Nu-mi deschizi portiera, nu mă pupi când pleci sau când vii, nu-mi faci declarații eterne de dragoste, nu mă copleșești cu laude sau complimente, nu-mi spui ‘ te iubesc’ frecvent, nu mă lauzi, nu-mi pui vin în pahar, nu-mi lași ultima bucată de pizza, nu-mi cumperi flori, nu mă suni fără motiv. Dar mă iubești pe veci. Și știu și cred și simt. 

Știi măcar cum te iubesc eu nevorbit?

Dar știi..cât de mult te iubesc eu?
În șoaptă sau pe vârfuri doar, dansând.
Mimez pași de Bolero când te gândesc pe tine.

Dar știi tu, câtă putere are dragostea mea? Mmm?? Știi?
Răzbate în întuneric. Se reflectă în întuneric ea cumva.
Devine vizibilă astfel; însă doar pentru cei ce-mi prind privirea. 

Știi cum reușește iubirea asta a mea tăcută, să fie impresionantă prin lipsă de cuvinte, spuse totuși?? Ai idee măcar, ce îi dă ei fortă atât de mare??! Știi un pic măcar, cum de se face auzită ea și cum de răzbate prin zgomotul puternic în care te tot învârți?

Cum de o șoaptă se face auzită în lumea asta atât de aglomerată, controversată și tot mereu nesigură și neajunsă afectiv??!

…observi tu, cum te ajunge soarele meu mereu și tot mereu, chiar și pe timp de furtună, observi cum permanent te tot ajunge el?

Știi de unde am eu, repet, atâta putere? Știi?

Păi..de ce stai, măi, pe ganduri cu răspunsul? Este atââât de simplu!!!

Nu-i ghicitoare grea aceasta și n-am nici vreun substrat inteligent pe-acolo preparat și foarte ascuns.

Păi…măi, „te iubesc”-ul meu abia șoptit, ți-aude glasul gândului.

Care-mi spune mereu dar și tot timpul:

„Ba nu. EU te iubesc mai mult decât îmi șoptești tu…!”

Adina Banea

Așa iubim viața astaaaa..! Căci nici n-o cunoaștem altfel, decât trăindu-ne! — with Roxana ilie at El Capitan.

i

Ce înseamnă cuplu fericicit? În câteva fraze?!?

Înseamnă acceptarea şi dorinţa înţelegerii divergenţei de opinie chiar, dacă ea există din punctul partenerului de vedere.

Înseamnă validare de mine în principal şi apoi şi validare de înţelegere a lui, partenerul meu compatibil, prin faptul că te aud, dar te aud mereu, atunci când îmi vorbeşti.

Deşi eşti diferit de mine genetic, căci aşa ne naştem, eu totuși te aud când strigi în gura mare diferenţele majore dintre noi.

..deşi nu le înţeleg, am totuşi puterea şi toleranţa măcar, de a le accepta existenţa.

Accept fără să vreau nici să înţeleg de altfel, teorii de când lumea, cum că masculul este genetic hotărât să mă însămânţeze; pe când eu, femeia, tot genetic, vreau să-l şi păstrez pe veci, cu sămânţă cu tot lângă mine, dacă tot m-am hotărât că merită să dau rod de om nou din noi doi.

Cuplu fericit, revenind, căci iar alerg printre idei şi mă pierd în ele totodată, nu înseamnă doar cuplu prieten cum ar putea părea la o privire superficială.

..acel prea prieten care doar ma înţelege subiectiv, fără să asculte însă cu adevărat ceea ce spun, care e de acord mai mereu cu mine, doar din principiu dat de sentiment afectuos pe care n-are chef să-l dezbată.

Înseamnă cuplu fericit acela în care contează până şi o opinie diferită de idei contradictorii importante. Căci aşa putem trăi doar paşnic sau mulţumiţi.. sau cum vreţi voi să spuneţi..şi în doi. Acceptând nuanţele diferite de aspecte asemănătoare, legate de percepţie diferită asupra vieţii. „…contradicţia noastră de astăzi te-a supărat. Eu te-am supărat!!! şi vreau să ştiu de ce am făcut-o, aş vrea să şi înţeleg pentru a nu mai greşi încă o dată şi pentru a nu mai fi tu din nou aşa de tristă; pentru că-mi pasă, chiar îmi pasă, da, dacă ai zile atât de proaste, cum observ că ai avut azi.”

Înseamnă că măcar vreau să îţi ASCULT părerea, n-o trec la plictiseală dată de rutina cuplului în care suntem de enşpe mii de ani.
… „Că nici măcar data de sărbătorit evenimentul nostru cel mai important” nu o ţin minte. ( ne-am disputat şi subiectul asta în trecut, am remarcat că ai înţeles si tu, deși nu îți convine, că bărbaţii nu ţin minte date; de atunci, nu ai mai trântit farfurii pe masă din cauza de zi uitată..îmi scrii tu cu o zi înainte dacă sărbătorim în vreun fel anii de căsătorie sau alte eveninente cărora tu, femeie fiind, le acorzi o altfel de importanţă. Sau doar eşti născută cu memorie mai bună, e posibil şi asta, nu?) M-ai auzit, deşi n-ai înţeles exact motivele pentru care bărbaţii uită zile ce nu-i marchează în acelaşi mod ca şi pe partenerele lor.

.. cuplu fericit înseamnă respect şi validare de opinie neînţeleasă câteodată întru totul, pentru că eu respect entitatea ta ce-i diferită de a mea.

Căci mă faci să zâmbesc des. Căci tu în general mă faci fericit. În general eşti paşnic şi nu certăreţ cum ai fost azi poate și din cauza mea.

Nici pe noi personal nu ne înţelegem uneori. Sau nu ne place de noi câteodată, în diverse circumstanţe date de gena moştenită.
„Nu-mi place că-s cam neatent mereu sau împrăştiat tot timpul sau nu foarte sociabil pe cât mi-aş dori.”
După ani în care n-am fost de acord cu mine în anumite privinţe, m-am asumat cu neregulile mele greu schimbabile. Nu mi le înţeleg încă, dar nici n-am şanse să le îmbunătăţesc aşa cum mi-aş dori. Aşa că mi le asum, pentru a nu aduna frustrări.

Pe de altă parte, prieteni am mulţi şi mă mulţumesc ei, prietenii mei, des. Fireşte că suntem ŞI prieteni cu partenerul nostru. Dar nu-i de ajuns însă, după cum spuneam chiar la început de idee de dezbătut cu voi azi, aici.

Prieten sunt şi cu vecinul.

Dar pe alocuri nu-l respect neapărat prea tare: minte mult, bea şi mai mult, este cameleonic în funcţie de impresia pe care vrea s-o lase şi nu-şi impune cu precizie principii bine stabilite de viaţă cum faci tu, prietenul, dar şi partenerul meu pe care-l şi AUD şi îl gândesc dacă-i nemulţumit astăzi, sau dacă are o critică argumentată real către mine tot astăzi.

Îl aud pentru că-mi pasă şi pentru că mi-e important să detectez divergenţele noastre pe care le vom vorbi mereu, în caz că nu le ascultăm cu atenţie.

Le vom relua în certuri şi mâine, dacă nu le trecem la chestii diferite despre noi, luaţi în plan separat fiecare, pe care putem însă, să le acceptăm, căci nu ne deranjează zilnic exagerat de tare.

Păi dacă amicul meu iubeşte Centru Vechi iar mie-mi displace printre altele, el amicul meu îmi rămâne tot UN prieten, căci nu sunt obligată să-l alerg prin Centru Vechi, dacă eu am chef de Loft.

Certurile multe într-un cuplu nefericit, nefericit da, am scris bine, date de divergenţe multe şi mereu neascultate din nepăsare de moment sau din neatenţie doar alteori, înseamnă printre altele, dacă lucrurile se tot complică negativ în timp, doar nevalidarea partenerului tău în plan personal.

Nici prietenie nu mai ai atunci; deşi ai putea avea senzaţia că o ai, confundând-o însă cu amiciţia; amiciţie ce nu-i de multă durată cum e prietenia dată de afecţiune şi înţelegere profundă. Atracţia sexuală..scade şi ea cu timpul, iar diferenţele majore existente cu adevărat dintre un bărbat şi o femeie devin tot mai semnificative.

În asemenea certuri cotidiene sau săptămânale, sau..mai ştiu eu cum, începi să urăşti femeia respectiv bărbatul, generalizând. Continuând mai apoi, relaţia în cuplu nefericit în care te-ai avântat într-o zi: ziua aceea pentru care tot eşti certat că ai uitat-o ca și dată imporyantă pentru voi. Gândeşti logic tu astfel, că aşa-i dragostea ! Plină de certuri. ..şi n-ai ce să faci..cu oricine ar fi la fel.

Nu ştiu ce să zic cu iubirea asta atât de certăreaţă şi neîngăduitoare.

Se poate numi doar dependenţă de o persoană, obişnuinţă cu aceeaşi persoană de mult timp, comodiytate/teamă de a o lua de la început şi tot aşa mai departe.

Cuplu fericit eu zic totuşi că este doar cuplu ce-şi acordă importanţă, în parteneriat, precum şi-o acordăăși în plan individual.

Ce se ascultă reciproc, ce se validează reciproc, datorită respectului reciproc ce intervine vis-a-vis de o persoană cu adevărat importantă ţie, ba chiar şi prin neînţelegere de idee (dar acceptare a ei într-un mod tolerant) ce vizează scop genetic atribuit sexului diferit ce ne uneşte într-o compatibilitate de doar 90 la sută; probabil.

Restul de 10 la sută rămaşi incompatibili, chiar dacă-i certăm uneori, ne armonizează relaţia prin diferenţa de nuanţă neînţeleasă, dar iubită.

Să avem măcar răbdare să o ascultăm până la capăt!

Multe femei se-mbraca pentru barbati.
(Sau se dezbraca pentru ei..)
De obicei insa, majoritatea dintre noi, ne- mbracam doar pentru alte femei. 

” Cel mai important lucru pe care îl vei învaţa vreodată, este să iubeşti şi să fii iubit.” Moulin Rouge 

Tot aud discutându-se din ce în ce mai interesat în ultima vreme, fără relavanță interesantă însă, căci de aceea îmi și doresc să punctez astăzi, orgasmul femeii. Este diferit de cel al bărbatului?
Cum se manifestă el? Există el? Când se preface ea, sau dimpotriva, când cu adevărat nu îl trăieşte deloc, căci încă nu îl cunoaşte?

Când oftează orgasmic femeia fără vreun final picurat, însoţit şi de ejaculare şi când oftează ea doar a plăcere mimată în zgomot valabil doar in filmele pentru adulţi..puternic şi prelungit; din însăşi dorinţa de a nu mai prelungi tu, masculul, viril, cu alte 5 minute ce durează o veşnicie..pentru că vrei să-mi pară că ţii cont şi de senzaţiile mele, femeia ta de azi?!? 

În primul rând, ca să ne-nţelegem..femeia nu ejaculează.
Si nici nu picură.
Se încălzeşte doar pentru o secundă cumva psihic şi, mai apoi, dacă are un orgasm într-adevăr şi fizic, dogoreşte un picuţ şi prin părţi ..unele părţi. Se mai şi inundă câteodată, ea femeia, în timpul orgasmului, ce-i drept. Când e foarte puternic el sau profund sau..îi era dor căci a trecut ceva timp.
Dar nu stropeşte însă în vreun fel. Este de neimaginat cât de uşor de păcălit sunt încă bărbaţii, chiar şi la o vârstă deloc de neglijat..cum nu simt ei deloc feeling-ul femeii.

Şi ca să spun ceva şi mai concret: eu cred că ştii şi tu, ca si bărbat.. în străfunduri ştii, nu?!? deşi nu te umezeşti vreodată în stil de femeie, simţi totuşi când partenera are orgasm sau nu are nici măcar un rictus orgasmic.
Ai plăcere orgasmica si tu, de altfel, mai degrabă si mai simțibilă, doar când povesteşti altor..cunoscători” despre o seară trecută de neuitat..dansată în trupuri unite de un Bolero prea clasic pentru modernul în care trăim, dar deloc credibil nici pentru restul dintre ei, stai liniştit!

Nu urlăm nici noi: „te iubesc” la final! Căci nu ne copleşeşte vreo iubire mai mare de moment.
Poate o descărcare fizică, dată de un de act sexual banal adeseori; doar nu-i mereu mirific, nici la noi, relaxează-te. Nu urlăm noi, femeile, nici numele tau în extaz de-o clipă. Că nu ne gândim la tine defel atunci, de asemenea..ci la ce mişto a fost atingerea aia. „Trebuie să repet exact poziţia..mmm..cum stăteam eu mai exact?!? M-a pătruns chi ar fixcum trebuie.” ..iar fantezia mea a fost pe măsură şi ea..a culminat repede, apoteotic. Sau banal. Sau firesc. Sau deloc deseori, neştiut deloc ramane.. şi de nediscutat lipsa orgasmului femeii, căteodata. Ne e ruşine nouă cumva. Le e ruşine, pardon. Sau jenă să nu jignească bărbatul ce jigneşte primul aş spune eu, prin lipsă de curiozitate ori lipsă de atenţie. Sau doar din nepăsare nu isi extind ei partenera într-un feeling orgasmic sexual.

Femeile, nici ele, nu au nevoie de îmbrăţişări multe şi lungi după terminare de sex, căci şi ele au mai degrabă dorinţa de duș…cât mai rapid.
Noi, femeile, nu atingem un orgasm ce va tot fi în derulare, din momentul plin de romantism datorat unei cine în doi, de care nici voi..acu’ pe bune, nu?!? nici voi n-aveţi mare tragere de inima să alergaţi marţi seară prin restaurante..nu va trimfa orgasmul nici în continuarea de după cină, care mai durează şi ea un dus înainte şi apoi altul după.. Una alta. Răsuflăm neintimidate noi, dar mai conştiente de necesităţi trăibile sexual în atingeri în principal şi nu facem confuzii între vreun sentiment matern de afecţiune îndelungată, cu vreun sentiment de excitaţie fizică. Din punct de vedere sexual, orgasmul ni-l trăim, din ce am înţeles eu discutând cu destui bărbaţi sinceri şi suficiente femei..sincere şi ele, cam acelaşi feeling.
Unisex .

Orgasmul, indiferent de sexul despre care vorbim, reprezintă în principiu o stare de foarte bine, dar mecanică; care transpare în atingere altfel decât atunci când te gâdili, spre exemplu, şi razi după aceea în hohote.
Te gâdilă într-un mod ce denotă alte treburi, pe care le ştiţi cu toţii şi de care nu ne plictisim niciunul niciodată. Indiferent de vârstă; poate ne plictisim doar de partener câte unii, din păcate.

Deci, că alta era tema discuţiei, orgasmul, dacă l-am cunoscut vreodată ca şi femeie, este aproape el şi de definiţia pe care încearcă să ne-o explice şi bărbatul.
Singura diferenţa constă în faptul că la bărbat este vizibil şi fizic acest orgasm, pe când femeia poate să-l mintă mai uşor.

De aceea sunteţi voi, bărbaţii, un pic nedumeriţi. Dacă nu simţi ceva, nu poţi nici să explici.
Atunci crezi baliverne fără sens despre lucruri cu un singur sens important. Cum naiba să fii totuşi atâta de naiv, încât să ai senzatia că el, orgasmul femeii, la câte unele mai exact, este aparte şi cantitativ, ba chiar lichid?!? indiferent de câtă apă bei, nu există asemenea treburi, iar ce există totuşi pe acolo rareori, depinde din nou de atingeri..şiii deşi pare asemănător pentru câte unii, NU are vreo legătură cu orgasmul propriu.
Tot el bărbatul, n-are cum să fie atâta de naiv,r epet, încât să creadă că ea, femeia (aceea rară) are descătuşare orgasmica mereu şi categoric de 9 ori în 5 minute, time to time. Doamne fereşte!!

Ce naiba, îl frustrăm pe bietul bărbat cu minciuni atât de mari!

În concluzie, femeia orgasmica, este cu adevărat orgasmica, doar atunci când si bărbatul vrea să-i aducă orgasmul. Şi nu să-l cumpere.
Când partenerul tău are dorinţa reală de a te simţi cum vibrezi şi-şi va dori ca vibrarea să-i aducă şi lui energie sexuală pozitivă reală, nu te va întreba la final: „dar tu? Si tu ai terminat? De câte ori???”
Te va săruta doar, înainte de a fugi şi el spre baie, pentru ca după să te strângă în braţe de „noapte bună „!

Dacă spui lucruri pozitive, vei începe să şi gândeşti pozitiv. 

-Te-ai lansat într-o trupa ce nu mai are nimic actual de zis sau de cântat..şi ai devenit Lora !! cea pe care o ştim în unanimitate, noi toţi astăzi.

Fireşte că leoaica din tine nu s-a dat bătută..să fie si motivul semnului astrologic, cheia succesului tău profesional?

Lora: Băi..nu ştiu..cheia succesului tuturor, eu cred că este de fapt, o cheie universală. Pasiunea pentru a cânta şi probabil că şi norocul de a avea şi o voce bunicică, mai apoi si muncită; căci să ştii că este şi foarte antrenată, prin ore multe de canto şi chestii ce nu sunt cunoscute toate publicului.
Mă defineşte ambiţia de a fi azi mai bună decât ieri. Şi mâine şi mai bună pot să fiu, dacă îmi pun nervii şi oboseala un pic mai mult la încercare….hahahah

Tu ce zici, n-am dreptate? 

– Ambiţia fireşte că este cea mai importantă pentru a intra în topuri..indiferent de categorie.
Dorinţa de a excela, însă, sunt convinsă că ţine şi de zodie..vorbesc în cunoştinţă de cauza, ambii mei părinţi ,ambii, subliniez… si nu ştiu dacă realizezi exact câtă bătaie de cap mi-au dat:)) sunt lei. Glumesc, îi iubesc aşa lei’ cum sunt ei, cu tot cu perii ăştia albi mulţi pe care….îi iubesc oricum!
Viaţă personală? Ce ne spui si despre ea? Tot împlinită ţi-este?

Lora: Mereu am fost împlinită pe toate planurile. Se întâmplă suişuri şi coborâşuri şi în plan personal ca şi în plan profesional, câteodată. Nu poţi fi mereu vizibil pozitiv şi din toate punctele de vedere să ai numai ascensiune.
Sunt bine şi personal însă, ca să-ţi răspund întrebării personale de mai sus. 😺

– Te ştie o ţară-ntreagă. E greu?

Lora: – Greu? E sublim! Este rezultatul muncii mele de o viaţă, păi tu ce crezi, muncim degeaba noi?!? Că acum mai are şi părţi negative, mda..are! Dar le trecem cu vederea, căci am citit pe undeva, că ajută tot mereu să ai un spirit pozitiv.

– Modernă tu sau mai degrabă un pic conservatoare??

Lora: Eu sunt doar eu. Spirit liber şi indisciplinat.
Fără legătură cu trendul individualizat , mereu la modă cu trendul ce mă reprezintă.

-Când ai făcut sex ultima dată?

Lora: Cândva.😂 Eu sunt atipică. Iar sexul îmi reprezintă parte personală şi mai mult decât atât, o parte intimă, ce nu o dezvolt în general şi în mod public.

– Eu am făcut alalteieri, în caz că erai curioasă! Ahahahh
Pe mine mă încarcă pozitiv sexul, că tot vorbeai mai sus cu 2 rânduri despre a fi pozitiv, în genere.
Despre asta ai o părere ce ne-o poţi împărtăşi, sau ţine tot de domeniul tău privat? Cum te-ncarca pe tine sexul?

Lora: Tot ce ţine de emoţional, în principiu, dacă mai e şi orgasmic, pe deasupra, e de bine!! descărcare fiind chiar, e de bine! Aşa că bravo! Bravo şi mie!!:)))

– Te consideri si o persoană inteligentă emoţional?
Te întreb, căci chiar îmi urmează un articol pe tema asta şi în plus, efectiv m-a şi marcat pozitiv „Inteligenţă Emoţională” scrisă de Daniel Goleman.

Lora: Foarte tare carte!! O recomand şi eu!! Îţi explică într-un mod firesc şi simplu de înţeles, lucruri esenţiale despre ce înseamnă chestii importante despre tine; le defineşte bine prin exemple ce le parcurge uşor orice muritor de rând, ce nu neapărat a terminat facultăţi de psihologie o mie : inteligenta emoţională este o calitate! Este!! Printre altele, pe lângă un raţionament imbatabil, se remarcă şi printr-o empatia aparte, pe care o ai cu oamenii din jur, dacă ai şi inteligenţă emoţională, pe lângă cea dată de IQ.
Şi da, din fericire, şi eu am noroc s-o număr printre calităţile mele genetice.

– Toate planurile îndeplinite in viitor cu ambiţie şi profesionalism, cum ne-ai obișnuit!! Aşa-ţi doresc!

Lora: Blog tare cu oameni ce-ţi împărtăşesc feelingul pozitiv! Aşa să fie!

Nu ajunge sa ne iubim, este important si cum ne iubim #AdinaBanea #Blog #Facebook #MeritaCitit