mă uit în gol pe peste mine, mi se-ntâmplă să mă trezesc vorbind cu mine întrebarea copilăriei mele crescută adult printre iubire multă:

„Hei! Dar sunt şi eu aici, măi! Pe mine cine mă iubeşte, cine? Pe mine mă iubeşte oare cineva?”
Hei..
„Fireşte, îmi răspund în şoaptă. Eu te iubesc pe tine. Cel mai mult! Și mâine iarăși te iubesc..c-un pic mai mult! Nici nu-mi dau seama de ce încă mai întrebi retoric spre alți oameni. De parcă eu nu îți ajung!”

..și bine că mi-am amintit să-i sun pe-ai mei. Sunt plecați să facă un tratament la mare..mama-i cu reumatism, tata cu diabetul și-altele mai grave..off! simt așa un dor de ei, cu drag..și cu iubire multă! Tare mai țin la ei! Până la urmă, ei m-au învățat iubirea asta toată, nu?!?! ❤️

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Să nu mă-ntrebi de unde ştiu, dar crede-mă că ştiu sigur!
Şi crede-mă că ştiu şi că nu-ţi trebuie ţie personal să mă citeşti ca pe o carte deschisă.
..doar că eu..eu ador să fiu cartea ta deschisă…și nu doar câteodată, iubitul meu, ci mai mereu!
Măi, că nici nu ştiu dacă asta-i vreun atu ori dimpotrivă: faptul că îmi place să mă las desluşită de tine în cuvinte multe spuse de mine şi tot curgând şuvoi.
Măi iubitule, dar nici nu contează dacă-i bine cum mă trăiesc eu, pentru restul ceilalți ori dacă poate ar fi fost mai bine din alte perspective, să iau exemplul vecinei, spre exemplu.

IMG_1447

Eu sunt fericită cu mine doar aşa!

Chiar dacă nu rezonez cu toată lumea cu felul meu foarte deschis de a mă trăi pe lumea asta!
Știi, mie-mi place să privesc în ochi când vorbesc cu cineva.
Să nu-mi fie ruşine în vreun fel cu ce am de spus şi, mai ales, vreau să mă conving din priviri că mă şi crezi atunci când am de spus câte ceva.
Să fii convins că nu vorbesc minciuni.
Că nu vorbesc doar pentru a te opri din treabă nejustificat.
Vorbesc pt că am ceva de spus în genere..iar acum, iarăşi, iubitul meu, din nou..te privesc în ochi şi-ţi spun simplu că te iubesc!

Te iubesc suficient de mult încât să ştiu fără vreun dubiu că tu reprezinţi iubirea însăşi pentru mine.
Ştii, acum ceva ani în urmă, când mai meditam eu așa..arareori, ce-i drept, eh! atunci însă, mă întrebam cu un aer curios pe mine însămi..” Dar până când o să te tot iubesc eu aşa în crescendo? Dar cât o mă mai tot reîndrăgostesc eu doar de tine?”

Dar cât îmi mai trebuie pentru a mă scoate şi tu din pepeni măcar de două ori pe an, nu doar o dată şi atât? Cum mi se-ntâmplă mie.
Câteodată..hahaha..trece anul şi nici nu realizez că nu m-ai iritat deeloc în decurs de atât de multe zile..
În fine, mi-am răspuns tot singură atunci cândva, mai demult.
Mi-am zis într-o dimineaţă pe un ton firesc şi natural cum că..
„N-ai cum să te plictiseşti iubind. Nu-i monoton deloc. Şi azi şi mâine şi în fiecare zi iubirea creşte. Iubirea mea pentru tine, iubitule, creşte de la zi la zi şi aşa va rămâne, iubitul meu, pentru totdeauna.”

Mă mai gândesc pe de altă parte cât de norocos este şi Radu cu noi doi iubindu-ne aşa frumos și special.
Mi se pare un noroc inimaginabil să creşti alături de doi oameni care ştiu să iubească atât de tare.
Care să-ţi împărtăşească numai zâmbete calde şi bunăvoinţă şi mângâiere şi care să-ţi definească fără vorbe mari iubirea într-un mod atât de simplu.

” Mami, dar ce înseamnă să iubeşti?”

„Păi din iubire ne naştem, babe’ule, în primul rând! Fără iubire nu am respira viaţă. Fără ea ne-am lăsa doar trăiţi de viaţă, alergaţi de viaţă împiedicaţi printre nimicuri inutile..în loc să ne trăim fiecare minut al ei. Uite..s-o luăm altfel..tu cum explici că mă iubeşti pe mine? Sau..ia stai!! Tu mă iubeşti vreun pic pe mine? Hahahah..mmm??!”

„Daaa! Enorm. Şi pe tine şi pe tati!”

„Pe care mai mult?? Eee? Ia zi cinstit!”

„Păi..pe amândoi la fel. Și serios!”

” Şi ia gândeşte-te acum un pic..cum ai explica tu iubirea asta?”

” Mi-e dor de voi când nu sunteţi acasă. Îmi place să râd cu voi cel mai mult din lume….iar când plâng parcă mi-e mai bine dacă plâng cu tine..mă liniștește plânsul meu cu tine ..şi nu mai ştiu ce să mai zic!”

” E de ajuns cât ai spus, copilaş frumos! Nu mai e nimic de adăugat în plus! Nici gram! Şi eu te iubesc de mor!”

Pe voi doi, iubitul meu, eu vă iubesc de mor!
Voi sunteţi eu.

Şi vă iubesc în toate chipurile..şi adolescentin, şi amuzat şi matur şi fluşturatic şi cu un cap prin nori şi cu picioare bine înfipte în Pământ.

Vă iubesc frumos!
Din ce în ce mai mult cu încă o zi..şi încă una..şi..bună dimineațaaa!

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

 

Fericirea începe cu tine.
Iubirea toată începe tot cu tine.
Dacă nu vei şti cum se simt emoţiile astea două inițial în relaţie cu tine, cum poți măcar să crezi că le-ai putea stabili în relaţie cu altul?
Cu un străin?

Oamenii tot au tendinţa să afirme că li se-ntâmplă și lor să iubească cu tot sufletul uneori, mărinimos și darnic și generos..doar că aşa ştiu ei să iubească: nevorbit şi neauzit și doar în gând.

..doar că iubirea înseamnă şi deschidere printre altele.

Când te laşi deschis te năpădeşte realitatea cu angoase câteodată, da, fireşte, cu temeri şi incertitudini, cu suferinţă şi lacrimi..! în recompensă însă, cu iubiri şi cu bucurii şi cu speranţe.
..în plus cu o mulțime de alte lucruri întâmplate frumos.

image

Când însă te păstrezi închis și pe deasupra și-ncuiat cu două lacăte de siguranță?, atunci nici iubirea nu o poți cunoaște cu adevărat, cu emoţiile ei vulcanice în trăiri vesele ori suferinde. Ori amândouă.
Pe care le simţi şi te pătruuund simţibil conștient.

Eu zic că doar așa trăieşti viața, aşa doar înveţi până la capăt și despre cine eşti tu în identitate: un om fericit care aplaudă iubirea, ori invers, unul asumat în tristeţe cu nefericire.

Ambele variante sunt corecte, ambele sunt în regulă, indiferent pe care ţi-o alegi a ta, indiferent pe care-o afli despre tine în reprezentarea ta în sine nemințită!

Important este să ştii cum îți există tot adevărul adevărat și obiectiv despre tine. Să ți-l accepți așa cum este mai apoi!
..pentru ca să nu pretinzi altora lucruri absurde ce nu se pot pretinde, care nu depind de ei în niciun fel pentru a te ajuta astfel să-ți aduci visul în realitate, pe care de altfel doar tu ești singurul și cel mai în măsură să îl împlinești.
Începând cu tine, intrând firesc, prietenește, într-o relație blândă cu tine, ți-ar fi primul pas.

Căsnicia nu a fost inventată pentru a te face pe tine fericit.
Sau așa credeai?
..tu trebuie să fii fericit dinainte, să ştii ce-i aia fericire dinainte de a intra într-un mariaj.
Dacă tu exişti singuratic şi nefericit de când te cunoști născut pe lumea asta, mai degrabă stai burlac!..pentru că dacă un suflet din acesta gol și nedeslușit se va căsători cu alt suflet din ăsta asemănător, aşa vor rămâne ei amândoi şi-n căsnicie împreună.
Nimic nu se va schimba, deşi îţi pui tu toată nădejdea şi speranţa că din minutul însurat, de-atunci înainte pe mai departe, vei primi pe tavă fericire cotidian!!..o vei servi delicatesă în fiecare seară câte înc-un pic prin mariajul tău ce trebuie să-ţi dăruiască şi iubire şi fericire şi tot ce nu ai ştiut tu vreodată să-ţi simţi personal.

Poate că nici n-ai căutat! Ori nu ţi-a trebuit ori ai confundat cu alte emoţii şi sentimente crezând că aia e! Că ai găsit-o!

Cum ne întălnim, pe de altă parte, potrivitul în relaţie? Sufletul pereche?
Cu grijă!?
Știind exact ce ne dorim pentru noi alături să ne reprezinte în primul rând, știind cu exactitate ce ne mulțumește pe termen lung și ce ne-ar împlini sufletește pe termen și mai mult!

Serios, chiar trebuie ales cu grijă!
Îi trebuie observat atent comportamentul, reacţia, acţiunile şi nu neapărat remarcat vreun fizic impecabil, cel mai invidiat din lume din câte ai reușit tu să îndrăgostești, de către restul prietenilor tăi! În ascepțiunea ta, firește! Evident!?

Vei trăi o viaţă alături de un om care comportă într-un fel ce ţie trebuie să-ţi placă.
Pe care ţi-e necesar să îl admiri şi să-l apreciezi pentru cum este şi cum gândeşte şi cum înţelege şi nu doar pentru cum arată şi atât!

O înfăţişare plăcută atrage priviri, un comportament și o personalitate cumsecade, apropie suflet.

Asta îţi trebuie şi ţie, cred eu.
Un suflet care să te-apropie şi lângă care să te laşi şi tu deschis, apropiindu-l!

Dacă nu eşti însă fericit şi crezi că ai nevoie de altcineva pentru a înțelege fericirea, nici n-o să ajungi vreodată paac! fericit ca prin minune, brusc!

Căsnicia nu înseamnă dreptul câştigat la fericire prin celălalt, ci înseamnă construirea unei vieţi în doi împreună, tu cu celălalt.
Zilele îţi vor trăi la fel ca şi până înainte de a te trezi căsătorit: unele (ne)fericite, altele mai puţin (mult) vesele.
Dacă vei da atenţie sentimentelor tale negative te vei îndrepta însă categoric către un dezastru.

Zilele tale fericite încep întotdeauna cu tine!
Tu ești singurul responsabil de emoțiile tale.
Tu programezi gândul (ne)mulțumit emoțional cu tine, tot tu îți proiectezi un viitor cu tine (ne)fericit.
Tu ești cel care își apropie oamenii buni, tu îți așezi alături pereche de om cum trebuie și cum doar tu simți că ți s-ar potrivi pentru a dezvolta frumos iubirea cu fericirea ei cu tot.

Pe care deja tu știi să o trăiești.
Pe care ai acceptat-o benevol și cu inima deschisă în sufletul tău liber de gânduri negative și de conflicte interioare și de neasumări ori minus acceptări cu tine.

Căci tu ai ales drumul cel mai scurt.
Ador oamenii ăstia! Sunt cei mai frumoși și mai reali oameni din lume!
Zâmbesc fericirea în privire!
Așa-i și recunosc!

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Nu sunt eu, firește, cea mai frumoasă din lume, nici cea mai fotogenică – logic că nici n-aş avea cum, nefiind eu cea mai foarte drăguţă din câte suntem? – nici cea mai inteligentă nu sunt de altfel..și nici întotdeauna cea mai înţelegătoare cum mi-aş dori (poate) să fiu, nici veselă nu sunt prea permanent pentru a te binedispune, gospodină..hmm!..mă surprind arareori că mai gospodăresc, caldă şi blândă nu…ahh..! ba daaaa.!..asta de fapt chiar cred că mă reprezintă..hai să sărim peste, zic..!

Aşaaa!

Deci nu sunt foarte perfectă eu în general, cu toate cele cum trebuie aranjate pentru a îndeplini visul tău ideal masculin, pe care-l bănuiesc să spună despre mine cum că ar trebui să fiu..

– Cosânzeană care să bănuiască că-ţi mai pot plăcea şi altele, chiar mai puţin Cosânzene decât (nu) sunt eu;
– înţelegătoare cât să înţeleg că ţi-ar trebui să-ţi fiu cu muuult mai peste medie de înţelegătoare decât sunt eu cam insuficient pe-alocuri;
– isteață cât să prind glumele din zbor chiar şi fără un simt al umorului exacerbat, pe care posibil să nu-l am însă deloc..

.. extrapolând un pic acum descrierea despre mine, cea careee..

image

Sunt câte puţin din multe lucruri şi câte mult din puţine alte lucruri ce-mi place mie să cred că-ţi trebuiesc ţie pentru a putea să mă iubeşti destul, cât să fii suficient de fericit că ți-ai ales să fim împreună.

Suficient de fericit pe de altă parte, cât să ai atâta de multă inteligenţă emoţională dispusă să asculte cum că eu aici, emoţional, stau pe plus mai mult decât restul ceilalţi..!..că am de dat o droaie de iubire şi de afecţiune, cu mult mai mult decât ai avea tu nevoie să primeşti înapoi de la mine: iubire emotivă şi timidă şi sensibilă și înţelegătoare şi frumoasă şi..gospodină…hai să exagerez un pic acum, mă lași?!? dar dacă tot vorbim dragostea, chiar pot să mai exagerez câte un pic, zic, nu?

Tu cum zici?

În fine, atât de imperfectă cum sunt eu probabil, atât de imperfectă fiind eu şi explicându-ţi ţie imperfecţiunile acestea câteva pe care le observ eu despre mine..ehh..!..uite că pe lângă toate-aceste mici-mari imperfecţiuni ce mă adună-n mine, Adina LaLaLand, îmi adaug totuși și-o mare calitate:
– nu sunt modestă..dar deloc, asta uitasem să menţionez printre defectele majore care îmi aparţin- ..am calitatea de a te iubi mereu şi tot mai tare, iar asta în ciuda imperfecţiunilor pe care și TU le ai şi pe care dacă TU nu le-ai avea, probabil că aş fi căutat de multă vreme un alt Tu care să fie mereu acest Tu pe care altfel decât ești nu l-aş prea putea iubi!
Tu ești prea TU al meu, iubitul meu! Și-așa îmi și place să fii!
..ești TU din care NE este nouă Radu, Radu care din doi oameni atât de imperfecţi, iată!! a născut mai mult decât PERFECTUL.

..asta zic, am idee aşa un pic despre mine cum că nu-s ideal de perfecţiune născut într-o singură femeie..!
Aş mai îmbunaţi pe-alocuri tot mereu la mine câte ceva firește, recunosc!

Pe tine însă te iubesc aşa cum eşti, neîmbunătățit deloc.

Iubesc defectele tale mai mult decât părţile alea despre care ştii tu că ţi-ar fi cele mai bune chestii din ce cunoşti prin alţi oameni!

Măi, să nu-nţelegi că și pe-astea poţi să le schimbi pentru că..”și dacă le-ai schimba eu te iubesc oricum, iar asta rămâne veșnic așa, orice s-ar întâmpla!..”

..asta NU!..n-ar fi în regulă..pentru că ele sunt cu adevărat frumosul tău cel rar de găsit frumos şi prin alţi oameni masculini.

Oricum, vreau să spun cu totul altceva acum..spun că, deşi ştiu că eşti mai special în frumosuri care-ţi aparţin şi numa’ la tine-am remarcat eu că există atâta..ce ştiu eu că este!!..deşi ştiu, repet, calitatea asta de om rară a ta, m-am obişnuit însă să îţi iubesc ce nu-mi place mie neapărat că îţi există-n tot-ul ăsta unitar al tău de om, prea rațional de (im)perfect.

Am găsit să iubesc la tine ceva ce nu înţelegeam.
Ceva ce nu concepeam vreodată să pot înţelege că nu pot să înţeleg..; am ajuns în punctul în care să nu îmi mai conteze cu adevărat dacă aș putea înţelege un..ceva neînțeles, pentru a putea iubi.

Ei uite..! că pentru asta te iubesc şi mai tare, iubitul meu frumos!
Pentru faptul că am învățat să simt iubirea aşa cum este ea de fapt: fără logică în definiţie, cu multă logică, suficientă, în simţuri şi trăiri și in emoție.

Aşa că..ce mai contează dacă eu nu sunt perfectă pân’ la capătul cel mai din capăt?
De ce-ar conta vreun pic de imperfecţiune ori dimpotrivă! cea mai multă adunată-n mine-acolo răsturnată ori numa’ puțină, lâncezind, abia întrezărită?
Nu contează nimic din toate astea.

Contează doar să ştiu că şi tu mă iubeşti aşa cum sunt eu, fără să vrei să schimbi nimic din ceea ce eu sunt în imperfect iubibil pentru tine.

..căci dacă m-aş schimba un pic?
Şi dacă nu ţi-ar mai plăcea de mine cea de-atunci!? Și dacă nu ai mai iubi perfectul pe care ți l-ai dorit în mine?

Și dacă astfel vei afla într-un final apoteotic, ce mult iubeai de fapt ceva ce numa’ eu puteam să-ți fiu? Dar nu mai sunt??

Stai liniștit..hahahah!! Că nu ma schimb deloc!
..doar te puneam pe gânduri! Doar mă jucam cu vorbe!
Voiam să știi și tu cu-aceeași siguranță cum știu și eu că te iubesc NEĂPĂRAT așa cum ești acum!
Mult și de tot!

..iar am vorbit extrem de mult cum nu îți place ție! Și mult prea siropos, cum iarăși știu că nu-ți prea place!

Ce zici, hai..!..împodobim bradul? Am cumpărat globuri noi anu’ăsta! Și n-ai să crezi de unde..hahahah..am descoperit un shop online fooarte tare..atunci când..binee! Gata! M-am oprit! Nu te mai strâmba așa drăguț spre mine, măi iubirosule!

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

..şi uite cum te iubesc eu astăzi şi mai mult decât te iubeam ieri.
De ce te miri așa spre mine?!
A mai trecut o zi, iubesc deci cu o zi mai mult.
Șiii..strâng iubirea într-un sac. ? Staiii, măi, ai răbdare și tu un pic..!.. că-ți explic concret și imediat ce vreau să spun. Ce te grăbești așa?? Mmmm?

..îți explic cum că așa mi se-ntâmplă mie iubirea.
Număr o zi în plus, adaug o grămăjoară de iubire-n plus.
Şterg încă o zi din restul zilelor ce-mi sunt socotite, adaug picătură de rouă din ziua aceea iubirii dintre noi.

..şi uite tot aşa păţesc mereu.
Îmi întregesc iubirea pe zi ce trece.
Trec zilele crescând iubirea.
Se implinește văzând cu ochii.
Devine adultă.
Mai profundă astăzi decât ieri mereu.

image

Aaaa..în plus, iubirea mea mai are un atu: nu se îngraşă!
..deşi ţi-ai fi închipuit-o ca fiind o gospodină vrednică, trecută uşurel spre floarea vârstei a..doua, ea se încăpăţânează să nu se rideze cu straturi grăsuțe, cu dublu strat de piele lăsată, obosită, tracasată de îngrijorări şi nelinişti neghioabe, prostăloaice.

Asta îţi tot spun: că la mine-i altfel. Nu mi se-ntâmplă-aşa cum ştii tu că se petrece de-obicei cu lumea multă.

..cu cât strâng mai multe zile şi le îndes în sac acolo..ahh! și să nu crezi că exagerez cu sacul ăsta despre care îți vorbesc; chiar nu-mi ţin iubirea-n geantă, împrăştiată printre rimeluri şi rujuri şi oglinjoare în care să mă oglindesc time to time când sunt ieşită prin oraş şi am trebuinţă să-mi îmbujorez obrajii cu vreun blush ce mi-ar înviora strop de culoare vie.
Nici măcar nu am rimel sau ruj sau oglindă în vreo poşetă..dar mă rog, asta-i altă poveste..!..ți-o povestesc altădată.

Așaaa..îți spuneam deci, că de un timp încoace îmi păstrez iubirea într-un sac aspru de ţară.
Îl am de la bunică’mea care mi l-a ţesut când am împlinit vreo 14 ani şi tot atunci mi l-a și dat cadou cu lacrimi emoţionate în ochi blânzi, spunându-mi cum că..
” Maică, știi că eu n-am bani. Dar ţi-am cusut ceva cu mâna mea! Un sac pe care cu siguranţă o să-l şi arunci, nu-i cu importantă. Nu puteam să trec totuşi ziua ta fără nimic..e brodat de mine şi astea sunt însemnele fericirii din ce ştiu eu de prin bătrâni.
Să fii fericită, atât îţi doresc, maică! Şi iubită cum am fost eu de bunică’tău, Dumnezeu să-l ierte!”

Pfff..! Când o auzeam cu maică asta, mi se ridica părul în cap.
Nu suportam cuvântul în sine, mi se părea de-un ţărănism aparte, un arhaism ce mă scotea din pepeni.

..acum l-aş asculta însă în fiecare zi, cu zâmbetul pân’ la urechi, plin de iubire.
Aş şti şi cum să îi răspund.
„..şi eu te iubesc enorm!..şi voi iubi şi sacul ăsta de la tine. N-am să-l arunc, căci poartă însemnele fericirii, ale dragostei.”

Atunci l-am luat însă într-o doară, fără să mulţumesc măcar.
Cu aer indiferent și îngâmfat. Și strâmb.
Nu ştiam că în el îmi voi pune la adăpost iubirea ce-mi va creşte cu fiecare zi ce-mi va aduce noaptea îmbrăţişată tot mai strâns, cu dragoste din ce în ce mai mare şi mai caldă şi mai înţeleaptă, fără umbre de nor supărăcios, fulgerat deasupra mea; ci doar cu raze liniştite şi paşnice. Cu armonie.

Măi, și-abia atunci când am realizat că iubirea mi-o dăruiesc în primul rând eu mie şi nu eu ţie, că ea înseamnă pace în suflet şi abia apoi nevoie de tine..căci, da, am nevoie și de tine după aceea, no matter what..eh..!!abia atunci când mi-am dat seama cum că dragoste adevărată înseamnă să te iubesc cât pot eu de mult și apoi şi mai mult dacă asta mă împlineşte şi mă face şi mai fericită..uite vezi?! abia atunci m-am apucat s-o adun în sacul prăfuit primit cadou de la bunică-mea.
Acela ce avea brodat pe pânza-i aspră însemnele fericirii abia înţelese.

Ştii câte zile neiubite am pierdut? Ai idee?
Câte zile în care în loc să înţeleg că iubirea creşte cu o zi azi, cu încă două mâine..înţelegeam doar că o ţin în echilibru doar dac-o lupt?!? Doar dacă o războiesc??

..eh..! nu prea ştiu nici eu câtă iubire am lăsat să treacă pe lângă mine, de unde ai putea ști tu?!?
Am câteodată nişte pretenţii absurde de la tine, aproape mi-e şi jenă că le-am putut gândi.
Mi-e şi jenă, pe bune, câteodată când realizez că îţi ceream ţie lucruri pe care nici măcar eu nu le desluşeam în importanță.

Probabil că încă le mai bâjbâi.
Posibil, fireşte că-i posibil şi asta.
Dar măcar acum, eu astăzi ştiu că este posibil, că se poate să nu ştiu eu chiar tot şi nici despre toate nu ştiu întotdeauna..că se poate ca mâine să fiu înc-un pic mai fericită dacă voi înţelege lucru nou despre iubirea asta ce-o trăim.

În plus, de ceva vreme o tot strâng.
O aşez ordonat; zi după zi ce trece pun amintirea iubirii de ieri într-un colţ iar mâine îi adaug putere şi mai mare..nu menţin flacăra aprinsă..! Nuuu, nu doar atât! cum mi se părea c-ar fi îndeajuns într-un trecut nu prea departe de prezent.
Acum o luminez din ce în ce mai tare.
Asta fac!

..şi mă acopăr apoi cu fericire la gândul bunică-mii.
Care-mi spunea că n-are bani, de aceea îmi şi dăruieşte un lucru atât de fără importanță pe care pot să-l şi arunc dacă nu-mi place.

..când ea de fapt îmi dăruia un lucru ce nu putea fi cumpărat vreodată.
Un lucru de suflet mi-a dăruit, părticică din ea, pe care mi-a brodat însemne de sens de viaţă: fericirea aflată prin iubire.

Iubirea de sine. Care te lasă să ajungi şi să trăieşti apoi şi dragostea cu celălalt aşa cum trebuie ea trăită cu adevărat.
S-o afli şi s-o înţelegi aparte. Cu suflet.
Dragostea necumpărată în vreun fel. Nemincinoasă.
Fără preț.
Trăită prin înmulţire de sentimente bune. Adunate-n zile ce-ţi trec important.
Pentru că le dăruieşti şi nu le ceri.
Le dăruieşti fără să impui obligație de iubire dăruită înapoi.

Nu multă lume ştie să înţeleagă iubirea.
Ori scopul ei.
Ori sensul ei.

Mulţi au bani de dăruit, dar nu şi suflet de-mpărţit cu cineva.
Mulţi au multe de dăruit, dar nimic important din ce-ţi trebuie ție.
Mulţi nu se concentrează să-ţi înţeleagă nevoi, căci nici pe ale lor nu le cunosc.
Mulţi trăiesc cu senzaţia că ţi-au dat tot. Că i-ai secătuit. Dar nu prea dau nimic.
Mulţi te ceartă că-ţi tot dau una alta permanent.
Zi după zi ce trece ei numa’ au dat şi n-au primit nimic în schimb.
Nici pic de recunoştinţă n-ai răspuns tu înapoi, deşi ei au tot insistat cu trocul.

„Eu tot îţi dau. Iar tu??!!..Nimic?”
„Nimic! Eu n-am nimic de luat de la tine, nu ştiu de ce-mi plângi în fiecare seară că îmi dai câte ceva.
Nu mă cunoşti deloc, nici măcar nu ştii că eu nu am nevoie de la tine de nimic.
Eu dăruiesc, doar că tu nu observi.
Îmi faci cadou într-una genţi fără valoare, deşi ţi-am explicat într-o mie de rânduri că am deja un sac.
Un sac mare și încăpător ce-mi este îndeajuns!”

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Toţi ne gândim cât de minunat este să iubeşti şi să fii la fel de iubit cum simţi și tu că iubeşti la rândul tău.
Eu aşa cred cel puţin, cred că ăsta ar fi țel de viaţă la modul majoritar, uneori probabil la nivel subconştient.
Toţi când prindem o persoană, un om, o speranţă de mânecă, am face imposibilul, dacă-l simțim al nostru…! Compatibil și complementar in viitor de timp din viață.

..fiecare după cum crede de cuviinţă: unul copleşeşte cu atenţii gestuale, altul cu multe carduri puse la-ndemâna persoanei iubite, alţii mângâie în somn..

image

Când iubim, manifestăm fiecare cum putem, cum ştim şi cum simţim, această iubire magică pe care o vrem împărtăşită şi pe care n-am risca s-o pierdem nici un milimetru.

Dar ce se-ntâmplă când deja o respirăm? Ce se-ntâmplă când suntem convinşi că ne există?!?
Când ea trăieşte, e certă, e lăsată în mâinile noastre, s-o manevrăm după bunul plac?!?

Ehh!! Asta-i problema!
..atunci, o renegăm!
” Ce spui?!? Mă iubeşte, ştiu! Şi eu iubesc la fel! Dar asta-i tot?!? Asta să fie tot?!?”

Brusc nu mai vrei nimic din ce-ai visat.
Mai bine rămânea neîmplinit visul iubirii, în stadiul de fantezie, nu-i aşa?!?
Decât obositor atâta în restricţii, în îngrădiri şi în probleme ce tot..nu mai există!!

C-aici, da, aici voiam s-ajung!
Când iubeşti cu totul şi eşti iubit la fel, s-au terminat problemele.
Nu mai ai conflict, nu mai ai planuri, nu mai ai om de convins că meriţi să fii iubit…și totuși zic că ea, iubirea, ar trebui să te copleșească cu nevoie de prezența persoanei ce-o iubești.
Ori poate mă înșel, și mulți o percep altfel; închisoare de gânduri noi, minus speranță fericită, sfârșit de bucurii temporare cu rătăcire bezmetică, neliniștită, într-un atemporal dansant.

Sună ciudat să începi să ai probleme, tocmai din lipsa problemelor ce nu ţi s-ar mai putea ivi. Ce nu se mai ivesc, de bine ce îţi e!
Sună anapoda, nu simți așa?!?..

.. dar pare că realitatea se mișcă în ritm anapoda, câteodată..!!
O fi firesc.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

În orice fel am încerca să definim iubirea, fiecare, ori împreună separat, am senzaţia că am ajunge totuși la niște numitori comuni.

Iar asta pentru că iubirea…

Iubirea te-ndeamnă să fii vesel când cel pe care-l iubeşti, zâmbeşte.
Vei fi îngrijorat, nu?!? când nu se simte bine omul de-l iubeşti..vrei să-i ştii problema care astăzi îl apasă şi-l determină să nu fie prea fericit.
Vrei să fii mereu la curent cu stările persoanei pe care-o iubeşti..vrei să ai idee despre ce l-a amuzat astăzi la prânz, vrei să ştii şi ce l-a deranjat ieri seară, îi zâmbeşti complice dacă simţi că ai chef de-o şicană câteodată..; doreşti să-i spulberi îndoieli dacă îţi spune că i-ar exista, îţi trebuie să-l ştii relaxat şi deloc încordat pe viaţă.

Dragostea nu-i chiar aşa de misterioasă însă. Ori de nedefinit. Dragostea este doar o emoţie puternică, o strângere de inima favorabilă, pozitivă, vizavi de o persoană față de care ai atașament.

image

Citeste mai mult aici.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Şi doar aşa eu pot să te iubesc!
Şi doar aşa simt eu iubirea!
Nu pot să te iubesc cu jumătate de măsură, mereu am ştiut că ţi-ar fi de-ajuns și-atât.

..doar că eu iubesc măsura toată; și încă o dată pe atât cred c-aş putea. ?

Aşa sunt eu. Sau tu nu ştii?!?
Aşa mă iubeşti şi tu.
Pentru că ştii că te accept cu totul, pentru că eşti convins că nu iubesc jumătate din tine cu o jumătate a mea de măsură.

image

Ideea e că asta se întâmplă rar.
De-aceea poate şi consideri, fără să ştii că ai considera vreun pic, că ăsta ţi-e noroc în viaţă.
Şi de aceea, repet, tot de aceea, mă iubeşti şi tu atâta.
Cu un pic peste jumatea de măsură ce ţi-ar fi convenit să o visezi, s-o simți, în numele iubirii.
Îţi place să fii prizonier în iubire, dar să lucrezi cu normă pe jumate în acest prizonierat acceptat de bună voie.

Te cam enervează, am observat că te agasează un pic, că nu accept sferturi de măsuri adunate pentru a forma cu greu un tot unde să mă lăfăi eu mulţumită.

Dar ce să fac, iubitul meu?!? Aşa sunt eu.

Iubesc prea mult, doresc şi mai mult iubirea să ţi-o simt.
Aş fi în stare de leşin permanent fără ea; în stare de comă, când doar respiri viaţă, fără să o și trăieşti.

..că de-aia zic, n-aş avea pic de rost să respir clipe, fără să respir iubirea..păi să respir un timp pierdut în van, aşa?!?
Unde-i rostul minutului ce trece, dacă nu îl ţii minte? Dacă nu-l ai în amintiri pe-acolo!?

..de-aia zic, iubesc cu toate măsurile pe care le găsesc pe lângă mine!
Le adun buluc şi le trăiesc iubind cum trebuie în felul meu; şi nu cu jumătăţi din ele!
Nu aş putea să-mi iert o clipă înjumătăţită sau uitată, sau pierdută din neglijenţă..!

Nici nu-mi dau seama de ce-ai vrea tu mai puţin!

Dacă ne trece mâine viaţa?!? Dacă se duce..nu ştiu unde?!?
Dacă apuc în ultimul minut din mine conştient, să regret un ieri când n-am iubit destul?
Când n-am spus că iubesc?
Şi cât iubesc?!? Ori cât pot să iubesc de mult?!?

Nu vreau regrete, de-aia zic!

Iubesc acum cu măsurile mele, toate, întregi!
Nu-mi înjumătățesc fericirea! Nu vreau, nici nu gândesc să pot!
Nu vreau să pot să nu iubesc! Vreau să repet într-una iubirea asta a mea. Multă. Toată.
..şi foarte întreagă!

Nu înţeleg însă de ce vrei tu doar jumătăţi.
Aşa eşti tu mai fericit?!? Cu asumare de regret pe viitor?!?

 

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon

Ne plicisim mereu de noi..! Firește că ne plictisim apoi și de ceilalți.
Nici nu ştiu ce să mai zic..; tot aud oameni ce se plâng de rutina relaţiei în care sunt avântaţi de ani buni..cincispreze..douăzeci chiar..!!. nu înţeleg cum de brusc realizează acești oameni plictisul ăsta inexplicabil în care au stat însă liniştiţi de-atâta vreme.

De unde nedumerirea mea..??

Păi nu se-ntâmplă cumva să realizăm câteodată că ne-am plictisit de-a dreptul şi de tot, până și de noi înşine?
Pe bune, dar nu sunt dimineţi când ne trezim și observăm iritați, cum că ne mişcăm acelaşi trup de ani de zile, tot mereu același?!? că prea privim mereu aceeaşi faţă dimineața, în oglinda noastră, aceeași, de la baie?

Se-ntâmplă zile când nu mai simţim nici cum c-ar fi firesc să fim prieteni cu noi înşine.
Nu ne convin deciziile pe care le-am luat, ori am reacţionat prost în nu ştiu ce moment când ar fi fost necesară nu ştiu ce altă reacţie inteligentă..şi tot aşa mai departe.
Și-atunci, mă-ntreb..

image

Păi câtă vreme avem ore, zile, chiar săptămâni, când ne simţim în rutină plictisită cu noi înşine, nu-i deci, la fel de firesc, să simţim acelaşi lucru şi în parteneriat?
Nu-nţeleg de unde atâta uimire ori supărare ori uneori, da! chiar şi nevoie acută de schimbare a partenerului, doar pentru că simţim un plictis câteodată.

De ce-l expui cu atâta indignare, de ce-l vorbeşti ca pe ceva ce te irită, te agasează, şi-n care nu mai poţi trăi?? Dar nici măcar un minut?!?
De ce superi omul cel mai apropiat de tine ?!? care, culmea!! cu siguranţă a simţit şi el ceva asemănător cândva probabil, darrr..nu a reacţionat ca fiindu-i un capăt de ţară..nu te-a gonit din gânduri, nu te-a jignit în vreun fel..ba și mai mult! ţi-a ocrotit sentimentele, pentru că te iubeşte.
Și astfel a hotărât ca nici măcar să nu-ți spună plictiseala lui de tine.
De astăzi.

Ne plictisim câteodată de oamenii care ne iubesc şi pe care-i iubim cel mai tare.
Posibil să ni se pară că ne-am putea dispensa de ei uşor în momentele acestea, conştientizate ca fiind prea rutinate, prea la fel..prea fără rost să le mai trăim din nou şi mâine.

Păi da, ne cam plictisim de starea asta de bine, când ne devine liniară fericirea…nu-i așa?!?
Şi-atunci, am renunţa la ea cu totul..! atunci i-am da un şut puternic..!
Şi-un gol pe măsură!

„…și-am reuşit să scap..!!” ne spunem în sine mai apoi, de-a dreptul ușurați.

O aruncăm departe pentru că ne dorim, da, vrem să mai trăim din nou și iar, bucurii mărunte. De orice fel.
Ne e dor de altfel, de-o fericire de moment.
Cu oameni noi, neapărat, care să ne spargă plictisul de care ne-am plictisit atât de rău.

Şi-atunci se-ntâmplă să ne trezim într-o dimineaţă, să ne privim în oglinda de la baie şi să ne supărăm profund pe noi de această dată.
Cu adevărat să ne certăm pe noi înşine.

..pentru că am aruncat pe geam rutina care ne împlinea şi-n care trăiam o fericire confortabilă.
Eternă, nu vremelnică.

Atunci abia realizăm că viaţa este toată un plictis dacă ne-am hotărât noi înşine, fireşte, s-o percepem ca fiind aşa.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon
Page 1 of 51234…Last »
Fără categorie

Interviu Adrian Telespan

IMG_2218

 
Ai apărut de niciunde, fără experienţă multă în scris cărţi, şi iată totuși că de la prima ta apariţie, „Cimitirul”, a și intrat deja în topuri ca fiind cea mai bine vândută carte a anului trecut.
Cum crezi că s-a-ntâmplat asta?
Că mi-ar trebui şi mie un pic din norocul tău, deşi nici de-al meu nu prea mă plâng pe de altă parte..

A fost şi noroc într-adevăr.
Am avut noroc că am lucrat 12 ani în presă înainte de a scrie cartea, iar foştii colegi m-au ajutat să o promovez.
Dar, pe lângă asta, a fost foarte multă muncă , în sensul că jumătate de an de la lansarea cărţii, zi de zi, am petrecut între 10 şi 14 ore pe Facebook vorbind cu cititorii.
Cred că asta a fost criteriul care m-a ajutat să am succes, faptul că cititorii au putut intra foarte uşor în contact cu mine şi se bucurau că puteau face asta.
Foarte mulţi mi-au scris, după ce le-am răspuns, că sunt foarte încântaţi, că le place cartea unui autor care n-a murit şi vorbeşte cu ei.
Tot timpul am fost de părere că interacţiunile umane sunt foarte benefice în orice context şi, în urma experienţei cu Cimitirul, mi-am dovedit că am dreptate.

Cimitirul-Adrian-Telespan

Ai simţit vreun pic de teamă în a-ţi asuma în scriere, povestea de viaţă a personajului central al cărţii, Adrian Green?

Teamă în sensul că societatea românească poate nu este încă pe deplin o societate deschisă spre oameni ce nu se încadrează într-un general unanim valabil.

IMG_2219

N-am avut niciodată teama asta pentru că am ştiut că această carte e mai mult decât povestea unui homosexual. Am ştiut că oamenii, indiferent de orientarea sexuală, o să se identifice cu una sau mai multe dintre situaţiile/emoţiile cu care se confruntă personajul de-a lungul poveştii.
În plus, în afară de mine, nimeni nu o să ştie niciodată care părţi din carte sunt fictive şi care părţi sunt reale.

Am avut oarecare temeri însă, vizavi de reacţiile celor apropiaţi din viaţa reală şi care apar în carte.
Nu am intenţionat să-i rănesc şi, din fericire, ei au înţeles asta.

Ce cărţi, filme te-au marcat în sens pozitiv în copilărie?

Am citit toată colecţia Jules Verne.
Prima carte pe care am primit-o cadou a fost „Insula cu elice” a lui Jules Verne.
A fost primul meu contact cu imaginaţia unui alt om, dacă pot să zic aşa. Primul film pe care l-am văzut la cinema a fost unul din seria „Sandocan” şi acolo am văzut prima dată un tigru viu, cred că aveam vreo patru ani.
La televizor mă uităm la „Toate pânzele sus” şi „Cireşarii”. Cred că mi-a plăcut foarte mult ideea că pe pământul asta se poate întâmpla orice.

Citeste si…  Interviu Delia

Dar negativ ce te-a marcat, în aceeaşi ordine de idei?

Tind să cred că nu am cărţi şi filme care să mă fi influenţat foarte mult.
Există, însă, o chestie care mă deranja. Când eram mic de tot, între 3 şi 5 ani, bunica din partea tatălui, care a fost învăţătoare, îmi citea „Povestea porcului” de Ion Creangă. A fost preferata mea. Şi, în povestea asta, ştim cu toţii, e vorba despre un porc mic, pricăjit, vai de capul lui, pe care îl adoptă doi bătrâni. În textul original, Creangă îl descrie pe porcuşorul ăsta ca fiind amărât. Şi mă deranja foarte tare cuvântul ăsta şi o rugăm pe bunica-mea să nu-l mai zică atunci când îmi recitea povestea. Mi se pare extraordinar cum aşteptam de fiecare dată cu sufletul la gură să văd ce se întâmplă în poveste, în ciuda faptului că ştiam toate detaliile la perfecţie.

IMG_2220

Îmi plac oamenii asumaţi, oamenii puternici prin verticalitate, persoanele autentice. Este dificil să te asumi sexual şi să învingi cu mult curaj, cum ai făcut tu, prin impunere, un mod diferit de a fi, de a trăi într-o relație de parteneriat? Cum e?.. greu, uşor..acceptabil??!

Niciodată, adult fiind, nu mi-a fost greu să fiu homosexual. În adolescenţă am avut ceva probleme. Sunt din Drăgăşani, un oraş mic din Oltenia, unde se vedea destul de uşor că sunt altfel. Nu jucăm fotbal, nu aveam o prietenă, nu discutăm despre maşini. Era evident că e ceva altfel cu mine, iar unii oameni aveau oarecare reticenţe la treaba asta. Nu am avut, însă, niciodată probleme reale. Nu am fost agresat fizic sau verbal. Pot spune că am avut noroc.

Cum a fost printre altele, la festivalul de muzică, de unde abia ce te-ai întors?

Electric Castle a fost foarte mişto ca atmosferă. Line up-ul nu a fost chiar unul pe gustul meu, dar, când vezi mii de oameni că se simt bine, te simţi şi tu bine. Cel puţin mie aşa mi se întâmplă. L-am descoperit pe Disco Modern şi mă bucur de treaba asta pentru că a fost un an destul de sărac în ceea ce priveşte muzica pe gustul meu.

Oraşul preferat? Unde crezi că ți-ar plecea să trăiești, unde te-ai muta fără remuşcări dacă ai avea resursele financiare necesare?

Momentan stau la Cluj şi îmi place de mor. E un oraş cu o energie exclusiv pozitivă. Am şi prieteni foarte buni aici. Prin urmare, cred că deja locuiesc în oraşul în care m-aş muta.

Planuri, gânduri, idei pentru următoarea carte?

Zero. Şi, chiar dacă aş avea, nu aş vorbi despre asta până nu ar fi gata. :)))

Loading Facebook Comments …

Leave a Comment




Despre femei puternice. Slabe insa cand iubesc. Cum suntem in majoritate.
Despre a fi corect in general si despre a avea o remuscare doar, care te marcheaza probabil pe viata,in particular.
Despre a accepta sa fii amanta, cand stii cu tot sufletul, ce fericiti ati fi sa-i fii sotie.
Despre a te sacrifica ani buni, pentru ca-i important pentru el sa te sacrifici. Si fara ca el macar sa stie.
Despre oameni puternici cu slabiciuni. Cum suntem toti.
Despre a admite ca nu exista om pe lumea asta atat de puternic care sa nu-si constientizeze, macar in sinea lui, un calcai al lui Ahile.
Despre a te iubi asa cum esti: puternic si slab deopotriva.
Despre viata.

FacebookTwitterPinterestGoogle +Stumbleupon